Spune POT si VEI PUTEA

Oricand este prea devreme pentru a te da batut.

……………………..

Bali, dupa mine, este probabil cel mai fericit taram pe care l-am gasit pe pamant. Balinezii par fericiti si relaxati. Am incercat sa aflu de ce si am primit in general cinci raspunsuri:

  • Nu avem nimic.
  • Viata noastra este simpla.
  • Ne placem unii pe altii.
  • Avem destula mancare.
  • Traim pe o insula frumoasa.

Ei bine, probabil asa este, pentru ca plimbandu-te in noaptea blanda, imbalsamata, prin aer pluteste sunetul rasetelor fericite, modulate.

…………………

“Nu te agita : va fi totuna peste o suta de ani!” (Emerson)

………………

Cand merge greu, lasa greul sa mearga.

……………..

De orice ar fi nevoie, tu detii.

……………

Si asta e doar apa sub un pod.

…………………

Spuneti-va in reveriile secrete : “Sunt facut sa ma descurc” (Dale Carnegie)

…………………….

Poti fi mai presus de orice ti se poate intampla.

…………………….

Asteapta-te la un miracol.

………………………..

Daca iubesti viata, viata te va iubi. (Artur Rubinstein)

………………………..

Este o zi minunata pentru asta.

………………………

Inlocuieste “Macar daca…” cu “Data viitoare…”

……………………….

Incercarile vietii sunt date pentru a ne forma, nu pentru a ne zdrobi.

……………………

Oferiti-va in fiecare zi o samponare mentala.

……………………….

Mareea are intotdeauna si flux…

Sursa : Norman Vincent Peale – Spune POT si VEI PUTEA

Sadhana

Eul nostru il putem privi in doua forme de infatisare, deosebite. Vedem eul care se imprastie in lung si-n lat si eul care creste-n sus peste sine si cu aceasta isi descopera propriul inteles. Cand se imprastie, incearca sa castige in intindere; el vrea sa agoniseasca totul pentru sine si bunurile pe care le-a ingramadit trebuie sa serveasca de piedestal. Dar, cand isi descopera adevarata natura, jertfeste tot ce are si prin aceasta ajunge la desavarsire, cum floarea, care a inflorit din mugure, isi lasa toata dulceata sa curga din cupa frumusetii sale.

Cata vreme lampa nu-i aprinsa, isi tine uleiul inchis si-l pazeste sa nu se piarda nici o picatura. Si sta astfel singura in zgarcenia ei, izolata de toate lucrurile dimprejur. De indata ce s-a aprins, si-a gasit sensul, legatura dintre ea si celelalte lucruri, de departe si de aproape, se stabileste si bucuroasa isi jertfeste provizia de ulei ca sa hraneasca flacara.

O asemenea lampa e eul nostru. Cata vreme isi pastreaza avar bunurile, e intunect si lucreaza impotriva scopului sau adevarat. Indata  ce se lumineaza, isi uita de sine, tine lumina sus si-I hraneste flacara cu tot ce are el; astfel isi descopera adevarata fiinta. Aceasta revelatie este libertatea pe care o predica Buddha. El sfatuia lampa sa-si sacrifice uleiul. Dar a-l varsa fara scop ar insemna sa faci intunericul mai intunecat si mai desert; acesta n-a fost gandul lui; lampa trebuie sa-si dea luminii uleiul si astfel sa-si indeplineasca scopul. Aceasta este liberare. Calea pe care Buddha a aratat-o, n-a fost numai un exercitiu de lepadare de sine, ci raspandirea iubirii. Si acesta este adevaratul inteles al invataturii lui.

Dupa ce am cunoscut ca la nirvana, predicata de Buddha, ajungem prin iubire, suntem siguri ca nirvana este piscul cel mai inalt al iubirii. Caci iubirea isi are scopul in sine. Pentru toate cele, intrebam de ce? Si cerem un temei. Dar, cand zicem iubesc, nici o intrebare nu-si mai are rost; totodata s-a dat si raspunsul definitiv.

Sursa: Rabindranath Tagore – Sadhana

Carti iunie

  1. Ioan Indolean – Un zambet discret cu laureati ai premiului Nobel
  2. Osho – Spiritualitatea tantrica
  3. Gabriel Liiceanu – Intalnirea cu un necunoscut
  4. Morihei Ueshiba – Arta Pacii
  5. Ileana Vulpescu – De-amor, de-amar, de inima albastra
  6. Stephen W Hawking – Scurta istorie a timpului
  7. Krishnamurti – Eliberarea de cunoscut
  8. Constantin Noica – Mathesis sau bucuriile simple
  9. Eric Berne – Jocuri pentru adulti
  10. Jean-Claude Carriere, Umberto Eco – Nu sperati ca veti scapa de carti
  11. Andrei Plesu – Note, stari, zile
  12. Alcoforado Mariana – Scrisori portugheze
  13. Andrei Plesu – Despre frumusetea uitata a vietii ( I, II, III)
  14. Gabriel Liiceanu – Scrisori catre fiul meu
  15. Despre Noica – Noica inedit
  16. Allan & Barbara Pease – Abilitati de comunicare

Despre Noica – Noica inedit

Noica – Personalitatea pedagogica

 Aici ma voi multumi sa scot in evidenta trei lucruri. Primul trimite la principiul suprem al pedagogiei lui Noica, al indeletnicirii sale cu cultivarea filozofica a tinerilor. De ce era in principiu cu putinta o asemenea pedagogie si care era esenta ei? Puntul de plecare este afirmatia pe care o face Socrate in Charmides cand spune ca, lui, toti tinerii i se par frumosi. De ce i se pareau lui Socrate toti tinerii frumosi? Raspunsul lui Noica era : pentru ca, spiritual vorbind, tinerii nu sunt ceea ce sunt, ci ceea ce pot deveni. Frumusetea lor era posibilul lor. Iar in posibil se poate modela. Posibilul este spiritul ca materie prima, din care artistul-pedagog va scoate sculptura viitoare. Lui Noica ii placea enorm sa sculpteze in spirit.

Dar in ce directie se sculpteaza in posibil? Catre ce forma de realizare impingea el mintile noastre? Un maestru adevarat e cel care-l educa pe discipol in spatiul libertatii sale, cel care ii cultiva libertatea si il transforma in om liber. Aici Noica pleca de la ideea luminista kantiana ca prin educatie oamenii trebuie sa iasa din Unmundigkeit, din “minoratul mental”. In Was ist Aufklarung?, Kant definea minoratul mental ca “incapacitate de a te sluji de propria ta intelegere fara indrumarea altuia”. Aufklarung, “luminarea” (singura educatie adevarata), insemna pentru Kant “iesirea din minorat”, dobandirea capacitatii de a gandi pe cont propriu.

In ce anume se concretiza, pentru Noica, “gandirea pe cont propriu”? In raspunsul la aceasta intrebare se manifesta al doilea principiu pedagogic al lui Noica: intr-o idee a ta. Ce era “o idee a ta”? Un mod de a da bogatiei destramatoare a lumii, de pe pozitiile personalitatii proprii, o replica de ordonare. Gandul acesta apare din prima carte a lui Noica, din Mathesis. Pe teritoriul vietii nu poti intarzia prea multa vreme fara sa ai un mod al tau de a organiza viata. Ideea ordonatoare e arma de atac si de aparare a spiritului ridicata in fata vietii, care are tendinta sa ne ingroape in excesele ei. N-aveai “idee”, erai pierdut, preluai ordinea altuia (deci ramaneai in “minorat mental”) sau traiai in dezordine. Maestrul il facea pe discipol sa-si activeze potentialul spiritual, sa obtina o schema de orientare pentru a anula efectul spontan in care viata ne busculeaza si ne destrama. (…) (Gabriel Liiceanu despre Noica)

………………………………………………

“Viata e un copil care se joaca cu zarurile; imparatia apartine unui copil”  (Heraclit)

…………………………………………………

“e in noi ceva mai adanc decat noi insine” (Sfantul Augustin)

…………………………………………………..

“Oricum ar fi viata, e buna.” (Goethe; deviza vietii lui Noica)

…………………………………………………..

“a te pierde in “ (Noica)

Scrisori catre fiul meu

“Daruieste-te, Rafail, daruieste-te. E ceva de facut pe lumea asta. Toata problema este, cu fiecare : ce bucurii simple vrea sa incerce. Si mi-esti drag pentru ca ai bucuriile simple ale fiintei complicate.“ (C. Noica catre G. Liiceanu)

………………………………..

Omul pe care il astept imi va aduce bucuriile simple. Imi va spune ca am vocea ca o paine, ca lucrul care i-ar placea cel mai mult ar fi sa cumpere cu mine ceva in rate ( un frigider sau chiar un lucru mai mic, un aspirator daca se poate); sau mi-ar spune ca ii place sa mearga cu tramvaiul si sa manance covrigi; sau, cu fata toata o intrebare, strambandu-si picioarele in fel si chip: “Stii cu ce seman acum? Cu o litera…”

In sfarsit, acest om mi-ar spune ca daca m-ar pierde s-ar imbolnavi de o boala care n-are nume. Iar eu m-as gandi ca stiu de ce sa traiesc, pentru ca altfel ce s-ar face fara mine?

Omul pe care il astept exista undeva.

……………………………………

Cand am sa ajung acasa, am sa ma lungesc pe covorul din camera mea si am sa astept ca lumea mea sa intre din nou in mine. Sa ma umplu de mine la loc.

…………………………………

Nevoia mea de a iubi bajbaia dupa un obiect nedefinit. Cautam sa cuprind ceva mai vast decat un simplu trup si ceva mai vast decat sufletul trupului aceluia, ceva, sa spunem, pe care eram inclinat sa-l numesc “sufletul lumii”. Insusi cuvantul “a iubi” trebuia mutat din loc catre o regiune misterioasa. In perioada aceea am inceput sa glisez, trecand prin extazul sexual, catre o frumusete impovarata de o greutate fara trup. Splendoarea corpului feminin si pierderea de sine in ea imi deschidea drumul catre o iubire secunda din care dorinta, odata implinita, parasea elementul carnal si se indrepta, purtata de uriase leganari ale sufletului, catre o frumusete in care se topeau toate celelalte. Dupa fiecare inclestare, imi tradam partenera. Fugeam, cu ajutorul ei, foarte departe de ea. Sau, dimpotriva, o iubeam, abia atunci pe deplin, pentru otrava frumusetii nelumesti pe care daruirea ei o picurase in mine.

…………………………………

“Ochii te sperie, mainile te scapa” (mama autorului)

……………………………………

Cele mai minunate cupluri se chircesc, se scofalcesc si se contorsioneaza pana la pocirea definitiva atunci cand iubirea lor iese in lume si este scufundata in baia cu acizi a societatii. Ar trebui ca, atata timp cat sunt atinsi de iubirea lor, femeia si barbatul sa ramana singuri fata in fata. Sa dispara pur si simplu din lumea de aici. Nici un ochi din afara n-ar trebui sa-i vada si sa-i stie, pentru ca orice privire tulbura si orice gand pangareste o minunatie care nu exista decat prin inaparenta si discretia ei. Daca ma intrebi pe mine, toate cuplurile lumii ar trebui sa se nasca si sa ramana sub pecetea tainei. Ca sa-si salveze iubirea, cei doi trebuie sa creeze pentru ea un spatiu si un timp in care nu poate patrunde nimeni.

…………………………………………

“Pentru mine femeia este marea minune a existentei” (Barbellion)

Sursa : Gabriel Liiceanu – Scrisori catre fiul meu

no love without freedom, no freedom without love

%d bloggers like this: