Tag Archives: psihologie transpersonala

Dragoste si trezire II

20190302_172956

Oricand uram pe cineva, uram o parte din noi pe care o vedem in acea persoana. Nu ne enerveaza nimic din ceea ce nu este in noi insine. (Hermann Hesse)

…………..

Poate ca tot ceea ce este teribil e, in esenta, ceva neajutorat care are nevoie de dragostea noastra. (Rainer Maria Rilke)

………

Daca privim relatia ca pe o oglinda, atunci orice ne supara ne poate oferi o informatie utila. Aceasta devine un stegulet rosu care indica un lucru la care trebuie sa ne raportam, care trebuie vindecat, strans sau iubit in interiorul nostru. Astfel, atunci cand partenerul nostru va apasa butoanele noastre, in loc sa spunem: „Ce e cu tine?”, am putea spune „Un buton a fost apasat. Ia sa vad care este”. Asta inseamna „sa fii responsabil pentru experienta ta”. Continue reading Dragoste si trezire II

Dragoste si trezire I

20190302_172956

Unul dintre principalele pacate impotriva iubirii, conform maestrului Sufi Hazrat Inayat Khan, este „micsorarea in fata tristetilor, durerilor, problemelor si dificultatilor care apar in calea iubirii noastre.”

Desigur, pentru a face fata provocarilor de pe acest drum este nevoie de mult curaj si indrazneala. Aici este esentiala o viziune calauzitoare: ea ii ajuta pe cei doi parteneri sa-si adune energiile atunci cand se simt pierduti sau doborati. Ceea ce poate sustine un cuplu in momentele grele este constiinta faptului ca ei sunt impreuna pentru un scop mai mare – se ajuta sa prelucreze aurul naturilor lor esentiale trecand de obstacole cum pot ei mai bine. O asemenea viziune ii poate ajuta sa transforme tribulatiile ordinare in ceea ce maestrul rus Gurdjieff numea „suferinta constienta” – folosirea de bunavoie a durerii pentru a intampina obstacole interioare, ca pe o motivatie in a le depasi.

……………..

O relatie constienta este una care scoate la suprafata ceea ce esti cu adevarat. Ea este Continue reading Dragoste si trezire I

Meditatia integrala

20181120_112026

Ken Wilber prezinta un sistem integral ce include doua cai: calea Cresterii, identificata abia in urma cu un secol o data cu avantul psihologiei, si calea Trezirii, despre care vorbesc marile traditii religioase. La el, cele doua cai nu se exclud reciproc, ci pot fi cultivate impreuna. Calea Cresterii are 6-8 etape ale cresterii iar Calea Trezirii are 5 stari ale constiintei, identificate pana in prezent.

Dupa prezentarea acestora, ilustreaza si modelul cu cele 4 cadrane al abordarii integrale despre care scrie si in O scurta istorie a tuturor lucrurilor si in Fara Granite (I, II, III).

Mie mi-a explicat foarte bine cum poti fi un iluminat (adica ai atins dpdv spiritual starea unitatii cu tot si toate), si, sa fii terorist… pentru ca la nivel uman si psihologic esti la nivelul unui copil de 10 ani.

Din punctul meu de vedere, orice cautator spiritual ar fi util sa se familiarizeze cu abordarea integrala din psihologia transpersonala. Cel putin o carte de-a lui Ken Wilber. O dezvoltare strict pe una dintre cele doua cai (Crestere sau Trezire) este insuficienta si periculoasa.

20181120_112003

Eu sunt Buddha ce suntem amandoi.

…..

Care este cel mai important lucru din lume pentru tine?

………..

Constiinta este un singular al carui plural este necunoscut. (E. Schrodinger)

………….

Daca te afli la nivelul Integral, aceasta inseamna ca marea majoritate a populatiei lumii isi dedica eforturile pentru a se asigura ca nu reusesti.

………………..

Odata ce vezi Spatiul Integral, nu ii mai poti intoarce spatele; e ca o pasta de dinti care nu mai poate intra la loc in tub – e mai mare, mai inalt, mai larg, mai profund si la fel esti si tu, lumea ta, constiinta ta, identitatea ta. Ai venit acasa.

……….

In toate lumile, in toate timpurile, in toate dimensiunile existente, exista un singur Spirit, oriunde te-ai uita.

Exista doar Spirit.

………………

Putem trai acest stadiu al unitatii, aceasta unitate a Vidului si a Formei, la efectiv oricare dintre cele 6-pana-la-8 niveluri de dezvoltare. Dar daca experimentez aceasta unitate atunci cand ma aflu la nivelul auriu, de exemplu, voi trai intr-adevar o uniune directa cu intreaga lume de care sunt constient – ceea ce inseamna totul de la universul fizic (atomi si molecule, stele si galaxii etc.) la universul biologic (plante, reptile, mamifere, Gaia etc.), la universul mental (in acest caz, totul de la arhaic infrarosu pana la mitic auriu, deoarece acesta este punctul in care am ajuns pana la momentul respectiv). Dar in universul mental, daca ma aflu intr-adevar la nivelul mitic, exista numeroase lumi care sunt inca „peste nivelul meu” si, deci, nu pot fi una cu acestea – nu sunt una cu lumea rationala portocalie sau cu lumea pluralista verde sau cu lumea integrala turcoaz si asa mai departe. Dar nu voi simti aceste aspecte ca fiind o lipsa – nu voi fi constient de aceste aspecte absolut deloc. Tot ce voi trai va fi unitatea pura a lumii mele (fara sa stiu vreodata ca „lumea mea” este, de fapt, mai limitata si mai ingusta decat ar putea fi – ca „experienta unitatii” mele ar avea potentialul de a fi chiar mai profunda si mai Intreaga).

Sursa: Ken Wilber – Meditatia integrala

Fara granite III

umb

Realitatea fundamentala este o uniune a contrariilor. Si dat fiind ca tocmai granitele pe care le trasam si le suprapunem peste lumea reala sunt cele care o faramiteaza in nenumarate perechi de contrarii, afirmatia acestor traditii orientale, conform careia realitatea este libera de poli opusi, inseamna totodata ca realitatea este libera de orice granite si limitari. Faptul ca realitatea este non-duala se traduce prin aceea ca este si lipsita de granite.

Prin urmare, solutionarea conflictului intre contrarii necesita eliminarea tuturor granitelor, nu asmutirea treptata a contrariilor unele impotriva celorlalte. Lupta dintre polii opusi este un simptom al convingerii ca limitele sunt reale, iar pentru a scapa de acest simptom trebuie sa ajungem la insasi radacina problemei: granitele iluzorii.

Dar, intrebam noi, ce se va intampla cu nazuinta noastra spre progres daca recunoastem ca toate contrariile sunt unul si acelasi lucru? Ei bine, cu putin noroc, va disparea si,o data cu ea, se va spulbera si acea stranie nemultumire sustinuta de iluzia ca iarba este mai verde de cealalta parte a gardului. Dar se impune o clarificare. Nu vreau sa spun prin aceasta ca vom inceta sa inregistram progrese in domenii ca medicina, agricultura sau tehnologia. Vom renunta doar la iluzia ca fericirea noastra depinde de ele. Fiindca atunci cand vom reusi sa privim dincolo de iluzia granitelor create de noi vom vedea pe loc Universul asa cum l-a vazut Adam inainte de cadere: o unitate organica, omogena, o armonie a contrariilor, o imbinare a pozitivului cu negativul, in deplin consens cu existenta noastra vibratorie. Atunci cand vom intelege ca polii opusi sunt unul si acelasi lucru, haosul devine armonie, luptele se transforma in dans, iar vechii dusmani devin prieteni. Atunci ne vom putea imprieteni cu intregul Univers, nu doar ci o jumatate din el.

…………………………..

De cate ori construim o granita, ne limitam, ne ingradim si ne ingustam imaginea de sine, astfel incat identitatea noastra trece treptat de la aceea a Universului la cea a organismului, apoi la eu si, in final, la supraeu. In sens figurat, sinele devine tot mai mic, in vreme ce non-sinele creste mereu. Cu fiecare granita, o noua fateta a sinelui este proiectata si, astfel, apare ca fiind externa, straina, afara, de cealalta parte a baricadei. Prin urmare, a construi o granita inseamna a crea o proiectie – o fateta a sinelui care apare acum ca fiind a non-sinelui. In mod similar, a ne reinsusi o proiectie nu inseamna altceva decat a desfiinta o granita. Cand imi dau seama ca o proiectie ce parea a exista „in exterior” este, de fapt, propria mea reflexie, parte din mine insumi, am distrus granita respectiva dintre sine si non-sine. Campul constiintei devine mai larg, mai deschis, mai liber si mai neingradit. A accepta si a deveni in cele din urma una cu un fost „inamic” presupune distrugerea liniei frontului si extinderea teritoriului in care ma pot misca liber. Aceste fatete proiectate nu mi se vor mai parea amenintatoare, fiindca sunt, de fapt, una cu mine.

…………………

Acele elemente din mediu (oameni sau obiecte) care ne afecteaza puternic, in loc doar sa ne informeze sunt, de obicei, propriile noastre proiectii. Acele aspecte care ne deranjeaza, ne stanjenesc sau ne irita – ori, la extrema cealalta, care ne atrag sau ne obsedeaza – sunt de cele mai multe ori reflexii ale umbrei.

…………..

Trasaturile distinctive ale proiectiei: tu nu ai acea trasatura, la toti ceilalti ea abunda.  🙂

……………..

Asa putem intelege de ce, in toate traditiile mistice, acela care izbuteste sa vada dincolo de iluzia contrariilor este considerat „eliberat”. Pentru ca a „iesit de sub tirania perechilor” de contrarii, a scapat de conflictele si problemele absurde implicate de lupta contrariilor. El a renuntat sa mai manevreze polii opusi unul impotriva celuilalt in cautarea pacii, izbutind sa-i transceanda pe amandoi. Nu-si mai pune problema binelui fata de rau, ci a trecut dincolo de bine si de rau. Nu mai este vorba de viata in opozitie cu moartea, ci despre un centru al constiintei care le transcende pe ambele. Ideea este nu atat separarea contrariilor si inregistrarea unui „progres pozitiv”, cat unificarea si armonizarea polilor opusi, a celui pozitiv cu cel negativ, descoperind un teritoriu comun care le depaseste si le cuprinde pe amandoua. Iar aces teritoriu este chiar constiinta unitara. (…) Eliberarea nu inseamna eliminarea negativului, ci eliberarea de ambii poli ai perechii.

Sursa: Ken Wilber – Fara granite

Fara granite II

Capture

Apar mereu noi terapii, mai moderne, mai eficiente, mai eliberatoare. Noii nostri vraci ies in valuri pe portile institutelor de perfectionare si revolutioneaza semnificatia termenului „terapie”, indreptandu-ne atentia asupra intregului organism, nu doar a psihicului destrupat. Suntem in prezent martori la formarea tamaduitorilor de suflete transpersonali, care ne directioneaza atentia spre constiinta supra-individuala. Dar, dat fiind faptul ca ei nu izbutesc sa se puna de acord unii cu altii, noi pe cine sa credem?

Una dintre cele mai serioase probleme pe care le ridica aceasta controversa de tip „cine are dreptate?” este aceea ca atat profesionistii, cat si amatorii tind sa presupuna ca diversele categorii de tamaduitori de suflete abordeaza fiinta umana din unghiuri diferite. Adevarul este insa altul: ei abordeaza diferite niveluri ale constiintei umane din unghiuri diferite. Astazi nu gasim tamaduitori in care sa ne incredem pe deplin fiindca ne inchipuim ca toti se refera la acelasi nivel al constiintei. Prin urmare, par a se contrazice unul pe altul, cel putin in privinta aspectelor esentiale, iar noi ne lasam prinsi in aceasta contradictie.

Dar o data ce recunoastem natura complexa, multistratificata, a constiintei umane, o data ce intelegem ca fiinta noastra comporta mai multe niveluri, ne dam seama ca exista un motiv intemeiat pentru care multiplele tipuri de terapii difera intre ele: fiindca fiecare se adreseaza altui nivel al sufletului. Astfel, daca intelegem ca numerosii tamaduitori de suflete abordeaza in mod corect diferite niveluri ale constiintei, vom putea asculta cu mai multa disponibilitate opiniile fiecarui specialist despre propriul sau nivel. Iar daca suferim la acel nivel, putem asculta cu atentie spusele lui: probabil ne va ajuta sa gasim semnificatia suferintei prin care trecem, sa o suportam in mod cosntient, cu intelegere, si sa o depasim.

……………..

Starea ta de constiinta este acum – indiferent daca iti dai seama sau nu – constiinta unitara. Acum, deja esti Cosmosul, deja esti totalitatea experientei tale actuale. Starea ta prezenta este intotdeauna constiinta unitara, fiindca sinele separat, care pare a fi unicul obstacol major in calea constiintei unitare, este, de fiecare data, o iluzie. Nu e nevoie sa incerci sa distrugi sinele separat, fiindca nu exista. Tot ce trebuie sa faci este sa-l cauti si vei vedea ca nu-l vei gasi. Acest esec in sine este o recunoastere a constiintei unitare. Cu alte cuvinte, ori de cate ori iti cauti „sinele” si nu-l gasesti, revii in starea reala, initiala, a constiintei unitare.

Oricat de bizar ar parea la prima vedere, ideea ca sinele separat nu exista a fost evidenta pentru misticii si inteleptii dintotdeauna si ea formeaza nucleul filozofiei perene. Exista numeroase citate care ar putea ilustra acest cocnept, insa celebrul rezumat al invataturilor lui Buddha este cu adevarat reprezentativ:

Doar suferinta exista, nu si cel ce sufera;

Fapta exista, dar nu si faptasul ei;

Nirvana e, dar nimeni care o cauta;

Calea exista, dar nimeni ce paseste pe ea.

Acesta este conceptul despre care s-a spus dintotdeauna ca reprezinta eliberarea de orice suferinta. Exprimat pozitiv, suna astfel: cand inteleg ca sinele meu este Totul, atunci vad ca nu exista nimic in afara mea care mi-ar putea provoca suferinta. Nu exista in afara Universului nimic de care Universul s-ar putea ciocni. Sau, exprimat negativ: intelegerea acestui concept este eliberarea de orice suferinta, fiindca este o eliberare de notiunea ca exista un sine care poate suferi. Wei Wu Wei se intreba:

Din ce esti nefericit?

Fiindca 99,9 la suta

Din tot ceea ce gandesti

Si din tot ceea ce faci,

E pentru tine insuti –

Si tu nu existi.

Numai partile sufera, nu si Intregul. Iar exprimata „negativ” de mistici, aceasta idee devine: „Te eliberezi de suferinta cand intelegi ca partea este o iluzie – nu exista un sine separat care sa sufere.” Exprimata pozitiv, suna astfel: „Tu esti intotdeauna Intregul, care cunoaste doar libertate, detasare si stralucire. A intui Intregul inseamna a scapa de soarta partilor, care nu e altceva decat durere, suferinta si moarte.” Budismul Hinayana pune accentul pe cea dintai, hinduismul si crestinismul pe ultima, iar budismul Mahayana pare sa fi gasit un echilibru fericit intre cele doua. Dar toate se bazeaza pe acelasi concept.

Cand intelegem ca nu exista parti, devenim una cu Intregul. Cand intelegem ca nu exista sine (iar asta se intampla exact acum), intelegem ca adevarata noastra identitate este intotdeauna Identitatea Suprema. In atotprezenta lumina a constiintei fara granite, ceea ce ne inchipuiam odata a fi sinele izolat, se dovedeste a fi una cu intregul Univers. Iar acesta este sinele real. Oriunde ne-am uita, nu vedem decat chipul nostru original.

…………….

„Nu exista moarte, exista doar iluzia si impresia acelei iluzii, pe care omul o pastreaza in fata sa sub forma fricii, toata viata.” Hazrat Inayat Khan

……………

Daca va aflati cufundati in mare pana la gat, nu exista o cale prin care sa ajungeti la apa. 🙂

Sursa: Ken Wilber – Fara granite

Fara granite I

fara granite

Este una din cele mai bune carti de psihologie transpersonala si constiinta pe care am pus mana in ultima vreme. Ken Wilber are o claritate in expunere si o vedere de ansamblu pe care putini o au. A reusit sa dea structura si coerenta informatiilor haotice ingurgitate de mine de-a lungul timpului….dar si experientele traite le vad in alta lumina acum.

Este printre primele carti ale lui si prima tradusa la noi. Am mai vazut o conferinta din 2017 in care vorbea de psihologia lui integrativa si e geniala abordarea lui. Simt ca acesta este pentru mine inceputul unei prietenii frumoase cu cartile lui, indiferent de limba in care sunt editate.

In postarile ce urmeaza voi reda cateva citate din carte cu care am ramas.

 

Adevarata practica spirituala nu este o tehnica pe care o aplicam douazeci de minute pe zi, doua ore pe zi sau sase ore pe zi. Nu este o metoda pe care o practicam o data pe zi, dimineata, ori o data pe saptamana, duminica. Practica spirituala nu este o activitate oarecare intre alte activitati; este baza tuturor activitatilor umane, sursa si confirmarea lor. Este devotamentul fata de Adevarul Transcendent trait, intrupat, intuit si practicat douazeci si patru de ore pe zi. A-ti cunoaste sinele inseamna a-ti dedica intreaga fiinta realizarii acestui sine in toate fiintele, in conformitate cu legamantul fundamental: „Oricat de mare ar fi numarul fiintelor, jur sa le eliberez; oricat de maret e Adevarul, jur sa-l implinesc.”

Sursa: Ken Wilber – Fara granite