Piece By Piece-Katie Melua

 

First of all must go
Your scent upon my pillow
And then I’ll say goodbye
to your whispers in my dreams.
And then our lips will part
In my mind and in my heart,
Cos your kiss
Went deeper than my skin.

Piece by piece
is how I’ll let go of you
Kiss by kiss
Will leave my mind one at a time
One at a time

First of all must fly,
My dreams of you and I,
There’s no point of holding on to those
And then our ties will break,
For your and my own sake,
Just remember,
This is what you chose

 

Piece by piece
Is how I’ll let go of you
Kiss by kiss,
will leave my mind one at a time
One at a time

 

I’ll shed like skin,
Our memories of lazy days,
And fade away the shadow of your face

Piece by piece
Is how I’ll let go of you
Kiss by kiss,
Will leave my mind one at a time
One at a time
One at a time
One at a time

Inteligenta colectiva

Foto:Un copac scânteiază de licurici în Indonezia şi clipeşte pe măsură ce fiecare insectă îşi reglează luminozitatea pentru a se potrivi cu a celorlalte….
Inteligenta colectiva


” Multimile tind sa fie intelepte numai daca indivizii care le alcatuiesc actioneaza responsabil si iau propriile lor decizii. Un grup nu poate fi inteligent daca membrii sai se imita unul pe altul, sunt sclavii impulsurilor sau asteapta sa le spuna altcineva ce sa faca. Atunci cand un grup este inteligent, indiferent ca este alcatuit din albine sau avocati, se bazeaza pe membrii sai, fiecare facandu-si treaba. Pentru aceia dintre noi care, uneori, se intreaba daca merita sa recicleze inca o sticla pentru a diminua impactul omului asupra planetei, concluzia este ca actiunile noastre conteaza chiar daca noi nu vedem in ce fel.
Niciunul dintre noi nu stie de ce anume are nevoie societatea, ca intreg, dar ne uitam in jur si … “


National Geographic IUL 2007


…si daca nu-ti place ceea ce vezi… just be the one who makes the difference, as my friends from Cluj like to say…Got it?

Raul

“Voi, oameni, aduceţi din nou apa vie / în râul din voi”- sunt versuri ale melodiei “Râul” a celor de la Semnal M…frumoasa piesa…Un marsh pe jos de vreo 17 km pana la Ojdula si tot atatia inapoi, dar a meritat…Raul, apa cazand in cascada, ultimele raze de soare, maretia si libertatea celor 3 soimi…nu mai am apa moarta, a ramas acolo… in mine mai este doar cea vie…traiesc, iubesc, inteleg si accept…

Salut!

Muntzoman in devenire, fericit si fara febra musculara (inca)…

 
 
Dati-mi un trup, voi muntilor
 
Lucian Blaga

 

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

Tati!!!!!

“-Tati, hai ca e gata mancarea!”

“-Du-te si mananca tu ca vin si eu imediat.”

“-Tati, hai acum, lasa calculatorul, hai si tu…!”

Era Denis azi dimineatza, dulcele baietzel al sefului. E un fenomen cum la nici 5 anishori vorbeste cu unul din parinti in romaneste, cu celalalt in ungureste…si eu as ameti de cap… micul manager de pe aici care deja stie tot ce misca-n firma asta.
Dar altceva vroiam sa remarc…In lumea asta mereu in criza de timp, unde omului nu-i ajunge timpul pe care-l petrece la slujba si-si mai ia, gratie progresului tehnologiei, de lucru si acasa…ei bine, familia are de suferit, si in primul rand copiii care sunt din ce in ce mai neglijati. Nu o data am fost de fata cand, pentru a scapa de micutz, unul dintre parinti il trimite la televizor…prost…prost…In momentul in care nu se va descurca in viata si se va simti lipsa celor “7 ani de acasa” pe cine sa tragi la raspundere? Bineinteles, televizorul…Si pana la urma, cine educa pe cine? Cred ca ei pe noi…
Dar ce-mi veni?…A,pai, nimic…doar stau si cuget…deci, exist?

no love without freedom, no freedom without love

%d bloggers like this: