Tag Archives: cine esti

21 de lectii pentru secolul XXI (2)

20190123_093210

Cartea asta a fost o provocare intelectuala faina. A obligat neuronii sa realizeze conexiuni (desi este mentionat si faptul ca in anumite cazuri “unii neuroni pur si simplu nu comunica intre ei”) si mi-a gadilat atat egoul intelectual, cat si pe cel spiritual. Imi place de nenea asta.

Ar trebui sa te bazezi pe tine insuti? (…) Majoritatea oamenilor nu se cunosc catusi de putin pe ei insisi, iar cand incearca sa-si „asculte propria voce” cad usor prada manipularilor externe. Vocea pe care o auzim in capul nostru nu a fost niciodata demna de incredere, fiindca a reflectat mereu propaganda statului, spalarea ideologica a creierului si spoturile publicitare, ca sa nu mai vorbim de erorile biochimice.

Pe masura ce biotehnologia si invatarea automata se vor imbunatati, va deveni mai usor sa manipulezi cele mai profunde emotii si dorinte ale oamenilor si va deveni mai periculos ca oricand sa-ti urmezi pur si simplu inima. Atunci cand Coca-Cola, Amazon, Baidu sau guvernul va sti cum sa traga sforile inimii tale si sa apese pe butoanele creierului tau, vei mai putea sa faci diferenta intre eul tau si expertii lor in marketing?

Pentru a indeplini cu succes o sarcina atat de descurajanta, va trebui sa muncesti din greu ca sa ajungi sa-ti cunosti mai bine propriul sistem de operare. Sa stii ce esti si ce vrei de la viata. Acesta este, fireste, cel mai vechi sfat dintotdeauna: cunoaste-te pe tine insuti. Vreme de mii de ani, filosofii si profetii i-au indemnat pe oameni sa se cunoasca pe sine. Insa acest sfat nu a fost niciodata mai necesar decat in secolul XXI, deoarece, spre deosebire de epoca lui Lao Zi sau a lui Socrate, acum ai parte de o concurenta serioasa. Coca-Cola, Amazon, Baidu si statul se intrec in a avea acces la tine. Nu la smartphone-ul tau, nu la computerul tau si nici la contul tau bancar – se intrec in a avea acces la tine si la sistemul tau organic de operare. Poate ai auzit ca traim in epoca piratarii computerelor, dar abia daca e jumatate de adevar. De fapt, traim in epoca piratarii oamenilor.

Algoritmii te privesc chiar acum. Urmaresc unde te duci, ce cumperi, cu cine te intalnesti. In scurt timp iti vor monitoriza fiecare pas, fiecare rasuflare, fiecare bataie a inimii. Se bazeaza pe Big Data si pe invatarea automata ca sa te cunoasca din ce in ce mai bine. Si de indata ce te vor cunoaste mai bine decat te cunosti pe tine insuti, ar putea sa te controleze si sa te manipuleze, iar tu nu vei putea face mare lucru in aceasta privinta. Vei trai in matrice. La urma urmei, este o simpla chestiune empirica : daca algoritmii vor intelege cu adevarat ceea ce se petrece in interiorul tau mai bine decat tine, autoritatea va trece de partea lor.

Desigur, poate ca vei fi absolut bucuros sa le cedezi algoritmilor toata autoritatea si sa ai incredere in ei sa decida pentru tine si pentru restul lumii. In acest caz, nu trebuie decat sa te relaxezi si sa te bucuri de calatorie. Nu ai nimic de facut in aceasta privinta. Algoritmii se vor ocupa de tot. Daca insa vrei sa pastrezi un oarecare control asupra existentei personale si a viitorului vietii, trebuie sa alergi mai repede decat algoritmii, mai repede decat Amazon si decat statul si sa ajungi sa te cunosti pe tine insuti inaintea lor. Dar, ca sa fii mai iute, nu lua mult bagaj cu tine. Lasa-ti toate iluziile in urma. Sunt foarte grele.

………………..

Toate povestile care ne ofera insemnatate si identitate sunt fictive, dar oamenii trebuie sa creada in ele. Asadar, cum faci ca povestea sa para reala? In mod evident, este motivul pentru care oamenii vor sa creada povestea, dar cum ajung sa o creada cu adevarat? Cu mii de ani in urma, preotii si samanii descoperisera deja raspunsul : ritualurile. Ritualul este un act magic ce face abstractul concret si fictivul real. Esenta ritualului este vraja magica „Hocus-pocus, X este Y!”

Cum sa-l faci pe Hristos real pentru discipolii sai? In cadrul liturghiei, preotul ia o bucata de paine si un pahar cu vin si proclama ca painea este trupul lui Hristos, vinul este sangele lui Hristos, iar daca mananca painea si beau vinul, credinciosii se unesc cu Hristos. Ce poate fi mai real decat sa simti efectiv gustul lui Hristos in gura? In mod traditional, preotul facea aceste afirmatii indraznete in latina, limba veche a religiei, dreptului si secretelor vietii. In fata ochilor uluiti ai taranilor adunati, preotul ridica o bucata de paine si exclama: Hoc est corpus! – „Acesta este trupul!” – , iar painea devenea, chipurile, trupul lui Hristos. In mintea taranilor nestiutori de carte, care nu vorbeau latina, Hoc est corpus! a devenit „Hocus-pocus!” – si astfel a luat nastere puternica vraja care poate transforma o broasca intr-un print si un dovleac intr-o trasura.

………………

„unii neuroni pur si simplu nu comunica intre ei”

…………….

Speram sa gasim sens integrandu-ne intr-o poveste de-a gata despre univers, dar, potrivit interpretarii liberale a lumii, adevarul este exact pe dos. Universul nu imi confera mie sens. Eu confer sens universului. Aceasta este vocatia mea cosmica. Eu nu am o soarta sau o dharma fixa. Daca ajung in situatia lui Simba sau a lui Arjuna, pot alege sa lupt pentru tronul unui regat, dar nu sunt obligat sa fac asta. Pot la fel de bine sa ma alatur unui circ ambulant, sa merg pe Broadway sa cant intr-un musical sau sa ma mut in Silicon Valley si sa lansez o afacere. Sunt liber sa-mi creez propria dharma.

Asadar, la fel ca toate celelalte povesti cosmice, si povestea liberala incepe cu creatia. Potrivit acesteia, creatia are loc clipa de clipa, iar eu sunt creatorul. Atunci care este telul vietii mele? Sa creez sens simtind, gandind, dorind si inventand. Orice ingradeste libertatea omului de a simti, a gandi, a dori si a inventa ingradeste sensul universului. Iata de ce libertatea fara de asemenea limite este idealul suprem.

In termeni practici, cei care cred in povestea liberala traiesc la lumina a doua porunci: creeaza si lupta pentru libertate. Creativitatea se poate manifesta scriind o poezie, explorandu-ti sexualitatea, inventand o noua aplicatie sau descoperind o substanta chimica necunoscuta. Lupta pentru libertate include orice ii elibereaza pe oameni de constrangerile sociale, biologice si fizice – sa protestezi impotriva dictatorilor brutali, sa inveti fetele sa citeasca, sa gasesti un leac pentru cancer sau sa construiesti o nava spatiala.

………………

Povestea liberala ma invata sa caut libertatea de expresie si sa ma implinesc pe mine insumi. Dar atat „eul”, cat si libertatea sunt himere mitologice imprumutate din basmele stravechi. Liberalismul are o viziune cu totul neclara asupra „liberului-arbitru”. In mod evident, oamenii au vointa, au dorinte, iar uneori sunt liberi sa-si indeplineasca dorintele. Daca prin „liber-arbitru” intelegi libertatea de a face ce doresti, atunci da, oamenii au liber-arbitru. Dar, daca prin „liber-arbitru” intelegi libertatea de a alege ce sa doresti, atunci nu, oamenii nu au liber-arbitru.

…………….

Ca sa ne intelegem pe noi insine, un pas crucial este sa recunoastem ca „eul” este o fictiune pe care mecanismele complexe ale mintii noastre o inventeaza, o actualizeaza si o rescriu in permanenta. In mintea mea exista un povestitor care explica cine sunt, de unde vin, incotro ma indrept si ce se intampla chiar acum. Aidoma propagandistilor guvernamentali care explica ultimele framantari politice, de multe ori naratorul interior intelege lucrurile gresit, insa rareori recunoaste asta, poate chiar niciodata. Si la fel cum guvernul construieste un mit national cu drapele, idoli si parade, si aparatul meu interior de propaganda construieste un mit personal cu amintiri de pret si traume de care ma agat, dar care adesea nu seamana mai deloc cu adevarul.

…………………..

Daca vrei cu adevarat sa te intelegi pe tine insuti, nu ar trebui sa te identifici cu contul tau de Facebook sau cu povestea interioara a eului. In schimb, ar trebui sa urmaresti fluxul propriu-zis al corpului si al mintii. Vei vedea cum gandurile, emotiile si dorintele apar si dispar fara prea multe motive si fara vreun control din partea ta, la fel cum diferite vanturi bat dintr-o directie sau alta si iti ciufulesc parul. Si, la fel cum nu esti acele vanturi, tot asa nu esti nici amestecul de ganduri, emotii si dorinte de care ai parte si, cu siguranta, nici povestea igienizata pe care o spui despre ele privind in urma. Le experimentezi pe toate, dar nu le controlezi, nu le stapanesti si nu esti ele. Oamenii intreaba „Cine sunt?” si asteapta sa li se spuna o poveste. Primul lucru pe care trebuie sa-l stii despre tine insuti este ca nu esti o poveste.

……………..

Cand ai de-a face cu o poveste importanta si vrei sa afli daca este reala sau imaginara, una dintre intrebarile-cheie pe care trebuie sa ti le pui este daca eroul central al povestii poate suferi.

…………….

Daca vreti sa aflati adevarul despre univers, despre sensul vietii si despre propria identitate, cel mai indicat este sa incepeti acordand atentie suferintei si explorand-o.

Raspunsul nu este o poveste.

……………….

Sursa: Yuval Noah Harari – 21 de lectii pentru secolul XXI