Category Archives: Uncategorized

Inima samanului I

inima samanului

Inainte de a trai in orase, am gasit siguranta si protectie in jurul focului de tabara din sat. Dansul flacarilor tinea intunericul si animalele salbatice la distanta. De secole intregi, lumina focului era singura lumina pe care o cunosteam dupa apusul soarelui si chiar si astazi ne place sa stam langa semineu sau sa luam cina la lumina lumanarilor. Pentru samani, focul nu era numai pentru gatit si pentru incalzire; el insemna prezenta vie a Luminii Primordiale a Universului. Lumina soarelui si lumina stelelor, cuprinsa in esenta copacilor, era eliberata din nou atunci cand bustenii erau aruncati pe foc. Lumina oferea sentimentul profund al sigurantei, prin eliminarea umbrelor in care salasluiau temerile noastre.

Lumina focului face sa para mai usor de suportat foamea, chiar si atunci cand stomacul iti chioraie de foame. Lumina focului face suportabila singuratatea, chiar daca stai singur, doar cu tine insuti. Te simti insotit de stramosii tai si chiar poti percepe prezenta generatiilor viitoare. Flacarile iti linistesc teama, chiar daca stii ca in padurea din apropierea ta se ascund forte misterioase si puternice, iar carbunele iti dizolva dorul, amintindu-ti de generozitatea Luminii Primordiale.

……….

Eu sunt.

Acestea sunt doua dintre cele mai puternice cuvinte din orice limba.  Indiferent de cuvintele pe care le-am adauga dupa ele, acestea formeaza realitatea noastra pentru intreaga zi, uneori pentru tot restul vietii. Exista patru adjective care ne tin prizonieri in visul sigurantei.

Sunt flamand. Mi-e teama. Sunt nervos. Sunt singur.

Atunci cand adaugi dupa „Eu sunt” adjectivele „flamand”, „speriat”, „furios” si „singur”, iti vei petrece restul zilei incercand sa umpli golul pe care aceste cuvinte il reprezinta.

Acestea sunt cele patru emotii pe care trebuie sa le elimini din visul sigurantei: foamea (a nu avea suficiente resurse), teama, furia si singuratatea. Aceste emotii se ascund in zonele ancestrale ale psihicului nostru, reprezinta sentimente reziduale de pe vremea cand traiam in pesteri intunecate, inconjurati de pradatori reali si imaginari. Aceste emotii iti vor transforma visul sigurantei intr-un cosmar.

Dupa ani de psihoterapie, am invatat ca trebuie sa lucrez din greu la ceea ce „nu sunt”. Atunci cand nu mi-e foame, cand nu ma tem, cand nu ma supar, cand nu traiesc in saracie si cand nu sunt singur, ma voi simti protejat si in siguranta. Voi avea destule. Nu voi fi atacat fizic si emotional de ceilalti. Voi fi iubit. Voi fi apreciat.

Iti poti petrece ani de zile retraind periodic aceasta lista a celor patru cuvinte, incercand sa-ti gestionezi furia sau gasind belsugul pentru a te simti protejat si in siguranta. Atunci cand atingi un obiectiv, beneficiile iti scapa imediat printre degete si revii cu ingrijorare si la planificarea remedierii urmatorului sentiment, probabil teama, pe care o consideri un obstacol in calea fericirii tale.

Samanii pornesc intr-o calatorie vizionara pentru a transforma visul sigurantei. Ei tin post pentru a-si infrunta foamea. Stau singuri in desert sau in padure zile intregi, doar pentru a-si infrunta teama si singuratatea. Iar atunci cand traiesc direct aceste emotii, ei descopera ca, desi ele par complet reale, in realitate nu sunt adevarate.

Cheia pentru a te elibera din visul sigurantei in care risti sa fii prins este sa descoperi ca, desi il simti ca fiind eminamente real, in realitate acesta nu este in mod natural adevarat. Fiecare dintre aceste emotii detine o falsa promisiune a libertatii, a sigurantei sau o scuza pentru neajunsurile tale, numai daca esti in stare sa le depasesti.

Sursa: Alberto Villoldo – Inima samanului

Nebunia furtunii

Am primit un dus rece in fata. M-a trezit bine. Am ramas si cu un zambet tamp pe figura. Sa va povestesc…

Vine o prietena la noi la Socrate, intreaba de carti de Freud, ca de Jung stie de data trecuta ca nu avem, ia “Vina de a fi femeie”, la care eu ma stramb. Nu prea il am la suflet pe nea’ Freud; daca sap bine stiu si de ce, dar nu dezvolt pe moment subiectul. In schimb, ma aprind cu privire la Jung, la incursiunile lui in propriul subconstient, la Cartea Rosie si imaginile onirice si mandale din ea. Si scap porumbelul legat de cautarile mele spirituale…

-De ce ai face asa ceva (cautare spirituala)? Nu esti multumita cu viata ta? Te doare ceva? Esti nefericita? De unde vine cautarea? Ai da si (atatia) bani pentru asta? De ce? Cand a inceput? Uite, eu sunt fericita. Ma trezesc din cand in cand si ma bucur de viata. Ma bucur cand vad cum curg norii, ca sunt libera sa fac ce vreau. Adica n-am motive sa fiu nefericita. Sunt sanatoasa, am doua picioare….De ce n-as fi? Mi-am dat seama ca ma descurc si singura, mi-a luat ceva timp sa vad asta dar esti tu cu tine in viata asta. Bine, si eu am nevoie sa ma ghideze cineva, sa nu merg eu de capul meu. De-aia vreau sa si merg la psiholog in curand. Sa invat si cum sa-mi cresc copilul mai bine. Dar vreau sa te inteleg. De ce? De ce sa cauti daca poti sa nu? Ce motive ai, ce te determina?

Sub noianul de intrebari, daca la inceputul intalnirii eram si eu suvoi de cuvinte, m-am calmat. Am facut ochii mari, in launtrul meu s-a facut liniste si am zambit. Oricum era pe fuga si nu mi-ar fi auzit raspunsurile. Ce era de spus? M-am vazut prin ochii ei. O nebuna turata cu sclipiri in ochi, prinsa in febra unei cautari pe care nu o intelege.

Era fericita asa. Ma bucur nespus pentru ea. De ce sa o tulbur? De ce sa-i spun ca am gasit?

M-a ajutat mult sa ma vad prin ochii ei. Am de invatat asta de la ea. M-a oprit pentru cateva clipe din a ma lua atat de in serios. Ar trebui sa ma opresc pe cale din cand in cand si sa ma si bucur de peisaj. Dar…

“Nebunia furtunii e-n mine…” , si unele furtuni nu-s de pus in cuvinte.

Si linistea tot in mine e, si tot far’ de cuvinte… 😉

Visatoarea din Ostende

visatoarea.jpg

-Ma gandesc la ce mi-ati spus adineauri, c-o sa va cicatrizati. Sa nu va deruteze reactia mea: era o aprobare. Sper sa se intample asa cum va asteptati dumneavoastra. As fi chiar incantata.

-Multumesc doamna Van A., si eu as fi incantat.

-Deoarece daca va vindecati inseamna ca oricum n-a meritat. Continue reading Visatoarea din Ostende

Padurea intunecata

krauss

Izgonirea din Paradis este in partea ei principala vesnica. Este asadar intr-adevar izgonirea din Paradis definitiva, iar viata in lume este inevitabila, insa vesnicia procesului (sau exprimata in timp: vesnica repetare a procesului) face cu toate acestea posibil ca noi nu numai sa fi putut ramane vesnic in Paradis, ci chiar sa fi ramas acolo vesnic, indiferent daca stim asta sau nu.

Kafka Continue reading Padurea intunecata

Perle de la anticar 13

Domn cu doamna lui:
-Carti de dresaj canin aveti?
Ma sui, dau jos stiva, inmanez…
-Ca am acuma un caine proaspat. Stie sa faca pisu afara, aduce mingea, dar vreau sa-l dresez. Are doua luni numa’.
-Daca-i proaspat, om gasi ceva… Hai sa vedem. 

PS: daca mai are cineva caine proaspat si vrea carti, nu mai am, ca le-o luat domnul pe toate 
PSS: nedumerire – oare daca il dreseaza in ungureste dupa o carte in romaneste, cainele va fi bilingv? Raspuns din public: va fi ardelean…