Tag Archives: mandala

Meditatie creatoare III

20181122_140204

In gestul rugaciunii, cand mainile sunt impreunate astfel ca palmele aproape sa se atinga iar degetele sa fie asezate unui in dreptul celuilalt si sa arate in sus, energiile emanate de centrii din palma sunt intensificate si reabsorbite in circuitul fortelor individuale in directia celui mai inalt centru supra-individual, acolo unde se afla sediul potential al constiintei universale. Rugaciunea este primul pas catre trezirea acesteia.

Rugaciunea este actul prin care ne deschidem acestor forte universale, aflate inauntrul nostru sau dincolo de noi. Radacinile lor se gasesc in centrul din inima, acolo unde se nasc sentimentele cele mai profunde – ca de pilda  dragostea, credinta, compasiunea. Deci mainile se ridica la nivelul acestui centru si sunt indreptate in sus, ca pentru a sustine sau exprima tendinta ascendenta a aspiratiilor noastre, in care individualul se subordoneaza universalitatii spiritului. Ceea ce nu inseamna supunerea individului fata de ceva exterior lui, ci mai curand in fata a ceva deja prezent in profunzimile fiintei sale, chiar daca numai in stare latenta si neconstienta inca.

Pe de alta parte, deoarece exista si au existat intotdeauna Iluminati care au atins universalitatea, ne putem exprima veneratia pentru ei ridicand mainile impreunate la frunte sau deasupra crestetului capului, in semn de salut si recunoastere a perfectiunii dobandite de acestia, pe care noi speram s-o realizam in launtrul nostru, stimuland si activand centrii superiori in directia unei treziri similare. Forma aceasta de salut constituie o trasatura comuna in ritualurile de adoratie practicate pretutindeni in Orient si insotite, de cele mai multe ori, de prosternari in care fruntea atinge pamantul. Acesta este, totodata, un exercitiu de umilinta, pe care europenilor le vine adesea greu sa-l execute, intrucat le raneste orgoliul, vanitatea, ego-ul sau falsul lor sentiment al demnitatii. In realitate, gestul atingerii solului cu cel mai inalt centru al constiintei este un act de umilinta si in acelasi timp un simbol al faptului ca suprema constiinta trebuie sa coboare in adancurile existentei materiale, ca „cel mai de jos” si „cel mai de sus” sunt interschimbabili (fiind in esenta unul si acelasi, dar deosebindu-se ca aparente si functiuni), iar baza, matricea si ogorul hranitor pentru dezvoltarea si realizarea spiritului il constituie insusi „pamantul”.

……………………….

Fara a privi in fata trecutul si a recunoaste in el lumea in care traim, nu ne putem elibera de legaturile ei, care devin cu atat mai puternice cu cat incercam sa le indepartam. Devenim liberi nu prin respingere ori aversiune, ci prin cunoastere, prin intelegere si acceptand lucrurile asa cum sunt, in adevarata lor natura. Acesta este primul aspect al meditatiei, reprezentat de Dhyani-Buddha Aksobhya: constiinta pura a lucrurilor asa cum sunt si realizarea faptului ca esti constient de ele si de tine insuti.

In acest punct, oceanul constiintei ia cunostinta de sine, reflectand lucrurile precum intr-o oglinda: fara atasament si fara repulsie, fara a discrimina ori judeca, ci ingloband pur si simplu toate cele aflate inauntru ori in afara, totalitatea trecutului si a prezentului, asa cum li se ofera acestea ochiului nostru spiritual. Aceasta este Intelepciunea Marii Oglinzi.

Linistirea mintii este, prin urmare, primul pas pe calea meditatiei, fiind posibila doar daca acceptam baza solida a pozitiei noastre actuale precum si lumea in care traim. Noi insine am creat aceasta lume prin intermediul trecutului nostru, in masura in care acesta din urma determina ceea ce simturile noastre sunt capabile sa perceapa si sa experimenteze. Atingerea pamantului inseamna asadar sa ne recunoastem trecutul in oglinda constiintei noastre prezente; cu cat ne vom ancora mai ferm in „pamant”, cu atat mai desavarsit vom putea reflecta lumina „cercurilor”,  universalitatea mentalului.

Palma mainii care atinge pamantul este indreptata spre interior, facand astfel legatura cu centrul nostru launtric. Palma indreptata in afara stabileste comunicarea cu ceilalti. Ea indica atat deschiderea catre altii cat si scurgerea inspre exterior a unor forte psihice. Astfel ar fi de neconceput un gest de binecuvantare in care dosul mainii sa fie indreptat catre obiectul sau persoana in cauza. In gestul punerii mainilor, palma se afla pe capul persoanei care primeste binecuvantarea, deoarece se presupune ca din palma emana forta psihica.

Indreptarea palmei catre exterior, in gestul opus celui prin care atingem pamantul, constituie asadar o completa inversare a atitudinii noastre constiente, anume trecerea de la un observator „obiectiv”, rece, detasat si neimplicat, la atitudinea binevoitoare si plina de grija a aceluia care nu doar ca accepta si intelege unitatea vietii, dar se simte el insusi implicat in toarte formele acesteia, impartasind bucuriile si necazurile altor fiinte si daruindu-se in acest mod, prin dragoste si compasiune, tuturor fapturilor.

……………………..

20181129_140206

Prototipul tuturor mandalelor este marea Stupa din Sanchi, un tumulus masiv in care au fost depuse cateva din relicvele personajului istoric Buddha Sakyamuni. Stupa este inconjurata de un zid monumental din piatra, avand porti (torana) care se deschid catre cele patru directii ale Universului. Accentul pus pe cele patru porti deschise. Simbolizand caracterul universal al budismului, care-i intampina pe toti cautatorii adevarului cu cuvintele lui Buddha: „Vino si vezi”, a fost pastrat in mandalele scolii Vajrayana, unde planul de baza al unui templu in forma de patrat cu patru porti deschise, inconjoara un cerc aflat in interior.

Intre zidul de piatra si baza Stupei exista o carare pentru circumambulatiunea rituala, in sensul de deplasare a Soarelui. Orientarea partilor corespunde si ea traseului Soarelui: rasarit, zenit, apus, nadir. Dupa cum Soarele lumineaza universul fizic, Iluminatul lumineaza universul spiritual. Poarta dinspe est reprezinta nasterea lui Buddha, cea dinspre sud – ilumminarea, poarta vestica _ proclamarea doctrinei, iar cea nordica – eliberarea finala.

Circumambulatiunea sanctuarului Stupei inseamna, asadar, sa refaci experienta caii lui Buddha catre eliberare; tocmai aceasta este semnificatia mandalei tantrice. Dar in loc sa urmeze ordinea cronologica a evenimentelor din viata personajului istoric Buddha, infinit mai complexa si elaborata mandala a scolii Vajrayana urmeaza structura psihologica a mintii umane si elementele personalitatii omului, asa cum sunt ele continute in invatatura originala a lui Buddha si in definitiile skandhas-urilor.

Asadar, Intelepciunea Marii Oglinzi, intrupata de Aksobhya, ocupa partea dinspre est a mandalei; Ratnasambhava, intruparea Intelepciunii Egalitatii, ocupa partea sudica; Amitabha, incarnarea Intelepciunii Distinctive a Viziunii Interioare, ocupa vestul; Amoghasiddhi, intruparea Intelepciunii Atotinfaptuitoare – nordul; iar Vairocana, sumum-ul tuturor acestor Intelepciuni, ocupa centrul.

Fiecarei portiuni si Dhyani –Buddhas-ului care o prezideaza i se asociaza o culoare distincta: estului – albastrul inchis al cerului de dinaintea rasaritului, sudului – galbenul Soarelui de amiaza, vestului – rosul apusului de Soare, iar nordului – misteriosul albastru-verzui al noptilor cu Luna. Centrul, integrarea tuturor culorilor, este alb.

………….

Plenitudinea  insa nu poate fi atinsa prin negatii – motiv pentru care Buddha a respins ascetismul – nici prin afirmarea unilaterala a uneia sau alteia din facultatile noastre de baza. Simtirea trebuie compensata prin cunoastere, intuitia prin gandire limpede, contemplatia prin actiune. Aceia care cred ca pot obtine iluminarea printr-o asteptare pasiva sunt la fel de departe de tinta ca si aceia care isi inchipuie ca se pot elibera prin eruditie ori prin recitarea pioasa a textelor sacre. Acest lucru a fost subliniat de vechiul Maestru Ch’an, Tai-hui, atunci cand i-a scris discipolului sau Chen-ju Tao-jen:

„Doua sunt erorile raspandite acum printre adeptii Zen, laici si calugari. Potrivit celei dintai, exista lucruri minunate ascunse in cuvinte si fraze. Cea de a doua merge la extrema opusa, uitand ca vorbele sunt degetul aratator care ne indica unde este Luna. Urmand orbeste instructiunile din sutre, unde despre cuvinte se spune ca sunt piedici in calea corectei intelegeri a adevarurilor din Zen si budism, acestia din urma resping orice invatatura verbala si zac pur si simplu cu ochii inchisi, pleoapele coborate, ca si cum ar fi morti de-a binelea. Doar dupa inlaturarea acestor doua erori, avem sansa unui progres real in Zen.”

Acest sfat judicios este la fel de valabil astazi ca si atunci; si se aplica nu doar in cazul Zen-ului, ci al tuturor practicilor meditative.

………………………..

blanton_monks

Sursa: Anagarika Govinda  – Meditatie creatoare si constiinta multidimensionala