Prayer

God,
Grant me the serenity
to accept the things
I cannot change, the
courage to change the
things I can, and the
wisdom to know the
difference;living one
day at a time, enjoying
one moment at a time,
accepting hardship as a
pathway to peace;
taking as Jesus did, this
sinful world as it is, not
as I would have it.
Trusting that you will
make all things right if I
surrender to Your will, so
that I may be reason-
ably happy in this life
and supremely happy
with You in the next.
Amen.

Paradoxul vremurilor noastre

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici, autostrazi mai largi dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult dar avem mai putin;
cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putint minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna la luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune.
Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie la liniste, la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere,fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.

Octavian Paler

Starfish Story

 

In an early morning, a man was walking down a sandy beach. The previous night a big storm stroke and huge waves swept the sandy beach. The air was still moist and vapors were now rising from the unusual calm sea. The beach was now scattered an incredible amount of little yellow starfish the storm washed to the shore in the previous night. As the man walked down the beach he saw a little kid running back and forth to the point where the waves hit the beach carrying starfish of the beach into the sea.
When the man came closer, he asked the little kid: “Hey what are you doing? Don’t you realize that you can’t save all these starfish, it doesn’t matter how fast you are, they will die eventually on the sand of this beach. It won’t make any difference …”
The little kid, looked in the eyes of the man, walked towards the next starfish lying in the sand, picked it up and said “It will make a difference for this one!” and throwed it back into the sea.

One Of Us

 
 
 
 

If God had a name what would it be?
And would you call it to his face?
If you were faced with him in all his glory
what would you ask if you had just one question?

What if God was one of us?
Just a slob like one of us
Just a stranger on the bus
Trying to make his way home

If God had a face
What would it look like?
And would you want to see
If seeing meant that you would have to believe
In things like heaven and Jesus and the saints
and all the Prophets

What if God was one of us?
Just a slob like one of us
Just a stranger on the bus
Trying to make his way home
Just trying to make his way home
Back up to Heaven all alone
Nobody callin’ on the phone
cept for the Pope maybe in Rome

 

(What If God Was One Of Us
-Alanis Morissette -)

Paler n-a murit

“Octavian Paler s-a stins din viata”……cum sa se stinga cand de abia de acum cateva zile s-a aprins scanteia in sufletul meu?…….Ce ironie, cum sa moara exact in ziua in care i-am terminat de citit autobiografia?…”Autoportret intr-o oglinda sparta”…si eseul “Avem timp”, ei bine, acum el nu mai are sau dimpotriva, are tot timpul din lume….Dummnezeu sa-l odihneasca…

nu plangeti.paler
n-a murit doar
mai da o raita prin noi
…si se intoarce…

UCIDEREA ZEILOR
“Am crezut ca umplandu-mi palmele cu nisip ii voi renaste in mine pe zei, adica nepasarea lor, pentru ca de acest curaj am nevoie. Uitand cuvantul «suferinta» nu inseamna ca voi reusi sa devin nepasator. Am dreptul macar sa zic ca nu zeii m-au parasit pe mine, ci eu i-am izgonit” – Octavian Paler, “Mitologii subiective”

Interviu cu Dumnezeu

Octavian Paler
 

A – Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
– Daca ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
– Timpul meu este eternitatea… Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
– Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns:
– Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca…., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani……iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul;ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.Apoi am intrebat:
– Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
– Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc…..si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
– Multumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
– Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.

Childish

 

 

A child has nothing to do with age. Childhood is a state. You can be old and yet a child. You can be a child and yet old. Childhood is a certain attitude deep inside you, of your being ready to learn; that from wherever and whatsoever source life comes, you will be ready to receive; that in your heart there is a deep welcome; that you are not afraid; that you are not yet crippled by knowledge, information; that you are still in a flow and not frozen.
So if one is like a child — and I can see that you are — then many things become possible.

no love without freedom, no freedom without love

%d bloggers like this: