Category Archives: Zenshuisme

Taofizica II

20190411_104301

Zen este disciplina in iluminare. (D.T.Suzuki)

…………..

Iluminarea in Zen nu presupune izolarea de lume ci, dimpotriva, participarea activa la viata comunitatii. Acest punct de vedere se potriveste foarte bine mentalitatii chineze care acorda o mare importanta vietii practice, productive, ideii de perpetuare a familiei si nu poate accepta caracterul monastic al budismului indian. Maestrii chinezi au accentuat intotdeauna ideea ca Chaian sau Zen, reprezinta experienta noastra zilnica, „mentalul obisnuit” – dupa formularea lui Ma-tsu. Ei priveau experienta zilnica nu doar ca pe o cale ce duce la iluminare, ci ca pe iluminarea insasi. Continue reading Taofizica II

Meditatie creatoare II

20181122_140204

Nu exista cunoastere fara ignoranta, intrucat cunoasterea apare numai ca urmare a unei limitari a constiintei, a unei focalizari sau concentrari constand in excluderea tuturor elementelor irelevante ale „realitatii”, altfel spus pe un fond de „ignoranta”, de elemente voit neglijate. (…)

Cunoasterea nu consta in acumularea de fapte, ci in aptitudinea, mereu prezenta, de discernamant si percepere clara a esentei lucrurilor. Aceasta devine posibila numai daca le privim cu mereu alti ochi – ca si cum nu le-am fi vazut niciodata inainte – altfel spus din punctul de vedere al unei stiinte creatoare sau al unui vid receptiv creator care ne permite sa experimentam o dimensiune noua prin intermediul unui fenomen concret „cunoscut” sau al unei siuatii aparent familiare. (…)

Cunoasterea poate avea sens doar in raport cu ceva sau cu cineva, anume cu cunoscatorul. Dar acesta trebuie sa fie o individualitate, o constiinta centralizata, distincta de mediul inconjurator in pofida unei unitati esentiale care poate fi resimtita si experimentata atat de intens incat, dupa cum se spune, cunoscutul si cunoscatorul devin una.

Dar a deveni una nu inseamna a se dizolva unul in celalalt, a anihila polaritatea pe care se bazeaza atat cunoasterea cat si dragostea. Inseamna a depasi dualitatea in favoarea polaritatii, in care unitatea si diferentierea sunt la fel de prezente. Indragostitii nu sunt anihilati in actul prin care „devin una”, ei isi pierd doar simtul ego-ului; acesta din urma este rezultatul unui dezechilibru mental si emotional. Similar, individualitatea lui Buddha n-a fost anihilata in procesul iluminarii ori ca urmare a experientei universalitatii. El nici nu s-a „contopit cu infinitul”, nici nu s-a „dizolvat in Tot”, ci a dus o viata activa vreme de inca patruzeci de ani.

…………………..

Budistul tantric nu crede intr-o lume exterioara independenta si existand in mod separat. Lumea interioara si cea exterioara sunt urzeala si batatura aceleiasi tesaturi, in care firele tuturor fortelor si evenimentelor, ale tuturor formelor de constiinta si ale obiectelor acestora sunt impletite intr-o retea indestructibila de relatii infinite, reciproc conditionate. De aici cuvantul „tantra” (fir, tesatura, impletitura). Prin urmare, „realitatea nu este o stare fixa, ci o valoare apta sa creasca si ale carei grade depind de intensitatea experientei noastre”, dupa cum se exprima Martin Buber.

………………….

Stiind ca nu poate exista constiinta treaza fara continut si ca a opri activitatea gandirii e la fel de imposibil ca oprirea cursului unui rau, sadhaka tantric inlocuieste conceptele abstracte (sau pur „mentale”) si operatiunile logicii bivalente cu simbolurile creatoare si multidimensionale ale experientei traite. Prin urmare, lumea interioara si cea exterioara sunt transformate si unificate prin realizarea faptului ca acele calitati de baza ale individualitatii omenesti care ne leaga de existenta lumeasca (samsara) sunt totodata mijloacele eliberarii si ale iluminarii.

…………………….

Trebuie sa subliniem insa ca exista o foarte mare diferenta intre imaginatia creatoare si simpla visare cu ochii deschisi, care se complace in fantezii fara noima si in care mintea rataceste la suprafata semiconstientului. Imaginatia creatoare cladeste cu „caramizile realitatii”, la fel cum artistul foloseste materialele lumii fizice si posibilitatile psihicului sau. Aceasta se realizeaza pe o cale launtrica si plina de semnificatii, care cristalizeaza intr-o noua si unica expresie a realitatii – fie sub forma unei opere de arta, fie a unei constiinte transformate – un individ schimbat, care a luat cunostinta de un nou aspect al realitatii. Materialele fundamentale de care dispunem sunt elementele personalitatii noastre actuale. Este materia prima pe care trebuie s-o transformam intr-o suprema opera de arta: fiinta umana desavarsita, simbolul a ceea ce traieste in noi, ca arhetip al Omului Etern, chipul slavit al Iluminatului.

Chiar faptul ca Buddha (sau oricare dintre marii Iluminati ai omenirii) care posedau aceleasi calitati de baza (skandhas) ale existentei individuale ca si oricare alta fiinta omeneasca, au fost capabili sa le transforme in factori de iluminare, dovedeste ca acele insusiri care  pentru un neiluminat sunt sursa iluziilor si a erorilor in sirul nesfarsit de nasteri si morti (samsara), contin totodata elementele realitatii si mijloacele necesare eliberarii si iluminarii.

Daca putem vedea nirvana si samsara ca pe doua aspecte ale aceleiasi realitati, trebuie sa fim in stare sa vedem aceeasi polaritate si in skandhas, care, in ele insele, nu sunt bune sau rele, adevarate sau false, reale sau iluzorii, prielnice sau neprielnice, nirvanice sau samsarice, favorizand eliberarea sau creand legaturi. Totul depinde de ce facem noi din ele, de felul in care le folosim. Pentru aceia care si-au constientizat posibilitatile lor esentiale, skandhas nu mai constituie tendinte de auto-limitare si atasament egocentric; dimpotriva, ele devin chiar factorii care fac posibila dobandirea libertatii si a iluminarii. Acesta este motivul pentru care Buddha privea nasterea printre oameni ca pe cea mai buna dintre toate formele de existenta.

………………….

Meditatia presupune multe lucruri: inseamna aplecare catre interior; inseamna observatie calma, reflectie si constiinta de sine; mai inseamna sa fii constient de propria constiinta, sa devii un observator detasat al fluviului de ganduri, simtaminte, impulsuri si viziuni in necontenita schimbare, pana la recunoasterea naturii si a originii lor.

Dar acestia sunt doar primii pasi in meditatie. In stadiile mai avansate rolul nostru se schimba, de la un observator mai mult sau mai putin intelectual, la acela al experimentatorului unei realitati mai profunde, anume a sursei atemporale si universale a tuturor fenomenelor pe care le observam in contemplarea fluviului constiintei noastre si chiar in cele mai simple functiuni ale trupului, ca de pilda procesul respiratiei. Aceasta din urma poate fi un subiect de meditatie intrucat dezvaluie natura intima a vietii in miscarea ei alternativa spre interior si exterior, procesul continuu de a primi si a restitui, de a lua si a da inapoi, precum si legatura profunda dintre lumea dinauntru si cea din afara, dintre individ si Univers.

Pe de alta parte insa, intre si dincolo de cele doua miscari alternative – la punctul de rascruce dintre ele, ca sa spunem astfel – exista un moment de tacere, cand lumea interioara si cea exterioara coincid si devin una; atunci nu mai exista nimic care sa poata fi numit „interior” sau „exterior”. Clipa aceasta, cand timpul se opreste, golita de orice specificatii legate de timp, spatiu sau miscare, fara a inceta sa fie clipa unor potentialitatii infinite, reprezinta starea de „fiinta” pura, sau „fiintare”, pe care o putem exprima doar prin cuvantul sunyata, indicand sursa primordiala unde se afla originea tuturor lucrurilor. Este momentul atemporal  de dinaintea creatiei, sau, din punctul de vedere al individului, acel moment al receptivitatii pure care precede orice activitate creatoare.

…………….

Recunoscand faptul ca natura noastra este sunyata, ne dam seama ca ea nu difera in mod esential de natura tuturor celorlalte fiinte vii. Aceasta este „Intelepciunea Egalizatoare” sau „Intelepciunea Egalitatii”, prin care trecem de la atitudinea rece si detasata a unui observator la simtamantul uman cald al iubirii si compasiunii fata de toate fiintele vii. In Dhammapada aceasta egalitate esentiala cu ceilalti, a fost transformata in cheia de bolta a eticii budiste, atunci cand s-a spus ca „devenind egal cu ceilalti” sau ca „recunoscandu-te pe tine in ceilalti”, trebuie sa te feresti a le face rau altora. Reiese de aici ca in budism compasiunea nu se intemeiaza pe o superioritate morala sau mentala, cu inevitabila ei atitudine de condescendenta, ci pe  un sentiment al unitatii, asemeni cu al unei mame fata de copilul ei.

Sursa: Anagarika Govinda – Meditatie creatoare si constiinta multidimensionala

Chronicles of Tao III

20181106_144806

-What does wu wei mean?

-It means that everything you do seems spontaneous, natural and complete. Nothing affects you. Nothing stirs up the emotions to interrupt the precious tranquility that you have constantly cultivated.

-Nothing affects you?

-Nothing.

-What if you are meditating and someone tries to kill you?

-If they come to kill me, fine. I shall kill them first.

-And then?

-And then I sit back down to meditate.

-That’s all?

-Yes.

-Wouldn’t you suffer for killing another?

-Not in this case. They came to kill me. I merely interrupted them.

– Wouldn’t you suffer within?

-No. that’s wu wei. One event happens, then another. If you are truly wu wei, then you are always placid.

………………

-Ever learn to fly without wings, young man?

-Yes, I have. Unless one can fly, how could one go to heaven?

-Quite so, quite so. What is the technique?

-The phrase ’to fly without wings’ is, of course, a metaphor. It means to bring one’s spiritual essence up the spine.

-What is the secret to invisibility?

-The secret is to sit so still that one is like a lizard on a branch who is unnoticed because it is unmoving.

-Point the way to heaven.

Saihung touched his forehead.

-The term ‘heaven’ is a reference to the psychic centers within the skull.

-Is Lao Tzu in your head, then?

-Just so. Even the holy one is a symbol of the psychic center associated with the pineal gland.

………….

You must seek the Mysterious Portal. But it is guarded. You must have an offering to first bribe the guards and then the ability to be invisible so that you may slip through unnoticed. With these preparations, you must then learn to fly to heaven, surprise Lao Tzu in his chambers, snatch up the flask of golden elixir, slay the defenders, break down the palace walls, and return to earth an immortal.

The first thing is the bribe of the guards. Gold and jewels do not move the demon generals. It is the human spirit. Your bribe is a vow that should you attain the golden elixir that will liberate you from this earthly plane, you shall not depart into the infinite before teaching others and continuing the lineage.

You are obviously a man of determination, but you must maintain a certain perspective. For this brings up the question of flying. Flying means weightlessness. Such lightness means shedding weight. Your emotional burden is over eagerness to succeed and anxiety about failing. Gain and loss are not to be taken to heart. You must leave these attitudes behind.

Invisibility signifies stillness in meditation. With it, you can slip through the Mysterious Portal. This gateway is in the region known as the Precious Square Inch in the center of the head at eyebrow level. It is through this gateway that you will someday glimpse the divine light that is always there. When you can unify semen, breath, and spirit, you will soar to heaven – that is to say that you raise this essence to the Mysterious Portal. Snatching the golden elixir means that your channels are now open and that your energy breaches the Mysterious Portal. But at that final stage, the guardians will appear, and you will have  to slay them.

Guardians are the agents of your own involvement with illusion. Your ego will not want you to succeed, for the resulting realization will negate your sense of self. Therefore, it will fight you and attempt to stop you from achieving your goals.

This leaves only one task: to break down the walls of the mind-palace. The palace walls must be broken down, for they will be the final barrier between you and the Source. Once we merge with the Source, temporarily at least for our time of meditation, we surrender all sense of the world and our own individuality.

Surrender is nearly impossible for a fighter like you, but that is actually what you must do. It means deliberately surrendering all actions, motivations, decisions. Even the form of meditation is transcended. The palace walls are the world of forms.

-How can they be smashed by surrendering? How can illusion be overcome like this?

Let me clarify that illusion is not falsehood. Rather, it is the active side of reality. This activity generates form. From that variety comes illusion. Yet all this variation, all these changes, exist only in the mind. You look at me, look at the temple, look at the mountains, and forget your identity with this things. Focus on consciousness, not form, and the illusion of diversity and separateness breaks like a dream. Withdraw from the mind’s interplay into stillness. Withdraw from activity to inactivity. Withdraw into the Source, and all illusion will cease. Then you will know that Lao Tzu, the golden elixir, the guardians, and palace walls existed only in your mind. The only truth lies in realizing yourself as the formless One.

But talking does nothing. None succeed without effort.

……………….

Do not fear the sensations you feel during meditation. Let all phenomena come and go. Even death is a part of such illusion. Don’t identify with phenomena, but instead look deeply into the Tao and its source. Forget the illusion of a separate existence. Cast off this imaginary limitation that separates you from the Way. Let your finiteness merge with the infinite. Far from becoming diminished, you will become infinite yourself. When you have this perception, you will then know the true secret of the sages: The mind of one who returns to the Source becomes the Source.

…………….

It matters not whether you read the Seven Bamboo Tablets or not. You could read it and it might be as dull as a dictionary. In fact, that would be its exact appearance. But take its components, benefit from its tradition, use them as alloys to be blended in the crucible of life, and forge them into your own unique personality. Don’t follow any book dogmatically, not even the most sacred scripture. It’s stupidity to think any book is the word of the gods.

………….

The two Taoists reminded Saihung that the critical thing in life was to die a spiritual death, to merge with the Void. In order to do so, one had to be free of the cycle of reincarnation. This meant absolutely no earthly ties. The important point was that having children automatically tied one to the circle of reincarnation. How could it be otherwise? By passing on one’s metaphysical and physical genetics, one perpetuated one’s earthly karma. This was why the sages had no biological children.

………………………..

No one carries another being along the Way. No one.

……………..

There are two rules to Taoist dietary practices: moderation and variety. First is moderation. Do not overeat, do not undereat. Do not go to extremes of fasting or overemphasis on any one food. Each meal should have moderate amounts of meat, vegetables, a starch, and a beverage. Avoid pork, duck, wild fowl, and shellfish, as we regard these as having toxins in them.

Variety means that one eat according to the seasons. In winter, eat foods that will build the kidneys and the blood, such as lamb or veal. In summer, the cooling fruits, vegetables, and melons should predominate in your diet. Whatever the meal, try to have a minimum of three vegetables at every meal: one red, one green, one yellow. Do not have great amounts of single ingredients with your meal, but have a great variety of foods instead. If you follow the way of the ancients, you will have the strength to meet your challenges.

Food is a primary source of energy. Thus, it is foolish to restrict it. It is wisdom to control it, however, for this can be a significant factor in the cultivation of energy. One’s qi, the very vital force of the body and soul, is formed from the essence gleaned from food. One might even go as far as to say that the foods you eat can be used to manipulate the consciousness.

Source: Deng Ming-Dao – Chronicles of Tao

Nanzen-ji II

Nanzen-ji

Initial a fost rezidenta imparatului Kameyama (1249-1305) de numai 26 de ani, dupa abdicarea sa in 1274. Impresionat de puterea zazen-ului, el a dedicat o parte a palatului sau pentru aranjarea unui templu in anul 1290.

Nanzen-ji este adapostit intr-o padure de brazi, la poalele Daimonji-yama si este o parte componenta a Scolii Rinzai a budismului Zen. Nanzen-ji constituie un exemplu al credintei Zen in relatia existenta intre toate lucrurile. Padurea de brazi influenteaza arhitectura, arta influenteaza gradina si, toate impreuna, influenteaza observatorul. Templul reflecta stilul chinezesc (kara-yo), sosit in Japonia impreuna cu Zen-ul. Acesta, evoluand de-a lungul perioadei Ashigaka (1333-1573), a atins un echilibru aproape perfect intre stilul solemn chinezesc si simplitatea stilului  nativ japonez. Explorarea celor doua cladiri din cartierul staretilor – Daiho-jo si Shoho-jo – reflecta interconexiuna existenta intre arhitectura gradinii si pictura peisagista. Locul este plin de picturi celebre, precum Tigrul in gradina de bambusi, iar gradinile din jur sunt renumite ca fiind unele din cele mai frumoase din Japonia.

Construit initial ca vila a imparatului Kameyama in 1264 si devenit lacas de cult in 1293, Templul Nanzen-ji este unul din cele mai importante din Kyoto, dar si sediul central al sectei zen Rinzai. Amplasate intr-o padure de pini ce se intinde in spatele lor, spre dealurile pline de arbori, templele auxiliare, unele avand gradini minunate, sunt atat de numeroase incat Nanzen-ji pare a fi un oras de temple. Majoritatea constructiilor actuale (cele originale au fost distruse), au fost ridicate la inceputul secolului al XVII-lea.

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERAsanmon1sanmon2

Impunatoarea poarta sanmon, o structura masiva din lemn intunecat in fata intrarii, a fost facuta in 1628. Merita sa urci cateva trepte ca sa fii rasplatit cu o splendida imagine a orasului, vazut de la nivelul superior. Mutata de la fostul palat imperial din Kyoto, Sala Hojo de dinolo de poarta are usi culisante decorate cu capodoperele artistilor din scoala Kano, cele mai remarcabile compozitii fiind ale vestitului Kano Tanyu (1602-1674) cu tigri ce beau apa intr-o padurice de bambusi. Langa Hojo se afla o gradina zen minunata, cu un peisaj bogat in arbori, pietre cu forme interesante si nisip greblat.

20181019_15054520181019_15094320181019_15102220181019_15115720181019_15120620181019_15125120181019_15125520181019_15132020181019_15144120181019_15152020181019_15153620181019_15172220181019_15320220181019_153206

Nanzen-ji I

M-am indragostit.

Ati simtit vreodata, la mii de kilometri de unde v-ati nascut, ca sufletul va e acasa? Ca toate drumurile si toate eforturile facute au fost pentru a ajunge in exact acel loc?

Acasa pentru mine a fost in Nanzen-ji.

O data intrata pe poarta Sanmon timpul s-a oprit in loc si mi s-a facut liniste in suflet.

20181019_14423120181019_144311

De Nanzen-ji apartin mai multe temple. Am intrat in Nanzen-in si Nanzen-ji (in poza e sageata cu Hojo Garden), iar astazi va scriu despre primul.

20181019_150317

Nanzen-in

La vreo 200 de metri  la sud de incinta principala [a Nanzen-ji], unde se ajunge trecand pe sub un vechi apeduct din caramida, se afla Nanzen-in, un templu mai mic ce tine de Nanzen-ji, care, de mult, a fost locuinta privata a imparatului Kameyama. Este inconjurata de o gradina frumoasa, cu pini, muschi si un iaz plin de crapi multicolori. Aducand apa din lacul Biwako, apeductul ridicat la sud de Nanzen-in este o constructie neobisnuita in Japonia, avand arcade din caramida rosie, in stil roman. Mai sus de apeduct, pe deal, exista o padure de pini. Poteca trece pe sub porti torii rosii inainte de a ajunge la o poiana frumoasa cu un mic altar sintoist care cinsteste o cascada sacra.

 

20181019_14490720181019_14525220181019_14573720181019_14590020181019_14585120181019_14595820181019_15014520181019_15003120181019_14494520181019_14593620181019_14553420181019_14582720181019_14580720181019_14514120181019_15013320181019_15001520181019_145545

Inima pura, minte iluminata

20181030_181049

Trei ani de calatorii in afara pentru a ajunge in acelasi loc inauntru.

……………………………..

Omul e bogat cat saracia nevoilor sale.

…………………..

Ma simteam foarte libera, libertatea drumetiei in care faceam ce voiam cand voiam, fara teama. Era o placere care izvoraste din actul inconstient de a-ti pune palmele pe fata si a-ti da seama ca zambesti si ca zambetul e de-acum expresia ta naturala.

…………………

E adevarat ca daca iti iubesti dusmanul il ucizi, pentru ca inceteaza sa existe.

………………………..

Totul era grozav pe lume. Numai de m-as putea desparti de ego suficient cat sa rad de greselile mele, cred ca asta ar fi cea mai eficienta reactie.

…………..

Zilele astea simt frigul si cam atat. Nu exista comentariul; sinele meu nu-i rezista si nici nu trebuie sa-l conving. Precum koan-ul despre a nu te uda, mi-e frig; sigur ca mi-e frig, dar nu chiar frig. Takuhatsu [cersit] va iesi bine si am irosit prea multa energie facandu-mi griji cu iarna.

………………….

Munca isshaken mei [din tot sufletul si cu toata inima] nu este corvoada.

……………

De curand ma simt ridicol de fericita. Fara motiv. Debordez de bucurie. Mi-amintesc cand eram mult mai tanara si m-am hotarat sa ma sinucid la 26 de ani. Dupa 30 de ani o luam la vale, deci 26 de ani erau suficient de trait. Gandeam ca daca pana la acea varsta nu reusesc sa fac ce mi-am propus in viata oricum nu voi mai face vreodata, asa ca la fel de bine as putea sa pun punct. Acum am 26 de ani si ma simt de parca mi-as fi trait viata. Ciudata senzatie. Ca si cum as fi aproape de moarte. Orice dorinte, ambitii si sperante as fi putut avea ori s-au implinit, ori s-au evaporat spontan. Sunt complet satisfacuta. Sigur ca vreau sa ajung mai in profunzime, sa vad mai limpede, iar de-as putea si as avea parte doar de trezirea asta marunta, superficiala, as fi foarte multumita. Perspectiva unei ierni reci si lungi nu-i doar in regula, e chiar satisfacatoare. Totul pare sa fie minunat. Chiar si bolile indezirabile, dureroase au o exaltare si o frumusete patrunzatoare. Asa ca intr-un sens simt ca am murit deja; nu mai am nimic la care sa aspir, nimic care sa-mi justifice sau sa-mi stimuleze existenta. Cadavru viu la 26 de ani, si ce viata am dus!

M-ar jena sa spun asta oricui, suna asa de aiurea, dar de-acum mi-au ramas vreo 50 sau 60 de ani (cine stie?) de viata – deschisi, nescrisi, gata de trait. Vreau sa-i traiesc pentru alti oameni. Ce altceva sa fac cu ei? Nu ca ma astept sa schimb lumea sau macar un fir de iarba, dar e ca si cum a ma darui e tot ce pot face, cum florile nu au de ales decat sa infloreasca. Tot ce pot face momentan e sa ofer oamenilor aceasta libertate, aceasta fericire, si cum sa o fac mai bine decat prin zazen? Asa ca trebuie sa ajung tot mai in profunzime si sa muncesc din greu, dar deja nu pentru mine, ci pentru toti cei pe care ii pot ajuta.

 

Dupa cum reveleaza aceasta reflectie, Maura nu considera iluminarea ca ceva ce trebuie atins doar pentru sine. Isi dorea sa se goleasca pe sine pentru a-i servi pe ceilalti pe calea compasiunii. Aceasta a fost dorinta Maurei. Dar nu si karma ei. Dupa ce a parasit manastirea in drumul spre Irlanda, a murit intr-un accident de autobuz in Thailanda. Avea 27 de ani.

Sursa: Maura O’Halloran – Inima pura, minte iluminata