Tag Archives: Chogyam Trungpa

Eliberarea de materialismul spiritual IV

20181220_174550

Î: Ati putea sa ne explicati diferenta esentiala intre dragoste si compasiune? In ce relatie se afla una fata de cealalta?

R: Dragostea si compasiunea sunt niste termeni ambigui. Ii putem interpreta in mai multe sensuri. In general, in viata ne comportam ca si cum am vrea sa obtinem ceva, incercand sa ne aflam doar in posturile care ne-ar asigura confortul securitatii. Ori ii tratam pe ceilalti ca pe niste copii, ori ne agatam noi insine de poala cuiva. Aceasta „poala” poate fi o persoana, o organizatie, o comunitate, un maestru, sau orice tip de structura cu aspect parental. Asa numitele relatii de „iubire” intrunesc unul sau doua din aceste criterii. Ori suntem hraniti de cineva, ori ii hranim pe ceilalti. Acestea sunt manifestari false ori distorsionate ale dragostei si compasiunii. Dorinta de unire, dorinta de a „apartine” cuiva, sau de a-i transforma pe ceilalti in proprii nostri copii, pare sa fie foarte puternica. O persoana, o organizatie, o institutie, sau orice altceva pot deveni copilul nostru. Simtim nevoia sa il hranim, sa-l alaptam, sa-l ajutam sa se faca mare. Sau, invers, organizatia este mama universala care ne hraneste continuu. Fara „mamica” nu putem nici sa existam, nici sa supravietuim. Aceste doua tipare se aplica oricaror energii vitale care au potentialul de a ne mentine existenta. Aceste energii sunt la fel de simple ca o prietenie intamplatoare sau ca un moment de amuzament putand fi, in acelasi timp, la fel de complicate ca o casatorie sau alegerea carierei. Indiferent daca vrem sa ne controlam o emotie sau sa devenim o parte a sa.

Cu toate acestea, exista si un alt fel de dragoste si compasiune, un al treilea tip. Fii doar ceea ce esti. Nu te reduce la nivelul unui copil, nici nu-ti dori ca altcineva sa atarne de tine. Fii numai ceea ce esti in orice domeniu al existentei. Daca poti sa o faci, situatiile exterioare iti vor aparea de la sine asa cum sunt. Astfel, vei putea comunica direct si corect, fara sa fii nevoit sa faci uz de vreo interpretare emotionala, psihologica sau de vreun neadevar. Acest al treilea tip este o cale echilibrata de deschidere si comunicare ce ne ofera automat un spatiu imens, un loc pentru dezvoltare creativa, un spatiu unde sa dansam si sa realizam schimbul.

Compasiunea inseamna sa nu intram in jocul ipocriziei si al autoamagirii. De exemplu, daca dorim ceva de la cineva si ii spunem „te iubesc”, cel mai adesea speram ca vom reusi sa-l momim inspre teritoriul nostru, sa-l facem sa treaca de partea noastra. Acest soi de dragoste prozelitista este foarte limitat. „Ar trebui sa ma iubesti chiar daca ma urasti, deoarece eu sunt plin de dragoste, te iubesc nespus, dau pe afara de atata dragoste!”Cum vine asta? Nimic altceva decat ca cealalta persoana ar trebui sa adere la teritoriul tau doar pentru ca i-ai spus ca o iubesti si ca nu-i vei face niciun rau. E foarte indoielnic. Nicio persoana inteligenta n-ar trebui sa poata fi sedusa cu asemenea tertipuri. „Daca ma iubesti asa cum sunt, de ce vrei sa trec in teritoriul tau? De ce aceasta dorinta? Ce vrei de la mine? De unde sa stiu ca daca voi trece acolo unde ma chemi, n-o sa incerci sa ma domini, sa-mi creezi o stare de claustrofobie cu teribila ta cerere de iubire?” Atata timp cat va fi implicata o persoana care face caz de iubire, ceilalti ar trebui sa fie banuitori fata de atitudinea sa „iubitoare si plina de compasiune”. Cum putem fi siguri ca, odata invitati la un festin, mancarea nu este otravita? Aceasta deschidere vine de la o persoana care se situeaza pe sine in centrul atentiei, sau este complet deschisa?

Caracteristica fundamentala a adevaratei compasiuni este deschiderea pura si lipsita de teama, fara niciun fel de delimitari teritoriale. Nu e nevoie sa pari bland si iubitori fata de vecini, nici sa vorbesti prea amabil si sa porti un zambet incantator. Acest joculet nu-si are rostul. De fapt, este jenant. Deschiderea adevarata se manifesta la o scara mult mai larga, la o scara universala. Compasiunea inseamna sa te comporti asemeni adultului care esti, in timp ce iti mentii inca o latura copilaroasa. In invataturile budiste, asa cum am mentionat anterior, simbolul compasiunii este o luna stralucind pe cer in timp ce imaginea sa se reflecta intr-o suta de vase cu apa. Luna nu-ti cere „daca te deschizi fata de mine, o sa-ti fac o favoare stralucind doar pentru tine”. Luna straluceste pur si simplu. Chestiunea consta in a nu vrea sa profiti de cineva, nici sa nu-ti doresti sa-l faci fericit. Publicul lipseste cu desavarsire, nu exista „eu” si „ceilalti”. Este un dar care se pune la dispozitie, o generozitate completa fara notiunile relative de a da si a primi. Aceasta este deschiderea fundamentala a compasiunii: deschidere fara pretentii. Fii doar ceea ce esti, fii stapan pe situatie. Daca doar vei „fi”, viata va curge in jurul tau si prin tine. Vei putea astfel sa comunici si sa colaborezi cu cei din jur. Pentru aceasta, desigur, este nevoie de o mare cantitate de caldura si deschidere. Daca iti permiti sa fii ceea ce esti, atunci nu vei avea nevoie de o „polita de asigurare” in incercarea de a deveni bun, milos si intelegator.

………………..

In timp ce Mahayana isi exerseaza invataturile pe studiul si dezvoltarea prajnei, cunoasterea transcendentala, invatatura de baza a Tantrei are de-a face cu lucrul asupra energiei. In Kriyayoga Tantra a lui Vajramala, energia este descrisa drept „ceea ce exista in adancul tuturor fiintelor, forta curata a existentei, aceea care sustine intelepciunea. Aceasta esenta indestructibila este energia marii bucurii. Este atotcuprinzatoare, ca si spatiul. Este trupul dharmei care nu interactioneaza cu nimic”. Conform acestei tantra, „Aceasta energie sta la baza inteligentei primordiale care percepe lumea fizica. Aceasta energie da avant atat mintilor iluminate, cat si celor confuze. Este indestructibila in sensul ca este permanenta. Este forta motrice a emotiilor si a gandurilor din starea de confuzie, precum si a compasiunii si inteligentei din cea de iluminare.”

…………………..

Termenul „shunyata” nu este prea folosit in Tantra. In locul shunyatei sau a spatiului gol se foloseste Tathata, „ce este”.

Sursa: Chogyam Trungpa – Eliberarea de materialismul spiritual

Eliberarea de materialismul spiritual III

20181220_174550

Rabdarea are capacitatea de a percepe spatiul. Ea nu se teme de situatiile nou create pentru ca nimic, dar nimic, nu poate surprinde un bodhisattva. Orice s-ar intampla, fie el distructiv, haotic, creativ, de bun augur sau favorabil, acesta nu va fi niciodata tulburat ori socat, deoarece are constiinta spatiului dintre el si situatia respectiva. O data ce ai devenit constient de acest spatiu, atunci totul se intampla acolo. Toate evenimentele se desfasoara in acel spatiu. Nimic nu mai are loc „aici” sau „acolo”, inceteaza orice relationare sau confruntare. Prin urmare, rabdarea transcendentala inseamna o stare de plutire deasupra lumii si disparitia nevoii de a ne lupta cu cineva sau cu ceva.

…………………..

Vyria este tipul de energie care ne ajuta sa rezolvam situatiile astfel incat sa nu ratam nicio sansa, nicio posibilitate. Cu alte cuvinte este bucurie, o energie a bucuriei, asa cum mentioneaza Shantideva in a sa Bodhisattva – charyavatara. Nu este o energie cu care sa ne straduim din greu simtind ca asa trebuie sa facem, este o energie a veseliei, deoarece am devenit complet interesati de capacitatile noastre creative. Intreaga viata ti se deschide prin generozitate, se activeaza prin moralitate, se intareste prin rabdare, ajungand astfel la momentul actual, la bucurie. Nimic nu-ti va parea neinteresant sau plictisitor pentru ca viziunea existentiala a unui bodhisattva este extrem de cuprinzatoare si plina de interes. Acesta nu evalueaza nimic, dar nici nu inseamna ca este complet inert. Nu e nici absorbit de „cele mai inale niveluri ale intelepciunii”, de „cea mai profunda stare de samadhi”, asa incat sa nu mai facem diferenta intre zi si noapte, sau intre mic dejun si pranz. N-a devenit nici incoerent, nici greu de cap. Dimpotriva, intelege conceptualizarile si verbalizarile asa cum sunt in realitate, putand apoi sa treaca dincolo de concepte si evaluari. Vede similitudinea micilor etichetari facute de ceilalti. Are un punct de vedere atotcuprinzator, iar prin urmare manifesta fata de viata, asa cum este ea, un mare grad de interes. Prin urmare, un bodhisattva nu tanjeste dupa nimic. El doar traieste si atat.

Cand paseste pe Calea Bodhisattva, el face un legamant ca nu va atinge iluminarea inainte de a fi ajutat toate fiintele sensibile sa ajunga la starea de desteptare mentala, starea lui Buddha. Pornind prin acest act de daruire, de deschidere si de sacrificiu, el isi urmeaza calea aratand un interes iesit din comun fata de tot ce se intampla, aratandu-se neobosit in rezolvarea problemelor existentiale. Este virya, o lucrare intensa asupra bucuriei. Pentru a intelege pe deplin ca am renuntat la incercarea de a deveni Buddha, pentru a ne da seama ca acum avem timp sa ne traim viata cu-adevarat, ca am trecut dincolo de graba noastra obsesiva, este nevoie de o cantitate nemasurata de energie.

Cu atat mai interesant, desi un bodhisattva a facut legamantul de a nu atinge iluminarea, fiind atat de precis si patrunzator, el nu iroseste nicio secunda. Intotdeauna traieste viata la intensitate maxima si, inainte sa-si dea seama ce i se intampla, atinge iluminarea. Dar lipsa dorintei de a o atinge continua, destul de ciudat, nu-i asa, chiar si dupa ce a incercat starea lui Buddha. Atunci compasiunea si intelepciunea vor tasni de la sine reintarindu-i energiile si convingerile. Daca nu ne lasam coplesiti, energia noastra va avea chipul bucuriei. Daca vom fi complet deschisi si pe de-a-ntregul constienti, nu vom avea niciun moment de intunecare. Aceasta este virya.

…………..

Un bodhisattva nu interactioneaza cu nimic, el doar se confrunta cu situatiile zilnice din punct de vedere fizic. In meditatia sa nu fiinteaza nicio autoritate centrala, el nu se supravegheaza nici actionand, nici meditand, astfel incat actiunile sale vor fi mereu meditatie, iar meditatia va fi intotdeauna actiune.

………….

Prajna semnifica inteligenta, ochiul atotvazator, opusul egoului care se autosupravegheaza clipa de clipa. Bodhisattva preface observatorul sau egoul in cunoastere specifica, prajna paramita. „Pra” inseamna „supra”, iar „jna” „cunoastere”. Avem deci, o supra-cunoastere, o cunoastere completa si patrunzatoare care intelege totul. Constientizarea axata pe „acesta” si „acela” a fost data de-o parte, aparand dubla cunoastere, prajna cunoasterii si prajna intelegerii.

Prajna cunoasterii are de-a face cu emotiile. Este eliberarea de emotiile conflictuale, e atitudinea pe care o ai fata de tine, asadar, revelarea a ceea ce esti. Prajna intelegerii este transcenderea preconceptiilor initiale fata de lume. Este intelegerea situatiei asa cum este. Prin urmare, prajna intelegerii creeaza posibilitatea de a trata situatiile in cel mai echilibrat mod cu putinta. Prajna indeparteaza chiar si cea mai mica tentatie de a separa „acesta” de „acela”. Iata motivul pentru care sabia are doua taisuri. Ea nu taie numai in directia „aceasta”, ci si in „cealalta”. Bodhisattva inceteaza sa mai resimta starea de enervare produsa de separarea intre aceasta si cealalta. Va pluti doar prin inima situatiilor fara sa fie nevoie sa verifice ce-i in urma.

…………………………

Î: In viata de zi cu zi, starea de nepasare este asociata cu cea de absenta. Prin urmare, daca, asemeni unui bodhisattva, cineva lasa impresia de dezinteres, atunci poate fi considerat o leguma?

R: Neimplicarea inseamna sa devii o piatra sau o meduza. Acolo exista o cantitate de energie, dar din punctul de vedere al unei persoane care se implica activ, o senzatie de dorinta sau de furie nemanifestata si reprimata in sine, o cantitate de energie care nu va fi pusa in actiune, va duce la o stare de nemultumire, de angoasa, la senzatia de sufocare. Asa se intampla daca tratezi energia din punct de vedere unidimensional.

Energia nu se manifesta deloc sub forma tipica a distrugerii sau a dobandirii a ceva. Exista si energii care n-au nimic de-a face cu dragostea sau cu ura. Acestea sunt energii manifestate ca precizie, claritate, intelegerea situatiilor. Sunt energii ale inteligentei care se manifesta in permanenta, dar cu care nu stim sa operam corect. Intotdeauna privim energia drept ceva distructiv ori gata sa ne ajute sa dobandim ceva. Exista forme mult mai subtile. Daca te vei afla in permanenta legatura cu realitatea asa cum este ea, nu va exista nici un moment de intunecare. Sclipirea acelor energii care izvorasc in permanenta va transcende ignoranta si simplitatea unei gandiri unidirectionale.

Î: Dar cum poti sa stii cum si incotro sa-ti canalizezi energiile?

R: Deoarece acum intelegi situatiile mult mai clar, cu mult mai multa claritate decat o faceai inainte, pentru ca acum le intelegi asa cum sunt, vei sti singur cum si incotro sa-ti indrepti energiile. Pana acum, in loc sa vezi adevarata stare a lucrurilor, iti impuneai propria viziune asupra vietii. Odata valul indepartat, vezi cum stau lucrurile, si poti adopta metoda cea mai buna. Si atunci poti sa comunici corect si deplin. Nu trebuie sa-ti impui nimic. Schimbul din actul comunicarii se face permanent, ca intr-un dans fara inceput si fara sfarsit. Este asemeni stralucirii soarelui si cresterii plantelor. Soarele nu-si doreste sa dea viata plantelor. Acestea reactioneaza pur si simplu la prezenta luminii solare si lucrurile se desfasoara in mod firesc.

Î: De la sine?

R: De la sine. E o actiune foarte precisa, ca si in cazul cresterii plantelor. Am putea spune de o precizie stiintifica. Asadar actiunile vor deveni extrem de exacte deoarece vin de la sine.

…………..

Î: Intelegerea lucrurilor asa cum sunt ele necesita oare atat intelegerea subiectului, cel care percepe, cat si a obiectului?

R: E o problema foarte interesanta. Pentru a vedea lucrurile asa cum sunt, trebuie sa te situezi intr-un tinut al nimanui. Intelegerea situatiilor necesita un salt. Acest asa numit salt poate fi facut plasandu-te in „nicaieri”. Daca observi de undeva de deasupra, o sa-ti dai seama si de distanta si de perceptie. Asadar, aflat undeva, intr-un tinut al lui nicaieri, poti sa intelegi cum stau lucrurile. Este ca si cum ai incerca sa-ti gusti propria limba. Mai gandeste-te.

Î: Ne spuneti ca lucrurile pot fi intelese numai privind din acel tinut al lui nicaieri, dar scripturile budiste ne vorbesc despre trecerea pe celalalt mal al raului. Ne-ati putea lamuri?

R: Este un soi de paradox, cam ca ideea saltului catre niciunde. Cu siguranta ca scripturile vorbesc depsre traversarea pe celalalt mal, dar acolo nu vei ajunge decat daca, pana la urma, iti dai seama ca acolo nu exista niciun tarm. Cu alte cuvinte, facem o calatorie inspre „tarmul fagaduintei”, catre malul celalalt, dar nu ajungem decat cand ne dam seama ca ne-am aflat acolo dintotdeauna. Intr-adevar, este de-a dreptul paradoxal.

Sursa: Chogyam Trungpa – Eliberarea de materialismul spiritual

Eliberarea de materialismul spiritual II

20181220_174550

Calea spirituala este o cale a singuratatii individuale.

…………….

In traditia budista, exista urmatoarea formula fundamentala: „Gasesc salvare in Buddha, gasesc salvare in dharma, gasesc salvare in templu”. Gasesc salvare in Buddha ca exemplu de abandonare, exemplu de recunoastere a partilor negative ca element al alcatuirii noastre si acceptarea lor. Gasesc salvare in dharma – dharma „lege a existentei”, viata ca viata. Vreau sa vad viata asa cum este ea. Vreau sa inteleg situatiile din viata asa cum sunt ele in realitate. Gasesc eliberare in sangha. „Sangha” inseamna o comunitate de oameni care pasesc pe acelasi drum, „tovarasi”. Doresc sa-mi impart intreaga experienta de viata cu tovarasii de pelerinaj, de cautaIn scrierile tibetane exista o zicala: cunoasterea trebuie trecuta prin foc, ciocanita si batuta asemeni aurului pur. Abia apoi poate fi purtata aidoma unei podoabe. Asa ca atunci cand primesti indrumarile spirituale din mana cuiva, nu le iei pur si simplu, ci le treci prin foc, le bati si le ciocanesti pana cand apare nobila stralucire a aurului. Apoi le transformi intr-o podoaba alegand modelul care-ti place, pe care dupa aceea, poti sa o porti. Prin urmare, dharma este valabila pentru oricine, oricand. Este vie. Nu ajunge sa-ti imiti maestrul sau guru-ul. Nu incerca sa devii o replica a invatatorului. Invataturile sunt o experienta personala pornita chiar de la continuatorul doctrinei in momentul respectiv.

………..re, cu aceia care pasesc in aceeasi directie. Dar nu vreau sa ma spirjin de ei ca sa gasesc un sprijin. Vreau doar sa pasesc alaturi de ei. Tentatia de a ne sprijini unul pe celalalt pe parcursul calatoriei este foarte periculoasa. Daca te sprijini unul pe celalalt si unul cade, atunci cadem toti. Asa ca nu ne vom sprjini de nimeni. Doar vom pasi impreuna, umar la umar, colaborand cu celalalt, insotindu-l pe celalalt.

………….

Linia maestrilor:

Tilopa->Naropa->Marpa->Milarepa

………………

Exista o zicala Zen: „La inceput, muntii au fost munti si raurile rauri. Apoi muntii nu mai sunt munti si raurile nu mai sunt rauri. Insa, pana la urma, muntii devin din nou munti si raurile rauri”.

…………….

Invatator->prieten spiritual

……………..

Compasiunea te face sa intri imediat in legatura cu ceilalti pentru ca nu mai privesti oamenii drept niste entitati care iti consuma energia. Ei te incarca energetic, deoarece in procesul relationarii iti constientizezi starea de bine si de plenitudine. Daca ai de facut fata unor probleme majore cum ar fi confruntarea cu diverse persoane sau situatii, nu mai ai senzatia ca-ti epuizezi energia. Fiecare situatie dificila ti se infatiseaza drept o sansa excelenta de a-ti manifesta sanatatea si bogatia. Privind viata din aceasta perspectiva, vei simti ca nu-ti lipseste nimic.

………….

Simtul umorului nu este neaparat o permanenta incercare de a spune glume sau de a juca renghiuri, incercarea de a fi amuzant cu tot dinadinsul. Trebuie sa vezi comicul nascut din alaturarea celor doua extreme, astfel incat sa nu te lasi prins de ele cu-adevarat, sa nu te lasi prins de jocul sperantei sau al fricii. Iata de ce experienta caii spirituale este atat de importanta si de ce practica meditatiei este cea mai nesemnificativa dintre toate. Este nesemnificativa deoarece nu contine nicio judecata de valoare. Odata ce esti prins in aceasta situatie neimportanta a unei deschideri care nu implica judecati de valoare, atunci lucrurile si faptele se scurg pe langa tine. Cineva incearca sa fie sever si foarte serios, straduindu-se sa devina o persoana mai buna. Daca un asemenea individ va fi ofensat, va lua lucrurile in serios incercand sa sara la bataie. Daca iti dai seama cat de lipsite de importanta sunt anumite lucruri, atunci incepi sa vezi comicul unei atare seriozitati, comicul celor care pun atat de mult pret pe nimicuri.

………………..

Cumva, daca reusesti sa privesti zidurile intr-un fel prietenos, cu atat vor fi mai putine. Cu cat iti vei dori mai mult ca ele sa te protejeze, cu atat mai putin isi vor face simtita prezenta. Paradoxal, cu cat le vei uri mai mult, cu atat vor deveni mai groase si mai rezistente; cu cat te vei imprieteni cu ele, cu atat vor avea tendinta sa dispara.

…………..

Din punct de vedere al egoului, lumea fantasmelor este foarte reala, rigida, coplesitoare. N-are decat sa fie halucinanta, dar atata timp cat maimuta este sclava inchipuirilor, e o lume foarte solida si reala. Privite din punctul sau de vedere confuz, chiar si ideile devin solide si palpabile. Nu este suficient sa afirmam ca aceste halucinatii nu exista doar pentru ca forma reprezinta lipsa golului si lipsa golului este forma. Incearca sa-i spui asta unei maimute nevrotice. Atata timp cat e implicata, forma este solida si rigida. Este atat de reala deoarece, fiind atat de obsedata de ce face, maimuta nu mai are timp sa vada altceva. Este prea ocupata sa-si dovedeasca propria experienta. Nu are nicio clipa de ragaz, prin urmare, nu-i mai ramane timp de gandire, pentru a vedea lucrurile din alt punct de vedere. Din punctul ei de vedere, iluzia este materiala. In clipa cand ai un cosmar, el este real, cumplit si inspaimantator. Pe de alta parte, dupa ce a trecut, nu ti se mai pare decat un biet vis. Nu poti sa ai in acelasi timp doua moduri de a vedea lucrurile. Pentru a vedea de unde se naste confuzia, pentru a-i putea remarca absurditatea, trebuie sa ai asupra ei o imagine de ansamblu.

………………

Scrierile Mahayana vorbesc despre cei care sunt complet gata sa se deschida, despre cei care sunt aproape gata  si cei care ar avea capacitatea de a se deschide. Cei care au capacitatea sunt intelectuali interesati de aceste teme, dar care nu lasa instinctelor indeajuns de mult spatiu pentru a iesi la iveala. Cei aproape gata sunt indivizi destul de deschisi la minte, dar care se controleaza mai mult decat este necesar. Cei care sunt complet gata pentru deschidere, au auzit deja cuvintele magice, stiu parola pentru a deveni tathagata: cuiva deja i s-a intamplat, cineva deja a trecut hopul, calea este deschisa, este posibila, este calea tathagata. Prin urmare, sa nu-ti pese cand, cum si de ce. Te deschizi pur si simplu. E un lucru minunat, cuiva deja i s-a intamplat, de ce nu si tie? De ce sa faci discriminarea dintre „eu” si restul persoanelor tathagata?

„Tathagata”  inseamna „aceia care deja au trait tathagata,” care reprezinta „lucrurile asa cum sunt ele”. Cu alte cuvinte, ideea de tathagata este calea inspiratiei, un punct de pornire. Ne invata ca altii au facut-o deja inaintea noastra, ca deja au trait-o. Acest instinct deja a indreptat pasii cuiva, este instinctul luciditatii, al deschiderii si al inteligentei care functioneaza la paramentri optimi.

Calea bodhisattva este pentru cei curajosi, convinsi de adevarata forta a laturii tathagata ce exista in fiecare. Cei treziti prin ideea de tathagata au pasit pe calea bodhisattva, pe calea bravului luptator care crede in puterea de a-si termina calatoria si in natura lui Buddha. Cuvantul „bodhisattva” are sensul de „cel care este indeajuns de curajos sa paseasca pe drumul deschis de bodhi”. „Bodhi” inseamna trezire, starea de trezire mentala. Nu vreau sa spun ca un bodhisattva este deja un iluminat, ci doar ca acesta isi doreste sa urmeze calea.

Aceasta este alcatuita din cele sase virtuti transcendentale care apar simultan. Ele sunt generozitatea, disciplina, rabdarea, energia, meditatia si cunoasterea. Aceste virtuti poarta numele de „cele sase paramita”, deoarece „param” inseamna cealalta parte, tarmul, sau celalalt mal al raului, iar „ita” inseamna sa fi ajuns acolo. „Paramita” semnifica „ajungerea pe celalalt mal”, aratand ca activitatile unui bodhisattva trebuie sa aiba viziunea si intelegerea necesare transcenderii notiunii centralizate de ego. Un bodhisattva nu incearca sa fie bun sau amabil, el manifesta o compasiune permanenta.

Sursa: Chogyam Trungpa – Eliberarea de materialismul spiritual

Eliberarea de materialismul spiritual I

20181220_174550

Este important sa ne aducem aminte ca practica meditatiei incepe cu penetrarea structurilor mentale obsesive, adica fragmentarea egoului. Continuand, vom intelege nu numai complexitatea proceselor de gandire, ci si povara „adancilor sensuri” ale conceptelor exprimate in nume si teorii. Apoi, in sfarsit, cream un soi de spatiu intre „acesta” si „acela”, oferindu-ne un remarcabil grad de libertate. Spatiul odata creat, trecem la practicile Vajrayana de creare a legaturii directe cu experientele de viata. In esenta, sunt trei pasi, Cele Trei Yana: Hinayana, vehiculul metodei; Mahayana, vehicului shunyatei, sau al spatiului; si Vajrayana, sau Tantra, vehiculul energiei directe.

Conform traditiei tantrice, energia are cinci forme de reprezentare, sau Familiile lui Buddha: Vajra, Ratna, Padma, Karma si Buddha. Fiecare Familie are asociata cate o emotie, transmutata intr-o „intelepciune” specifica sau in cate un aspect al starii de constiinta treaza. Ele sunt asociate si cu elemente fizice, culori, peisaje, directii, anotimpuri sau cu oricare din celelalte aspecte ale lumii fizice.

Vajra este asociata cu furia pe care o transmuta in Intelepciunea-ca-Oglinda. Dincolo de latura intunecata, posesiva si agresiva a furiei simtim ca mai exista ceva, iar aceasta perceptie intuitiva ne ajuta sa transmutam automat esenta acesteia in precizie si deschidere, in loc sa o schimbam in mod intentionat.

Vajra este asociata si cu elementul apa. Apele tulburi si involburate simbolizeaza natura defensiv-agresiva a furiei, in timp ce o apa curata simbolizeaza capacitatea exacta, precisa si clara de reflectare a Intelepciunii-ca-Oglinda.

Culoarea vajrei este albul. Furia este actul direct si brutal al autoapararii. Este ca o foaie alba de hartie, foarte plata si opaca, dar intruneste si calitatile luminozitatii, ale reflexiei stralucitoare reprezentata prin Intelepciunea-ca-Oglinda.

Vajra este pusa in legatura cu estul, cu zorile si cu iarna. Este o dimineata de iarna, limpede precum cristalul, cu turturi ascutiti si sclipiri. Peisajul nu este pustiu sau dezolant, ci plin de tot soiul de ascutimi care ne pun pe ganduri. Exista multe lucruri care intriga un observator. De exemplu, pamantul, copacii, plantele, fiecare are modul sa diferit de a ingheta. Fiecare copac reactioneaza in felul sau la depunerea zapezii si la scaderile de temperatura.

Vajra relationeaza cu obiectele in termenii structurii lor exterioare si al felului in care interactioneaza unul cu celalalt. Totul este analizat conform propriului mod de a fi abordat. Inteligenta Vajrei nu lasa neexplorat nici cel mai mic coltisor. Este asemeni apei care se prelinge pe o suprafata plana, acoperind-o complet dar mentinandu-i transparenta.

Ratna este asociata cu mandria si pamantul, este soliditate, munti, dealuri, piramide, cladiri. „Sunt absolut in siguranta. Sunt ceea ce sunt.” Este un mod de a te privi plin de mandrie. Inseamna ca te temi sa nu ti se ia ceva, ridici metereze in permanenta, construiesti fortarete. In acelasi timp, Ratna este Intelepciunea Calmului, atotcuprinderea. Indiferent daca vei umple pamantul de blocuri sau il vei lasa asa cum este, e acelasi lucru. Pamantul ramane ceea ce este. Nu te simti deloc nici infrant, nici amenintat. Daca suferi de mandrie exagerata, te vei simti amenintat in permanenta de posibilitatea unui esec sau a unei infrangeri. In cazul unui iluminat, grija de a-ti apara sinele se transmuta in calm. Exista inca o usoara stare de percepere a pamantului ca solid si stabil, dar nu ai nici un fel de teama ca ti-ar putea fugi de sub picioare. Totul este deschis, sigur si demn. Nu exista nimic de care sa te temi.

Ratna este legata de sud si de toamna, de fertilitate si de bogatie in sensul unei generozitati continue. Cand fructele se coc, cad automat pe pamant, dorindu-si sa devina hrana. Ratna are aceasta trasatura a darniciei. Este luminoasa si deschisa precum mijlocul diminetii. Este galbena, fiind asociata razelor solare. Cand cristalul este asociat Vajrei, Ratna devine aur, chihlimbar, sofran. Are mai mult un sens al profunzimii, al adancimilor, decat al texturii de suprafata, in timp ce Vajra este acoperamant pur, mai mult fragilitate exterioara decat profunzime a adancurilor. Ratna este deosebit de coapta si de pamanteasca, este ca un copac gigantic ce cade pe pamant, incepe sa putrezeasca si este acoperit peste tot de colonii de ciuperci, lasandu-se cuprins de buruienile care prind viata in jurul sau. Este ca un trunchi in care animalele se pot adaposti. Incepe sa aiba tente galbui si coaja i se desface de pe trunchi dand la iveala un interior foarte cuprinzator si foarte solid. Daca vei incerca sa transporti acest copac pentru a-l folosi drept parte intr-un aranjament floral, se va rupe in bucatele faramitandu-se. Este prea greu pentru a fi carat oriunde altundeva.

Padma este asociata cu pasiunea, cu latura posesiva, cu dorinta de a obtine ceva. La baza pasiunii sta instinctul de unire, dorinta de a fi una cu ceva, dar are si o latura isterica, de natura nervoasa, care ignora adevarata stare de uniune, dorindu-si in schimb sa devina unita prin posedare. Pasiunea isi apara automat propriile scopuri. In cazul Constientei Discriminatorii, care este aspectul intelept al pasiunii, poti sa vezi pozitia lui „acesta” si „acela” cu deosebita acuitate. Cu alte cuvinte, are loc o comunicare. Daca urmeaza sa comunici cu cineva, trebuie sa respecti atat prezenta celuilalt, cat si procesul de comunicare. Intelepciunea Discriminatorie recunoaste faptul uniunii, ceea ce este altceva decat separarea duala intre „acesta” si „acela” pentru mentinerea starii de existenta a sinelui. Latura distrugatoare a focului care arde, dorinta, este transmutata in intelepciunea unirii prin actul comunicarii. Poti sa fii plin pana la refuz de dorinta de a poseda in sens material si spiritual. Poti sa-ti doresti mai mult decat ai. Poti sa fii fascinat de calitatile unor lucruri pe care nu le ai devenind astfel orb de tot ce exista in jurul tau. Poti sa fii rob al dorintelor, stare ce produce pe data un soi de stupiditate si ignoranta. Aceasta ignoranta se transcende prin Intelepciunea Constientei Discriminatorii.

Padma este legata de vest si de culoarea rosie. Rosul se detaseaza fata de toate celelalte culori, este foarte provocator, te atrage spre sine. Se afla de asemenea in conexiune cu elementul foc. In stare confuza, focul nu face diferenta intre lucruri, el inghite, arde si distruge. In stare de constienta, arsita pasiunii este transmutata in caldura compasiunii.

Padma este inceputul de primavara. Asprimea iernii este gata sa se inmoaie, vestind apropierea verii. Gheata incepe sa se topeasca iar fulgii de zapada se transforma in lapovita. Padma are foarte multe din caracteristicile unei fatade. Nu creeaza senzatia soliditatii sau a unei tesaturi. Nu are de-a face decat cu culorile, cu insusirea de a straluci, ca apusul. Latura vizuala a suprafetei este mai importanta decat constructia in sine. Prin urmare, padma este legata mai mult de arta decat de stiinta sau de activitatile practice.

Padma se prezinta ca o locatie rezonabila, un loc unde cresc flori salbatice iar animalele se cheama in voie, ceva in genul unui platou montan. Este un loc al pajistilor presarate cu stanci domoale, printre care animalele isi gasesc loc de joaca.

Karma se asociaza cu sentimentul de gelozie, de invidie, iar ca element, cu vantul. Oricum, termenii gelozie si invidie sunt indeajuns de cuprinzatori pentru a desemna calitatea de Karma. „Paranoia absoluta” ar fi probabil o sintagma mult mai explicita. Ai senzatia ca n-o sa-ti atingi scopul niciodata. Te scot din minti realizarile celorlalti. Te simti lasat in urma si nu poti sa suporti cand altii ti-o iau inainte. Aceasta teama, aceasta lipsa de incredere in fortele proprii este legata de elementul vant. Vantul nu bate din toate directiile ci numai dintr-una anuma. Aceasta este viziunea unidirectionala a paranoiei sau a invidiei.

Karma reprezinta si Intelepciunea Actiunii Omnipotente. Latura paranoica este inlocuita de calitatile energiei, de forta actiunii si de pastrarea starii de deschidere. Altfel spus, aspectul motional al vantului se mentine, atingand totul in calea sa. Actiunile tale se vor manifesta asemanator, deoarece nu implica deloc panica sau obsesia. Vezi pe data cum stau lucrurile si iei masurile de rigoare. Iti atingi scopurile.

Karma sugereaza si scurta vara din nordul indepartat. Acest anotimp este legat de eficienta Karmei, fiind o vara in care totul este activ si creste indeplinindu-si rolul. Au loc milioane de actiuni interconectate: fiintele vii se dezvolta, renasc plantele, insectele, animalele. Sunt furtuni cu fulgere si grindina. Parca nu ai deloc timp sa te bucuri de vara deoarece tot timpul ceva se misca pentru a supravietui. Seamana putin cu sfarsitul de primavara, dar este mai fertila, dovedind ca totul este dus la bun sfarsit in timp util. Culoarea Karmei este verdele ierbii si al legumelor, al energiei care se amplifica. In timp ce Karma verii este inca nestabilizata continuand sa vrea sa dea nastere, Ratna toamnei ofera o incredere deplina. Totul a fost pus la punct. Vremea Karmei este dupa apusul soarelui, crepusculul, sfarsitul zilei si inceputul noptii.

Starea Buddha este asociata cu intunecimea si are o latura atotcuprinzatoare deoarece le si contine, dar si se potriveste cu toate celelalte emotii. Factorul activ al intunecimii este ignoranta. Aceasta nu vrea sa vada. Doar ignora si se hraneste pe sine. Esti complet relaxat, complet lipsit de griji. Preferi sa-ti mentii nestiinta, in loc sa incerci sa ai un scop, sa incerci ceva, iar toate celelalte emotii prezinta o nota de stupiditate si lentoare.

Intelepciunea reprezentata de Buddha este cea a Spatiului Atotcuprinzator. Trasatura atotpatrunzatoare a intunecimii sta la baza, dar licarul indoielii si al inertiei intunericului este transformat in intelepciune. Aceasta contine o energie si o inteligenta imense care strabat toate celelalte elemente, culori si emotii, care activeaza toare cele Cinci Intelepciuni.

Buddha este temelia, sau „structura fundamentala”. Este mediul sau oxigenul care da posibilitatea celorlalte elemente sa functioneze. Are o latura solida, grava. Si Ratna este solida si telurica, dar nu la fel de pamanteasca, deoarece Buddha este mohorat-pamantesc, neinteresant-pamantesc. Buddha este cumva dezolant, prea spatios. Este ca o tabara unde n-au mai ramas decat pietrele vetrelor de foc. Spatiul lasa senzatia ca a fost locuit pentru multa vreme, dar acum nu mai e nimeni aici. Locuitorii nu au fost ucisi sau obligati sa se mute cu forta. Au plecat pur si simplu. Situatia este asemanatoare cu a pesterilor in care traiau indienii americani. Pastreaza un sentiment al trecutului, dar nu mai descoperi nimic iesit din comun. Tonul era mohorat, sters, cat se poate de plat. Pentru Buddha, culoarea este albastru, culoarea rece si nemarginita a cerului.

………………………

Sursa: Chogyam Trungpa – Eliberarea de materialismul spiritual

Chogyam Trungpa II

20180819_181948

Atitudinea de compasiune reprezinta o maniera mai vasta de gandire, o gandire pe o scara mai larga. Atitudinea este aceea  de a te fi nascut bogat, nu de a deveni bogat. Este o lume a belsugului.

Fara compasiune, meditatia nu poate fi transpusa in actiune. Avem o tendinta, care de regula este aproape automata, de a fi inchisi, de a pastra lucrurile in noi insine. Pastram in noi lucrurile, pentru ca ne temem ca le vom pierde sau din teama ca ne vom pierde bogatia. Atunci cand prin meditatie incepem sa experimentam caldura [umana] fundamentala, atitudinea si experienta pline de generozitate ne invita sa relationam mai deschis cu ceilalti. Incepem sa ne dezghetam. Nu mai consideram ca oamenii ne seaca de energie. Oamenii ne reincarca cu energie. Ne fac sa ne simtim bogati, prosperi, indestulati.

Atunci cand in viata ta ai de indeplinit sarcini dificile, care ar putea implica lucrul cu oameni dificili, nu mai simti ca ramai fara resurse. De fiecare data cand ti se prezinta o sarcina dificila, ai o minunata oportunitate de a-ti demonstra bogatia si prosperitatea. Cu aceasta atitudine, nu te vei mai inchide in tine si nu te vei mai izola. Mai degraba, vei deveni generos si abordabil. Meditatia in actiune, pe care o putem numi, de asemenea, mindfulness in actiune, provine din aceasta meditatie a abundentei. Din acest punct de vedere, nu exista saracie.

…………

Pentru a conecta practica meditatiei cu viata cotidiana avem nevoie de puterea compasiunii. Cultivarea compasiunii incepe cu resimtirea unei domoliri a pasiunii si a agresivitatii in practica meditatiei in pozitia asezat. Pasiunea implica ideea de urgenta: vrei sa achizitionezi ceva exact in acest moment pentru a-ti satisface dorinta. Atunci cand exista mai putina dorinta, exista, de asemenea, mai putina agresivitate si graba. In momentul in care, in practica meditatiei, incepi sa te raportezi la simplitate, nu mai trebuie sa te grabesti. Este ca si cum ai devenit autonom. Pentru ca nu mai ai sentimentul de urgenta, iti vei putea permite sa te relaxezi. Apoi vei putea ajunge sa te cunosti pe tine insuti si, in cele din urma, vei incepe sa te iubesti.  Aceasta este sursa cordialitatii si a compasiunii. Lucrurile sunt foarte simple din acest punct de vedere.

(…) Compasiunea nu cunoaste graba. Nu inseamna sa fii pripit, ci sa abordezi fiecare situatie asa cum este ea.

(…) Este nevoie de curaj pentru a lasa lucrurile sa fie [asa cum sunt].

………………..

Meditatia inseamna sa incerci sa te uiti la proprii ochi fara sa folosesti o oglinda.

………..

Starea de prezenta este o stare lipsita de alegeri.

Sursa: Chogyam Trungpa – Mindfulness in actiune

Chogyam Trungpa

20180819_181948

Atunci cand vom reusi sa ne dezvoltam o reala incredere in noi insine, autoapararea constanta nu va mai fi necesara.

…………

Samanta blandetii exista in fiecare fiinta.

……………….

Fiecare aspect al practicii reflecta manifestarea continua a blandetii. Cu timpul, incepi sa realizezi faptul ca sunetul clopotului de meditatie sau al cronometrului – care semnaleaza inceputul sau sfarsitul sedintei de meditatie – este sunetul blandetii. Perna de meditatie sau scaunul pe care stai asezat pentru a medita este intruchiparea blandetii.

De aici, experimentarea blandetii incepe sa influenteze restul vietii noastre. In orice faci in viata, poti intotdeauna sa optezi pentru latura moale decat pentru cea dura. Constati ca intreaga lume se transforma. De fapt, lumea ramane aceeasi, doar tu esti cel transformat. Iar acest lucru conduce la transformarea experientei pe care o ai in ceea ce priveste lumea inconjuratoare. [Este ceva care] poate fi realizat.

…………….

In ultima instanta, deciziile nu vin doar din prezent. Mai exista un element, cel pe care eu il numesc al patrulea moment. Exista trecutul, prezentul si viitorul, dar mai exista un al patrulea moment, care se afla in afara acestora. Este o pauza. Deciziile pe care le luam ar putea veni, de fapt, din acest gol. Sunt constient de faptul ca poate suna putin cam esoteric.

Atunci cand ajungi intr-un punct critic, te intrebi: ”Ar trebui sa o iau la dreapta sau la stanga? Ma aflu la rascruce de drumuri”. Ce trebuie sa faci? Daca vei acorda suficienta atentie acestei rascruci, va exista un gol, in care vei simti cum stau lucrurile si daca ar trebui sa mergi la stanga sau la dreapta. Apoi vei simti ceva fata de situatia actuala si iti vei putea indrepta privirea si catre trecut si viitor, pentru a te asigura ca decizia este una buna. Mai inainte de toate, insa, trebuie sa existe o legatura directa cu ceea ce se intampla in prezent. In caz contrar, daca vei studia doar povestea din spatele situatiei prezente, va fi o solutie care duce la esec in aproape fiecare caz in parte.

E primul budist la care citesc asta. Si eu simt in corp raspunsul la o intrebare. Adevarat sau fals? Se va intampla sau nu? Are rost sa incep, sau nu? Dreapta sau stanga? E linistitor sa stii ca ai raspunsurile in tine. Si sa te abandonezi…

………………

Daca privim problemele ca fiind niste atacuri din exterior, daca ne gandim ca lupta sau revolutia este solutia, atunci nu vom face altceva decat sa perpetuam agresivitatea si, ca atare, nu ne vom putea elibera pe noi insine, cu atat mai putin nu ii vom putea ajuta pe ceilalti. Nu ne castigam libertatea razboindu-ne cu ceilalti sau platindu-ne temnicerii sa ne elibereze din confuzia in care ne aflam. Cu cat suntem mai convinsi ca eliberarea se bazeaza pe agresivitate, cu atat mai mult ne restrangem libertatea, noua si celor pe care incercam sa-i ajutam. In schimb, singura cale de a ne elibera este aceea de a fi buni, atat cu noi insine, cat si cu restul lumii. Cu aceasta abordare, putem face o treaba excelenta.

Sursa: Chogyam Trungpa – Mindfulness in actiune