Vei plange mult ori vei zambi?

 

Eu
nu ma caiesc,
c-am adunat in suflet si noroi –
dar ma gandesc la tine.
Cu ghiare de lumina
o dimineata-si va ucide-odata visul,
ca sufletul mi-asa curat,
cum gandul tau il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plange mult atunci ori vei ierta ?
Vei plange mult ori vei zambi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:
“Nu stii,
ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?”
Lucian Blaga

Cand Dumnezeu era mai jos

 

Am plans si am ras din tot sufletul…Am asistat la oprirea timpului in loc, ba chiar am avut impresia ca a si luat-o indarat…Tudor Gheorghe spunea ca s-a zbatut, acum cand Dumnezeu e sus, sus rau de tot, sa inteleaga de ce nu mai are ochi sa ne vada ca atunci cand in trecut Dumnezeu era mai jos si ne mai vedea si pe noi cand eram necajiti…

 

…un cantec de-al lui ce-mi picura in auz de cateva zile bune si care imi umple sufletul si primavara de parfumul florilor de salcam…

Salcâmii
 
Au innebunit salcamii
De atata primavara,
Umbla despuiati prin ceruri
Cu tot sufletu-n afara

Si l-au scos de dimineata
Alb si incarcat de roua
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taina noua

Au innebunit salcamii
Si cu boala lor odata
S-a-ntamplat ceva imi pare
Si cu lumea asta toata

Pasarile aiurite
Isi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Calatoare printre stele

S-a-mbatat padurea verde
Nu mai e asa de calma,
Tine luna lunguiata
Ca pe-o inima in palma

Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au innebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cuminte?

Prayer

God,
Grant me the serenity
to accept the things
I cannot change, the
courage to change the
things I can, and the
wisdom to know the
difference;living one
day at a time, enjoying
one moment at a time,
accepting hardship as a
pathway to peace;
taking as Jesus did, this
sinful world as it is, not
as I would have it.
Trusting that you will
make all things right if I
surrender to Your will, so
that I may be reason-
ably happy in this life
and supremely happy
with You in the next.
Amen.

Paradoxul vremurilor noastre

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici, autostrazi mai largi dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult dar avem mai putin;
cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putint minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna la luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune.
Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie la liniste, la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere,fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.

Octavian Paler

Starfish Story

 

In an early morning, a man was walking down a sandy beach. The previous night a big storm stroke and huge waves swept the sandy beach. The air was still moist and vapors were now rising from the unusual calm sea. The beach was now scattered an incredible amount of little yellow starfish the storm washed to the shore in the previous night. As the man walked down the beach he saw a little kid running back and forth to the point where the waves hit the beach carrying starfish of the beach into the sea.
When the man came closer, he asked the little kid: “Hey what are you doing? Don’t you realize that you can’t save all these starfish, it doesn’t matter how fast you are, they will die eventually on the sand of this beach. It won’t make any difference …”
The little kid, looked in the eyes of the man, walked towards the next starfish lying in the sand, picked it up and said “It will make a difference for this one!” and throwed it back into the sea.

no love without freedom, no freedom without love

%d bloggers like this: