Tag Archives: devino ceea ce esti

Devino ceea ce esti II

allan watts

sursa foto

Aceasta rezistenta nu se bazeaza pe teama produsa de o actiune neprevazuta pe care necunoscutul ar putea sa o produca, desi banuiesc ca pana si cel mai inversunat filozof, adept al logicii pozitiviste, ar recunoaste ca are niste trairi stranii in fata necunoscutului adus de moarte. Rezistenta este cauzata mai degraba de opozitia pe care acest tip de minte o manifesta fata de constientizarea propriilor limite in ceea ce priveste puterea sa de a ordona si controla. Mintea simte ca daca exista aspecte ale vietii pe care ea nu le poate ordona, este rezonabil (adica ordonabil) sa uite de ele si sa-si indrepte atentia spre zonele care pot fi ordonate – astfel incat senzatia de success, de competenta, sa poata fi mentinuta. Constientizarea acestor limite intelectuale reprezinta, pentru intelectualul pur, o umilire. Dar pentru cel care este mai mult decat un simplu calculator automat, el simte, ca si Goethe, ca

“Starea cea mai elevata la care omul poate accede este cea de minunare; daca fenomenele primare il fac sa se minuneze, atunci sa fie multumit; pentru ca nimic nu ii poate oferi ceva mai elevat si nimic altceva nu mai poate omul sa gaseasca daca ar cauta dincolo de aceasta stare; ea este limita.”

In contextual experientelor mistice sau metafizice despre care discutam, aceasta stare de minunare – care are multiple profunzimi si subtilitati – este una dintre cele doua componente importante. Cealalta stare este cea de eliberare (ceea ce hindusii numesc Moksha), care e legata de realizarea faptului ca un numar imens de activitati umane sunt directionate catre solutionarea unor problem nerealiste sau a unor pure fantezii – si catre atingerea unor obiective pe care de fapt nici nu ni le dorim.

………………….

Dorinta care este hulita pentru simplul motiv ca nu poate fi satisfacuta este cel mai mare dusman al omului. El poate pretinde ca dorinta nu exista, ca a fost invinsa, dar trebuie sa avem puterea de a raspunde cinstit la intrebarea: “daca as putea sa-mi satisfac aceasta dorinta, as face-o?” Daca aceasta intrebare nu-si gaseste raspunsul, renuntarea cu pompa la cele lumesti, adoptarea ascetismului nu din dorinta, ci din necessitate sau mandrie, nu inseamna altceva decat ascunderea de dusman, ceea ce ne face si mai vulnerabili. De aceea primul pas pe Cale este sa stim ce vrem, nu ceea ce ar trebui sa vrem. Doar astfel poate pelerinul sa porneasca la drum fiind pe deplin pregatit.

………………….

Iluminarea spirituala este adeseori descrisa drept libertatea absoluta a sufletului si am vazut ca Realitatea Unica este atotcuprinzatoare. Este mintea misticului libera si atotcuprinzatoare? Daca da, s-ar parea ca spiritualitatea lui nu depinde de gandirea unor tipuri special de ganduri sau de trairea unui anumit tip de sentiment in fundul sufletului sau. Este liber sa gandeasca la orice si la nimic, sa iubeasca si sa-i fie frica, sa fie vesel sau trist, sau sa-si preocupe mintea cu lucruri filozofice sau cu chestii marunte cotidiene; el este liber sa fie intelept sau prost, sa simta atat compasiune cat si ura, si sa traiasca atat agonia cat si extazul.

……………..

In lumea spirituala nu exista premianti si repetenti; toti suntem oameni, toti suntem egali si nu putem urca, nici cobori. Singura diferenta dintre un intelept sau mistic si omul obisnuit, neiluminat, este faptul ca primul realizeaza identitatea sa cu Dumnezeu sau Brahman, in timp ce celalalt nu o poate face. Insa incapacitatea de a realize aceasta identitate nu altereaza faptul in sine.

………..

Atentie la libertatea falsa data de facutul a ceea ce-ti place; a fi cu adevarat liber inseamna a fi liber sa faci si ceea ce nu-ti place, caci daca esti liber sa faci doar ceea ce iti place esti in continuare captivul dualismului, fiind inlantuit de propriile impulsuri. O cale mai potrivita pentru a ajunge la aceasta realizare este sa iti dai voie sa fii ignorant, caci si nebunii sunt una cu Dumnezeu. Daca incerci sa te eliberezi si sa te transformi in Dumnezeu, devii un mare egoist. Daca in schimb iti acorzi libertatea de a fi tu insuti, vei descoperi ca Dumnezeu nu este ceea ce devii, cat ceea ce esti – in ciuda a cine esti.

……………….

Exista nenumarate religii si abordari psihologice moderne care fac greseala fundamental de a incerca sa faca coada sa dea din caine, caci despre asta este vorba in toate demersurile legate de aceasta cautare a personalitatii. 🙂

…………..

Asa cum sotul trebuie, atata vreme cat iubeste, sa isi primeasca si sa-si accepte sotia asa cum este, oferindu-se concomitent total pe sine, tot astfel omul trebuie sa accepte lumea si sa i se ofere. A primi universul in tine, dupa modelul anumitor “mistici”, inseamna pur si simplu a deveni ingamfat datorita convingerii gresite ca tu esti Dumnezeu, creand astfel inca o diferenta intre intregul maret si partea degradata. A te oferi deplin si intr-un mod servil lumii inseamna a te transforma intr-o non-entitate spirituala, un mecanism, o cochilie, o frunza batuta de vanturile circumstantelor exterioare. Dar daca primesti lumea in tine si concomitent te oferi lumii, atunci apare acea unire ce determina A Doua Nastere. Doar in aceasta stare putem aprecia cu adevarat viata intr-un mod corect, putem accepta cu iubire, gratitudine si reverenta ceea ce este placut sau nu in celelalte fiinte, avand intelegerea ca nu exista bucurie fara tristete, viata fara moarte, placere fara durere.

sursa: Allan Watts – Devino ceea ce esti

Devino ceea ce esti I

devino-ceea-ce-esti

sursa foto

A primi universul in tine insuti, dupa modelul unora dintre “mistici”, inseamna pur si simplu a deveni  ingamfat la ideea ca tu esti una cu Dumnezeu, si astfel a institui o noua opozitie intre intregul atotputernic si partea demna de dispret. A te dedica total si intr-un mod umil lumii inseamna a deveni o non-entitate spirituala, un mecanism, o carcasa [goala], o frunza batuta de vanturile circumstantelor. Dar daca lumea este primita si, in acelasi timp, sinele e abandonat, se creeaza acea uniune care aduce cu sine cea de-A Doua Nastere.

…aceasta rezoneaza intr-un mod familiar cu ideea buddhista de Cale de Mijloc, asa cum este si firesc sa fie…

……………….

Sfanta simplitate – acel mod de viata care nu implica nici o constrangere, in care nu ai ce sa pierzi pentru ca ai renuntat la tot, in care traiesti un sentiment extraordinar de libertate (…).

………….

O abordare bazata pe vointa, pe constrangere si pe morala cand e vorba despre transformarea omului, intotdeauna o obstructioneaza – intrucat continua sa cultive iluzia capacitatii de stapanire a sinelui care, chipurile, ne sta in cale. Insa exact momentul in care descopar ca nu pot sa ma abandonez pe mine este momentul cand ma abandonez; chiar cand imi dau seama ca nu ma pot accepta pe mine, de fapt ma accept. Caci luand contact cu aceasta stanca dura a imposibilului omul devine sincer si nu mai poate sa se joace de-a v-ati ascunselea cu Eu si Mine, respective “bunul Eu” incercand sa-l schimbe pe “raul Mine”, care de fapt este acelasi cu “bunul Eu”.

………………..

Oricat de departe in trecut sau in viitor incearca sa scape, niciodata nu se pot separa de momentul actual, deoarece gandurile insele apartin prezentului; ele formeaza, la fel ca toate celelalte lucruri existente, miscarea continua a vietii care este Tao. Tu poti crede ca esti in dezacord cu viata si cu eternal Acum; dar nu poti fi, intrucat tu esti viata si existi Acum – altfel nu ai fi aici. Astfel, acest Tao infinit e ceva de care nici nu poti sa fugi, nici nu il poti prinde; nu e ceva de care te poti apropia sau departa; el este si tu esti el. Asadar, devino ceea ce esti.

………..

Doctrina religioasa este precum o pluta: ea te ajuta sa treci raul dar, odata ce ai ajuns pe malul celalalt, o lasi in urma si nu te mai chinui sa o cari in spinare.

……………

Atunci cand suntem in starea reala de concentrare, in care atentia nu fluctueaza, nu mai exista sinele – mai precis, nu mai exista constiinta de sine. Si asta intrucat asa-zisul sine este un construct format din cuvinte, amintiri si alte fantasme care nu au o existenta in realitatea imediata.

………………….

Universul este etern. Motivul pentru care universul este etern este acela ca nu traieste pentru sine. De aceea el dureaza. Si de aceea inteleptul se pune la urma, si se gaseste pe sine in frunte; isi priveste propria persoana din exterior, si astfel persoana sa continua sa existe. Oare nu se implineste tocmai pentru ca nu traieste pentru sine?

…………………..

Chesterton spunea odata ca, intrucat nu se iau in serios, ingerii pot sa zboare.

………….

Este un iluminat acela care intra in joc stiind ca e vorba de un joc, caci omul sufera doar cand ia in serios ceea ce zeii au facut pentru amuzament. Asadar, omul devine om atunci cand isi pierde capacitatea de a pluti, caracteristica zeilor. Intrucat zeii (sau cei pe care ii mai numim Buddha sau in orice alt fel) nu sunt altceva decat esenta noastra cea mai profunda, care ar putea nimici universul intr-o clipita de ar vrea. Dar ea nu o face, ci tine lumile in miscare pentru divinul scop al jocului caci, asemeni unui muzician, este o creatoare care se delecteaza compunand ritmuri si melodii. De aceea, a te juca cu ea reprezinta o bucurie si nu o corvoada, iar cel care nu vede acest lucru ca pe o bucurie, nici nu se poate juca cu ea si nici nu poate sa o inteleaga.

Sursa: Allan Watts – Devino ceea ce esti