Tag Archives: iubire

Inima samanului III

inima samanului

Remarca frumusetea pretutindeni. Frumusetea reprezinta cel de-al doilea cadou suprem, deoarece aproape nimeni nu vede frumusetea mai mult de o clipa. Cautam cu totii frumosul dar suntem conditionati sa vedem uratul, sa fim fascinati de vestile proaste, sa ne lasam absorbiti de drama altcuiva, sa devenim barfitori si pesimisti.

Arata-le frumusetea tuturor. Da-i voie altcuiva sa explice de ce nu va dura, de ce este sigur ca, odata cu inaintarea in varsta, se va ofili, de ce frumusetea nu este la fel de importanta ca problema de acolo. Continue reading Inima samanului III

Si daca acesta este raiul?

anita

Cand m-am nascut in aceasta lume,

Singurele lucruri pe care le cunosteam erau sa iubesc,

Sa rad si sa eman lumina.

Cand am mai crescut, oamenii mi-au spus sa nu mai rad.

„Ia viata in serios, mi-au spus ei,

Daca doresti sa avansezi in aceasta lume.”

Prin urmare, am incetat sa mai rad.

Oamenii mi-au spus: „Fii atenta pe cine iubesti,

Daca nu doresti ca cineva sa iti franga inima.”

Prin urmare, am incetat sa mai iubesc.

Mi s-a spus: „Nu mai emite atata lumina,

Caci atragi prea multa atentie asupra ta.”

Prin urmare, am incetat sa mai fiu stralucitoare.

Am devenit din ce in ce mai mica, m-am ofilit si am murit.

Dupa ce am murit, am aflat ca singurele lucruri care conteaza

In viata sunt sa iubesti, sa razi si sa emiti lumina! Continue reading Si daca acesta este raiul?

Declaratie de dragoste

heart

Vreau sa fii liber (sa te dezvolti). Vreau sa inaintezi in propria ta viata (sa nu stai pe loc si cu atat mai putin sa regresezi). Iti respect proiectele chiar daca uneori nu le inteleg, mi se par nerealiste, periculoase sau lipsite de viitor. Sunt proiectele tale, prin urmare esti tu. Daca am putere te sustin chiar in directii ce-mi par nesigure si cu siguranta te sprijin in proiectele pe care le aprob. O fac insa doar la solicitarea ta ceea ce inseamna ca altfel nu interferez. Lupt mereu cu dorinta de a te controla, a te modela, a te aduce mai aproape de imaginea din capul meu. In fiecare zi lupt cu asta. Adesea esuez insa nu renunt. Vreau ca tu sa cresti in directii alese de tine. Astfel ramai sau devii o persoana libera. Iar eu nu vreau sa iubesc o marioneta, un sclav sau o masina sofisticata. Vreau sa fii tu, desi asta, iata, nu-mi convine intotdeauna. Stiu ca as putea, intr-o maniera mai subtila (nici nu-ti dai seama) sau mai evidenta (presiune, violenta), sa intervin in viata ta si sa o orientez in directii alese de mine. Insa aceasta nu ar fi dragoste ci control. Renunt la control in relatia cu tine.

Istoria iubirii II – Iubirea intre ingeri

aripi

CUM DORM INGERII. Nu au un somn profund. Se sucesc si se rasucesc, incercand sa inteleaga misterele pamantenilor. Nu stiu ce inseamna sa-ti iei o noua reteta de ochelari si, dintr-odata, sa vezi iar lumea cu un amestec de dezamagire si recunostinta. Prima oara cand o fata numita Alma iti inconjoara talia cu mainile : ingerii nu pot intelege asemenea senzatie, ei au numai teorii abstracte, nu cunosc ideile materiale. Daca le dai un glob de sticla in care ninge daca il intorci, s-ar putea sa nu stie ca trebuie sa-l scuture.

De asemenea, ingerii nu viseaza. Din aceasta pricina, au un subiect de discutie in minus. Intr-un fel rasturnat, cand se trezesc din somn, simt ca ar fi ceva ce uita sa-si povesteasca unii altora. Exista intre ingeri o divergenta de idei daca acest lucru e rezultatul unui element vestigial, rezidual, sau rezultatul empatiei dintre ei si pamanteni, atat de puternica, incat uneori ii face sa planga. In ceea ce priveste visele, ingerii se impart deci in doua tabere. Chiar si printre ingeri dainuie amaraciunea diviziunii.

CHESTIUNI PARTICULARE. E drept ca ingerii nu au simtul mirosului, dar, in dragostea lor infinita fata de pamanteni, se intrec intre ei sa miroasa totul in jur. Asemenea cainilor, nu se rusineaza sa se adulmece unul pe celalalt. Uneori, cand nu reusesc sa doarma, zac in pat cu nasul ingropat in subtioara, intrebandu-se singuri oare ce miros au.

CONFLICTELE INTRE INGERI. Sunt nesfarsite si nu exista speranta de solutionare. Din pricina ca dezbat ce inseamna sa traiesti printre pamanteni si pentru ca nu sunt constienti ca parerile lor constituie doar simple speculatii, asa cum si pamantenii fac speculatii despre natura lui Dumnezeu (sau absenta acesteia).

A FI SINGUR. Asemenea pamantenilor, ingerii se plictisesc cateodata unii de ceilalti si doresc sa fie singuri. Intrucat casele in care locuiesc sunt foarte aglomerate si nu au nici un loc unde sa se retraga, singurul lucru pe care-l poate face un inger in asemenea momente este sa inchida ochii si sa-si culce capul pe brate. Cand un inger adopta asemenea pozitie, ceilalti inteleg ca se amageste ca ar fi singur, asa ca pasesc tiptil, in varful picioarelor. Pentru a-I intari autoamagirea, e posibil sa discute despre el, ca si cum n-ar fi acolo. Daca, din intamplare, se lovesc de el, soptesc: “N-am fost eu”.

LA BINE SI LA RAU. Ingerii nu se casatoresc. In primul rand, sunt prea ocupati, si in al doilea rand, nu se indragostesc unii de altii. (Daca nu stiti ce simti cand o persoana pe care o iubesti isi luneca mana, pentru prima oara, in jurul taliei tale, atunci nu stiti ce-I iubirea).

Felul in care traiesc laolalta se aseamana intr-o oarecare masura cu o prasila proaspata de catelusi nou-nascuti: orbi si recunoscatori si goi. Asta nu inseamna ca nu simt iubire, pentru ca o simt ; uneori o simt cu atata intensitate, incat isi inchipuie ca trec printr-un atac de panica. In asemenea momente inima lor o ia razna, scapa de sub control, si ei se tem ca o sa debordeze. Dar iubirea lor nu se indreapta asupra celor deopotriva cu ei, ci asupra pamantenilor pe care nu-I pot nici intelege, nici mirosi, nici atinge. E o iubire generala pentru pamanteni (dar faptul ca e generala nu-I scade din intensitate). Doar din cand in cand un inger descopera in el insusi o fisura care-l face sa se indragosteasca, nu in general, ci in particular.

Nicole Krauss – Istoria iubirii

Ce vrei de la mine?

èliade

Gandeste-te bine ce vrei de la mine.

Iubire sau evolutie?

Pentru ca de la mine nu le poti avea pe ambele.

Stiu ca poate te tenteaza prima varianta dar te rog nu te grabi. Poti alege sa primesti iubire de la mine. Si stiu ca ai nevoie. Stiu ca vrei sa te accept exact asa cum esti acum, cu bune si rele. Ca ai nevoie sa te tin in brate si sa te asigur ca nimic rau nu se va intampla. Sa te ascult cand imi spui despre visurile dar si nesigurantele tale. Sa fiu alaturi de tine la bine si la rau, sa ma lupt cu lumea pentru tine si sa poti sa simti liniste sufleteasca cand te gandesti ca te poti baza pe mine oricand vei avea nevoie. Sa stii ca avandu-ma pe mine, nu vei mai simti niciodata singuratatea.

Acum, gandeste-te la cealalta optiune. Evolutia.

In cazul in care alegi asta, viata ta va fi mai grea la inceput. Voi fi oglinda perfecta pentru tine si ca un arbitru impartial, iti voi spune toate greselile tale. Nu te voi accepta asa cum esti si iti voi cere permanent sa cresti. Sa iti rezolvi problemele dezvoltandu-ti abilitati prin munca. Multa munca. Iti voi cere rezultate si nu va fi nimeni altcineva responsabil decat tu. Iti va fi greu. Vor fi zile si nopti in care ai face orice pentru o picatura de iubire si ea nu va veni. Vei dispera. Si in fiecare dimineata vei avea un singur lucru de facut: sa continui munca.

Dar intr-o zi, dupa ce ma vei ura pe mine si intreaga viata pentru ca nu ai simtit iubirea, acceptarea si imbratisarea, te vei uita la tine, la tot drumul parcurs, la toate problemele depasite si vei simti ceva ce nu ai mai simtit niciodata pana atunci. Va incepe sa iti placa de tine, vei simti un fel de admiratie fata de tine insuti.

Si intr-o dimineata, inainte sa pleci la munca din nou, privind in oglinda, vei zambi cu o liniste nou descoperita in suflet si iti vei da tu tie o imbratisare. Si in acel moment, vei intelege ca ai fi putut alege calea aparent mai usoara, in care sa accepti iubirea mea, insa in secunda in care eu as fi plecat din viata ta ai fi ramas cu toate slabiciunile, cu toate fricile si lipsurile tale si ti-ai da seama ca esti o victima neajutoarata ce traieste intr-un iad in care fiecare este prea preocupat de propria viata, ca nu e nimeni care sa iti poata oferi iubire la nesfarsit.

Decat tu.

Vei intelege ca alegand calea mai grea la inceput, calea evolutiei si a responsabilitatii personale care nu iti mai permite niciodata sa fii o victima, ti-ai dat o sansa pentru a descoperi cat de multa putere si iubire se afla deja in tine.

Si poate, undeva pe drum, cand nu mai ai nevoie de iubirea mea, putand sa apreciezi cu adevarat darul acesta nepretuit pe care ti l-am oferit, capacitatea de a nu mai avea nevoie de nimeni si de a-ti purta de grija, ne vom putea oferi reciproc si celalalt lucru care ne-a lipsit atat de mult.

Iubirea.

Asa ca alege cu grija.

In incheiere, gandeste-te la urmatorul lucru. Omul are nevoie de ambele in viata lui. Si de iubire si de evolutie. Daca ai descoperi iubirea din tine, de la mine nu ai mai avea nevoie decat sa fiu cineva care te provoaca sa fii un om mai bun. Daca in schimb eu iti ofer iubirea, si tu te cuibaresti in ea ca intr-o dulce uitare, cine mai ramane sa te provoace sa evoluezi?

Si daca nu evoluezi, ce faci cand nici eu si nici iubirea mea nu mai suntem sa te salvam, cand ramai din nou doar cu marile dureri si suferinte ale vietii?

Sursa: Pera Novacovici- Cartea Alfa – volumul 3