Tag Archives: compasiune

Tonglen

Nu pot sa uit seara de acum cativa ani cand am facut prima oara acest tip de meditatie. Nu stiam ca se numeste asa. Stiam doar ca este o meditatie budista. Eram in dojo-ul din padure. Fusese un antrenament frumos si puternic. Sensei Onyma ne-a aranjat in cerc si a condus una din cele mai profunde meditatii de care am avut parte. Am ramas cu un sentiment de iubire fata de toti omuletii-injeri in alb si negru de langa mine…si toti cei dragi de departe… si toti dusmanii.

Dupa, m-am imprietenit cu Pema Chodron. E o minunatie de batranica de 82 de ani acum, cu ochi luminosi si un simt al umorului curat si jucaus. Explica pe intelesul tuturor, clar, fara inflorituri niste concepte budiste care initial pareau intangibile si rezervate doar unei maini de oameni initiati. N-am intalnit pana la ea instrumente concrete budiste pentru a te descurca zi de zi cu problemele vietii. Si, de asemenea, e printre putinii care nu te incurajeaza sa fugi de suferinta. Sezi bland si imprieteneste-te cu ea, serveste-i ceai.

Prefer sa-i ascult inregistrarile pentru a-i simti spiritul. Insa ieri am reluat una din cartile traduse la noi (sunt doua, pe cealalta nu am gasit-o). Si voi reda in continuare cu ce am ramas. Despre shenpa, poate altadata…

20190129_085723

……….

Bodhichitta este un vechi cuvant sanscrit, care inseamna „inima nobila sau trezita”. Se spune ca ea este prezenta in toate fiintele. (…) Trezim aceasta bodhichitta, aceasta delicatete a simtirii fata de viata, atunci cand nu ne mai punem la adapost de vulnerabilitatea conditiei noastre, de fragilitatea inerenta a existentei. Dupa cum spune Gyalwa Karmapa: „Absorbi totul. Lasi durerea lumii sa iti atinga inima si o transformi in compasiune”.

………..

Practica tonglen – transmiterea si primirea – are rolul de a trezi bodhichitta, de a pune in legatura cu adevarata inima nobila. Este un exercitiu de asimilare a durerii si de trimitere in afara a placerii, asadar rastoarna complet obiceiul nostru adanc inradacinat de a face exact invers.

Tonglen este un exercitiu pentru crearea de spatiu, pentru aerisirea atmosferei vietii noastre, astfel incat oamenii sa respire liber si sa se relaxeze. Ori de cate ori intalnim suferinta sub orice forma, instructiunile tonglen ne cer sa tragem adanc aer in piept, dorind, in acest timp, ca toti oamenii sa se elibereze de durere. Cand intalnim fericirea sub orice forma, instructiunile ne cer sa expiram aerul, sa-l trimitem in afara, cu dorinta ca toata lumea sa simta bucurie. Este un exercitiu care le permite oamenilor sa simta o eliberare de poveri, o diminuare a incordarii, este un exercitiu care ne arata cum sa iubim neconditionat.

(…) Atunci cand inspiram durerea, aceasta reuseste, cumva, sa strapunga armura. Felul in care ne protejam se inmoaie. Aceasta armura greoaie, ruginita, plina de fisuri incepe sa nu mai fie chiar un monolit. Cand inspiram, armura incepe sa se fisureze si constatam ca putem respira adanc si ne putem relaxa. Nu trebuie sa ne incordam, ca si cum intreaga noastra viata s-ar petrece pe scaunul unui dentist.

Cand expiram usurare si spatiozitate, incurajam, de asemenea, dizolvarea armurii. Expiratia este o metafora pentru deschiderea intregii fiinte. Cand un lucru este pretios, in loc sa il tinem strans, putem deschide bratele pentru a-l impartasi. Il putem darui cu totul. Putem impartasi bogatia acestei experiente umane nemasurate.

……………………….

Practica tonglen este o metoda prin care ne conectam cu suferinta – a noastra si aceea care exista in jurul nostru, oriincontro ne-am indrepta. Este o metoda pentru a ne depasi frica de suferinta si pentru a ne relaxa tensiunea sufletului. In primul rand, este o metoda de trezire a compasiunii inerente in noi toti, oricat de cruzi sau reci am putea parea.

Exercitiul incepe prin preluarea suferintei unei persoane despre care stim ca simte durere si pe care dorim sa o ajutam. De exemplu, daca stim un copil indurerat, inspiram cu dorinta de a prelua toata durerea si frica acelui copil. Apoi, cand expiram, trimitem fericire, bucurie sau orice altceva il poate elibera pe copil. Aceasta este esenta exercitiului: inspirarea durerii altora – astfel incat ei sa se simta bine si sa aiba mai mult spatiu pentru relaxare si deschidere – si expirarea, care le trimite relaxare sau orice altceva simtim ca le poate aduce eliberare si fericire.

Totusi, de multe ori nu putem efectua acest exercitiu, deoarece ne confruntam cu propria frica, rezistenta ori furie, sau orice alta forma imbraca durerea noastra personala in momentul respectiv.

In acea clipa ne putem reorienta si putem incepe sa efectuam tonglen pentru ceea ce simtim si pentru milioane de alti oameni exact ca noi, care, exact in acea clipa, simt exact acelasi blocaj si aceeasi nefericire ca si noi. E posibil sa putem da un nume durerii noastre. O recunoastem clar drept groaza sau repulsie, furie sau dorinta de razbunare. Asa ca inspiram pentru toti oamenii care sunt prizonieri ai aceleiasi emotii si le trimitem usurare sau orice altceva deschide spatiul pentru noi si pentru acei nenumarati altii. Poate ca nu putem da un nume starii pe care o simtim. Dar putem sa o simtim – o strangere de stomac, o negura grea sau orice altceva. Trebuie doar sa intram in contact cu ceea ce simtim si sa inspiram, sa aspiram acel sentiment, pentru noi toti – si sa expiram trimitand usurarea noua tuturor.

Adesea, oamenii spun ca aceasta practica este contrara felului in care reusim de obicei sa ne mentinem echilibrul. Intr-adevar, acest exercitiu este contrar obiceiului de a dori sa ni se faca pe plac, de a dori ca totul sa functioneze in favoarea noastra indiferent ce se intampla cu ceilalti. Exercitiul dizolva zidurile pe care le-am construit in jurul inimilor noastre. El dizolva straturile de autoprotectie pe care ne-am straduit atat de mult sa le cream. In limbaj budist, se poate spune ca el dizolva fixarea si agatarea de ego.

Tonglen rastoarna logica obisnuita, care ne face sa evitam suferinta si sa cautam placerea. In acest proces, ne eliberam de tiparele foarte vechi ale egoismului. Incepem sa simtim dragoste atat fata de noi insine, cat si fata de ceilalti; incepem sa avem grija de noi si de ceilalti. Tonglen ne trezeste compasiunea si ne prezinta o viziune mult mai ampla asupra realitatii.  Ne face cunostinta cu spatiozitatea nesfarsita din shunyata. Prin practicarea acestui exercitiu, incepem sa ne conectam cu deschiderea propriei fiinte. La inceput, aceasta ne permite sa intelegem ca lucrurile nu sunt asa de importante si solide cum pareau inainte.

Tonglen se poate exersa pentru cei bolnavi, pentru cei aflati pe moarte sau decedati, pentru cei aflati in suferinta de orice fel. Se poate efectua sub forma practicii formale de meditatie sau pe loc, in orice moment. Suntem la plimbare si vedem pe cineva care sufera – chiar acolo putem sa inspiram durerea acelei persoane si putem expira usurare. Sau, la fel de bine, atunci cand vedem pe cineva suferind, putem intoarce privirea. Durerea naste teama si furie in noi; aduce o stare de confuzie si ne face sa opunem rezistenta. Asadar, pe loc, putem exersa tonglen pentru toti oamenii asemenea noua, pentru toti cei care doresc sa fie curajosi si, in schimb, sunt lasi. In loc sa ne invinuim, putem folosi blocajul personal ca trambulina catre intelegerea a ceea ce simt oamenii din intreaga lume. Inspiram pentru noi toti si expiram pentru noi toti. Folosim ceea ce pare otrava ca pe un medicament. Ne putem folosi propria suferinta ca pe un drum spre compasiunea fata de toate fiintele.

Pentru a exersa tonglen acolo unde ne aflam trebuie doar sa inspiram si sa expiram, aspirand durerea si transmitand in afara sentimentul de spatiozitate si de usurare.

Ca practica formala de meditatie, tonglen are patru faze:

1.Odihneste-ti mintea pentru o scurta perioada, cateva secunde, intr-o stare de deschidere sau de liniste deplina. Aceasta faza este numita, prin traditie, strafulgerare a bodhichittei absolute sau deschiderea brusca spre spatiozitatea si claritatea fundamentala.

2.In faza a doua, lucrezi cu textura. Inspira un sentiment arzator, intunecat si greoi – sentimentul de claustrofobie – si expira racoare, stralucire si lumina – sentimentul de prospetime. Inspira profund, total, prin toti porii trupului si expira, radiaza complet, prin toti porii trupului. Repeta exercitiul pana ce simti sincronizarea cu inspiratia si cu expiratia.

3.A treia faza, concentrarea asupra unei situatii personale – orice situatie dureroasa, reala pentru tine. De obicei se incepe tonglen pentru cineva la care tii si pe care doresti sa il ajuti. Totusi, asa cum am explicat, daca esti blocat, poti face exercitiul pentru durerea pe care o simti si, simultan, pentru toti cei care, la fel, simt acelasi gen de suferinta. De exemplu, daca te simti inadecvat, inspira sentimentul acesta pentru tine si pentru toti ceilalti care se simt la fel, expirand incredere in sine si adecvare sau usurare in orice forma doresti.

4.In ultima etapa a exercitiului, fa ca inspiratia si expiratia sa fie mai ample. Daca faci tonglen pentru o persoana la care tii, extinde exercitiul catre cei care se afla in aceeasi situatie cu acea persoana. Daca faci tonglen pentru o persoana vazuta la televizor sau pe strada, fa acelasi lucru pentru toti cei care sufera la fel. Extinde exercitiul la mai mult de o persoana. Daca faci tonglen pentru toti cei care simt furia sau frica sau orice altceva te copleseste pe tine insuti, poate ca amploarea practicii e suficient de mare. Dar poti merge chiar mai departe in toate aceste cazuri. Poti face tonglen pentru cei pe care ii consideri dusmani – cei care te ranesc sau care ranesc alte persoane. Fa tonglen pentru ei, gandindu-te ca sunt intr-o stare de confuzie si blocati, la fel ca persoana la care tii sau chiar la fel ca tine. Inspira durerea lor si apoi trimite-le usurare.

Tonglen se poate extinde la infinit. Pe masura ce efectuezi aceasta practica, compasiunea ta se amplifica firesc de-a lungul timpului, la fel si intelegerea faptului ca lucrurile nu sunt atat de solide cum credeai. Pe masura ce afectuezi practica, treptat, in ritmul propriu, vei fi surprins sa descoperi ca poti fi prezent tot mai mult pentru ceilalti, chiar si in asa-numitele situatii imposibile.

………………

Sursa: Pema Chodron – Cand totul se prabuseste in jurul tau

Eliberarea de materialismul spiritual IV

20181220_174550

Î: Ati putea sa ne explicati diferenta esentiala intre dragoste si compasiune? In ce relatie se afla una fata de cealalta?

R: Dragostea si compasiunea sunt niste termeni ambigui. Ii putem interpreta in mai multe sensuri. In general, in viata ne comportam ca si cum am vrea sa obtinem ceva, incercand sa ne aflam doar in posturile care ne-ar asigura confortul securitatii. Ori ii tratam pe ceilalti ca pe niste copii, ori ne agatam noi insine de poala cuiva. Aceasta „poala” poate fi o persoana, o organizatie, o comunitate, un maestru, sau orice tip de structura cu aspect parental. Asa numitele relatii de „iubire” intrunesc unul sau doua din aceste criterii. Ori suntem hraniti de cineva, ori ii hranim pe ceilalti. Acestea sunt manifestari false ori distorsionate ale dragostei si compasiunii. Dorinta de unire, dorinta de a „apartine” cuiva, sau de a-i transforma pe ceilalti in proprii nostri copii, pare sa fie foarte puternica. O persoana, o organizatie, o institutie, sau orice altceva pot deveni copilul nostru. Simtim nevoia sa il hranim, sa-l alaptam, sa-l ajutam sa se faca mare. Sau, invers, organizatia este mama universala care ne hraneste continuu. Fara „mamica” nu putem nici sa existam, nici sa supravietuim. Aceste doua tipare se aplica oricaror energii vitale care au potentialul de a ne mentine existenta. Aceste energii sunt la fel de simple ca o prietenie intamplatoare sau ca un moment de amuzament putand fi, in acelasi timp, la fel de complicate ca o casatorie sau alegerea carierei. Indiferent daca vrem sa ne controlam o emotie sau sa devenim o parte a sa.

Cu toate acestea, exista si un alt fel de dragoste si compasiune, un al treilea tip. Fii doar ceea ce esti. Nu te reduce la nivelul unui copil, nici nu-ti dori ca altcineva sa atarne de tine. Fii numai ceea ce esti in orice domeniu al existentei. Daca poti sa o faci, situatiile exterioare iti vor aparea de la sine asa cum sunt. Astfel, vei putea comunica direct si corect, fara sa fii nevoit sa faci uz de vreo interpretare emotionala, psihologica sau de vreun neadevar. Acest al treilea tip este o cale echilibrata de deschidere si comunicare ce ne ofera automat un spatiu imens, un loc pentru dezvoltare creativa, un spatiu unde sa dansam si sa realizam schimbul.

Compasiunea inseamna sa nu intram in jocul ipocriziei si al autoamagirii. De exemplu, daca dorim ceva de la cineva si ii spunem „te iubesc”, cel mai adesea speram ca vom reusi sa-l momim inspre teritoriul nostru, sa-l facem sa treaca de partea noastra. Acest soi de dragoste prozelitista este foarte limitat. „Ar trebui sa ma iubesti chiar daca ma urasti, deoarece eu sunt plin de dragoste, te iubesc nespus, dau pe afara de atata dragoste!”Cum vine asta? Nimic altceva decat ca cealalta persoana ar trebui sa adere la teritoriul tau doar pentru ca i-ai spus ca o iubesti si ca nu-i vei face niciun rau. E foarte indoielnic. Nicio persoana inteligenta n-ar trebui sa poata fi sedusa cu asemenea tertipuri. „Daca ma iubesti asa cum sunt, de ce vrei sa trec in teritoriul tau? De ce aceasta dorinta? Ce vrei de la mine? De unde sa stiu ca daca voi trece acolo unde ma chemi, n-o sa incerci sa ma domini, sa-mi creezi o stare de claustrofobie cu teribila ta cerere de iubire?” Atata timp cat va fi implicata o persoana care face caz de iubire, ceilalti ar trebui sa fie banuitori fata de atitudinea sa „iubitoare si plina de compasiune”. Cum putem fi siguri ca, odata invitati la un festin, mancarea nu este otravita? Aceasta deschidere vine de la o persoana care se situeaza pe sine in centrul atentiei, sau este complet deschisa?

Caracteristica fundamentala a adevaratei compasiuni este deschiderea pura si lipsita de teama, fara niciun fel de delimitari teritoriale. Nu e nevoie sa pari bland si iubitori fata de vecini, nici sa vorbesti prea amabil si sa porti un zambet incantator. Acest joculet nu-si are rostul. De fapt, este jenant. Deschiderea adevarata se manifesta la o scara mult mai larga, la o scara universala. Compasiunea inseamna sa te comporti asemeni adultului care esti, in timp ce iti mentii inca o latura copilaroasa. In invataturile budiste, asa cum am mentionat anterior, simbolul compasiunii este o luna stralucind pe cer in timp ce imaginea sa se reflecta intr-o suta de vase cu apa. Luna nu-ti cere „daca te deschizi fata de mine, o sa-ti fac o favoare stralucind doar pentru tine”. Luna straluceste pur si simplu. Chestiunea consta in a nu vrea sa profiti de cineva, nici sa nu-ti doresti sa-l faci fericit. Publicul lipseste cu desavarsire, nu exista „eu” si „ceilalti”. Este un dar care se pune la dispozitie, o generozitate completa fara notiunile relative de a da si a primi. Aceasta este deschiderea fundamentala a compasiunii: deschidere fara pretentii. Fii doar ceea ce esti, fii stapan pe situatie. Daca doar vei „fi”, viata va curge in jurul tau si prin tine. Vei putea astfel sa comunici si sa colaborezi cu cei din jur. Pentru aceasta, desigur, este nevoie de o mare cantitate de caldura si deschidere. Daca iti permiti sa fii ceea ce esti, atunci nu vei avea nevoie de o „polita de asigurare” in incercarea de a deveni bun, milos si intelegator.

………………..

In timp ce Mahayana isi exerseaza invataturile pe studiul si dezvoltarea prajnei, cunoasterea transcendentala, invatatura de baza a Tantrei are de-a face cu lucrul asupra energiei. In Kriyayoga Tantra a lui Vajramala, energia este descrisa drept „ceea ce exista in adancul tuturor fiintelor, forta curata a existentei, aceea care sustine intelepciunea. Aceasta esenta indestructibila este energia marii bucurii. Este atotcuprinzatoare, ca si spatiul. Este trupul dharmei care nu interactioneaza cu nimic”. Conform acestei tantra, „Aceasta energie sta la baza inteligentei primordiale care percepe lumea fizica. Aceasta energie da avant atat mintilor iluminate, cat si celor confuze. Este indestructibila in sensul ca este permanenta. Este forta motrice a emotiilor si a gandurilor din starea de confuzie, precum si a compasiunii si inteligentei din cea de iluminare.”

…………………..

Termenul „shunyata” nu este prea folosit in Tantra. In locul shunyatei sau a spatiului gol se foloseste Tathata, „ce este”.

Sursa: Chogyam Trungpa – Eliberarea de materialismul spiritual