Category Archives: Carti cu care m-am imprietenit

Platon – Stiinta frumosului

Calea cea dreapta a dragostei (…) este sa incepem prin a iubi frumusetile de aici, de dragul frumosului aceluia, pasind ca pe o scara pe toate treptele urcusului acestuia. Sa trecem, adica, de la iubirea unui singur trup la iubirea a doua; de la iubirea a doua la iubirea tuturor celorlalte. Sa ne ridicam apoi de la trupuri la indeletnicirile frumoase (…) pana ce-ajungem, in sfarsit, de la diferitele stiinte la una singura, care este de fapt insasi stiinta frumosului, stiinta prin care ajungem sa cunoastem frumusetea in sine, asa cum e.

Platon – Banchetul

 

Naikan III

Lotus_Flower2

Nu vorbirea ne ajuta sa remarcam darul cuvintelor. Tacerea ne ajuta sa remarcam cantecul pasarilor. Inotul ne ajuta se remarcam darul respiratiei. Postul ne ajuta sa apreciem hrana si valoarea ei. Separarea de oamenii pe care ii iubim ne ajuta sa observam binecuvantarea companiei lor. Lipsa poate stimula pretuirea. Astfel de experiente ne reamintesc cat de grea ar fi viata, in absenta darurilor realitatii. Totusi, cat de bine este sa apreciem existenta a ceea ce avem in acest moment. De ce sa asteptam pana cand aceste daruri dispar?

………………….

Ne pomenim, cu regularitate, in situatii de mare dificultate. Ne pierdem slujba, ne imbolnavim, suferim cand ne moare cineva drag, sau incheiem o relatie indelungata. Ne adancim in propria noastra durere, iar mintea noastra noteaza toate amanuntele care ne-au dezamagit in viata.

Parca atentia ni se blocheaza intre limitele inguste ale suferintei noastre. Viata este, insa, mai mult decat ceea ce vedem. Pe masura ce ne largim viziunea asupra vietii, s-ar putea sa descoperim ca, pana si in contextul suferintei noastre, compasiunea, grija si sprijinul ne sunt tovarasi apropiati. Cand reflectam asupra unor asemenea situatii, descoperim ca s-a intamplat adesea ca, prin sprijinul altora, sa ne putem rezolva problemele, sau sa ne revenim dupa ele. Dar cat de des lasam loc recunostiintei, atunci cand ne cufundam in suferinta noastra? Chiar si dupa recuperarea in urma unei boli serioase, sau dupa rezolvarea unei probleme importante, cat de multa energie se indreapta pentru a le multumi si a-i rasplati pe oamenii sau lucrurile care ne-au sprijinit in momentele noastre de restriste?

Cand ne largim granitele atentiei, vedem un tablou mai vast, mai real, al vietii noastre. O viata care continua sa ne sprijine de-a lungul momentelor noastre dificile. O viata care ne ajuta, de fapt, sa facem fata greutatilor.

……………….

Constient sau nu, eu continuu sa beneficiez de eforturile si realizarile celor al caror trup a disparut de mult. Serviciile oferite de ei raman – si ar trebui primite si pretuite ca fiind date noua de-a gata.

……………

Cand ne indreptam atentia catre realitatea din jurul nostru, catre partenerul nostru de viata, catre masina noastra, catre mecanicul auto de la service, observam nenumarate ocazii de a ne ingriji de altii. Dar cei care sunt cel mai mult preocupati de ei insisi, sufera cel mai mult, si tot ei sunt cei ce nu reusesc sa traiasca satisfactia de a se ingriji de nevoile altora.

Daca ne indreptam atentia suficient de des catre lume, s-ar putea sa observam ca, fara sprijinul consecvent si concret al altora, nu suntem realmente capabili de nici un act de compasiune. Pasarile le hranim cu graunte furnizate de altii. Ajutam un sofer nepriceput sa-si schimbe un cauciuc, cu uneltele si anvelopa facute de altii. Facem pentru o organizatie de ajutor social o donatie, cu banii dati de altii. Nu suntem decat simpli membri ai unei mari echipe, alcatuita ca sa se ingrijeasca, in orice moment, de nevoile vietii. Echipa functioneaza bine. Practic, functioneaza atat de bine, ca este greu sa-i identifici separat pe diferitii jucatori. Fiecare pare sa aiba trasaturi preluate de la ceilalti.

……………..

Topeste-te in misterul de a fi banal, obisnuit.

……………..

Odata ce acceptam intelegerea faptului ca pana si intre oamenii cei mai apropiati continua sa existe distante infinite, se poate naste si dezvolta o superba convietuire unul langa altul, atunci cand cei doi reusesc sa iubeasca distanta dintre ei – ceea ce-i da fiecaruia dintre ei posibilitatea sa-l vada pe celalalt limpede, intreg, proiectat pe seninul cerului. (Rainer Maria Rilke)

Sursa: Gregg Krech – Naikan, recunostiinta, stare de gratie si arta japoneza a introspectiei

Naikan II

Cu asta trebuia sa incep ieri, in prima postare. Ceva frumos, simplu si atat de diferit de palavrageala de dezvoltare personala a americanilor. Sunt doar trei intrebari…dar ce minunat schimba acestea perspectiva din care privim lucrurile. Cand stai si te uiti in jurul tau si realizezi ca tu nu ai practic nimic al tau, ca esti sprijinit dintr-atatea parti…ei bine, aici se naste smerenia si dorinta de a servi…Cum spunea si Wayne Dyer, intrebarea “Ce-mi iese mie din asta?” este inlocuita radical de “Cum pot servi/ajuta?”

Deci, ce este NAIKAN?

Naikan este un cuvant japonez care inseamna “a privi in interior”, desi o traducere mai poetica ar fi “a te vedea cu ochiul mintii”. Este o metoda structurata a introspectiei, care ne ajuta sa ne intelegem pe noi insine, relatiile noastre si natura fundamentala a existentei umane.

Reflectia Naikan se bazeaza pe trei intrebari:

Ce am primit de la …..?

Ce i-am oferit lui ……..?

Ce necazuri si dificultati i-am cauzat lui….?

Intrebarile in sine par destul de simple. Chiar si sunt. Profunzimea experientei, introspectia, ca si intelegerea ce pot veni din practicarea introspectiei, nu sunt rezultatul analizei intelectuale, sau al teoriilor complexe. Provocarea noastra este aceea de a vedea realitatea asa cum este ea.

Ce am primit de la …..?

Cand iti examinezi relatiile cu altcineva, incepe prin a cauta sa vezi ce ai primit de la acel cineva. Deseori, noi luam astfel de lucruri ca si cum ni s-ar cuveni. Trecem in graba, de-a lungul zilei, fara sa dam prea multa atentie tuturor acelor lucruri “marunte” pe care le primim. Dar oare aceste lucruri sunt cu adevarat mici? Ele doar par asa, pentru ca, atata timp cat avem parte de sprijin, atentia ni se indreapta in alta parte. Dar cand nu avem apa calda la dus, sau ne-am pierdut ochelarii, aceste lucruri marunte ne capteaza atentia. Brusc, devenim constienti de adevarata valoare a apei calde si de a vedea limpede. Pe masura ce inventariezi tot ce ai primit de la ceilalti, vei deveni ancorat in simpla realitate a felului in care ai fost sprijinit si ti s-a purtat de grija. In multe cazuri s-ar putea sa te surprinda cat de lungi iti sunt notitele, sau ce importante sunt articolele pe care ti le-ai notat pe lista, si se poate ca, in mod firesc, sa ti se nasca un sentiment profund de recunostiinta si apreciere. Inima si mintea incep sa ti se deschida catre gratia care strabate intreaga viata. Fara a ne indrepta, in mod constient, atentia catre nenumaratele cai in care lumea ne sprijina, riscam ca atentia sa ne fie prinsa in probleme si obstacole, lasandu-ne sa ratacim in suferinta si autocompatimire.

Asa ca, te rog ca acum sa-ti faci timp cateva minute si sa incepi sa alcatuiesti lista cu darurile pe care le-ai primit in ultimele douazecisipatru de ore. Acest tip de reflectie zilnica se numeste Naikan zilnic (nichijo naikan in japoneza). Nu esti supus la ingradirea de a-ti examina relatia cu o singura persoana, ci ii poti include pe toti cei care te-au sprijinit pe parcursul zilei trecute.

Ce i-am oferit lui ……..?

Cand ati examinat in detaliu ceea ce ati oferit si ceea ce ati primit, puteti determina un bilant al vietii. Puteti compara ceea ce ati dat (creditul) si ceea ce ati primit (debitul) in relatia cu o persoana, sau cu tot restul lumii. Puteti examina o perioada de timp – de la o zi, pana la un deceniu.

Acest process este o reconciliere care nu este doar practica, ci si spirituala, a relatiilor noastre cu altii. Imi datoreaza lumea ceva, sau ii datorez eu lumii ceva? Ii sunt eu indatorat mamei mele, sau este ea datoare fata de mine? Uneori ne traim viata de parca lumea ne-ar datora ceva. “De ce nu am primit acea majorare de salariu?”, “De ce a venit pizza asa de tarziu?”, “Cum se face ca nu ma bucur de mai multa apreciere din partea  sefului meu?”Nu ne place deloc cand ceilalti nu ne indeplinesc asteptarile si traim ca si cum ni s-ar cuveni orice ne dorim. Cand oamenii ne sprijina, noi consideram ca meritam, in mod firesc, eforturile lor, traind ca si cum am fi indreptatiti sa beneficiem de un astfel de efort. Pe masura ce reflectam la viata noastra, incepem sa vedem realitatea ei. Ce este mai potrivit: sa trecem prin viata cu misiunea de a aduna ceea ce ni se datoreaza, sau sa trecem prin viata incercand sa ne platim datoriile catre ceilalti? Sa presupunem ca mi-am dat seama ca eu sunt ce care ii este dator lumii. Aceasta descoperire imi starneste dorinta fireasca de a darui si de a-i sluji pe altii si imi insufla un mare sentiment de recunostiinta si de smerenie realista.

Va rog sa mai stati zece minute si sa alcatuiti o lista cu ceea ce ati oferit altora, pe parcursul ultimelor douazeci si patru de ore. Ce ati facut efectiv pentru altii?

Acum aveti o imagine preliminara a vietii voastre din ultimele douazeci si patru de ore. Ati fost consecventi? Daca ati notat ca i-ati oferit cuiva un zambet sau un multumesc, ati mai notat si toate zambetele si cuvintele de multumire pe care le-ati primit de la altii? Ati avut grija sa scrieti totul, cu cea mai mare exactitate? Daca ati gatit masa pentru cineva, ati notat si ce a trebuit sa primiti ( de ex.: alimentele, vasele de bucatarie, aragazul, cartea de bucate) ca sa puteti  gati pentru altii?

Ce necazuri si dificultati i-am cauzat lui ….?

Cel mai adesea suntem constienti de modul in care ceilalti ne cauzeaza neplaceri sau dificultati. Poate ne taie calea cineva in trafic, ori poate omul care sta la coada in fata noastra la posta are o multime de pachete si ne face sa asteptam prea mult. Suntem foarte atenti cand observam asemenea incidente. In schimb, foarte frecvent nu observam deloc cand noi suntem sursa neplacerilor sau a dificultatilor altora. Sau, daca observam, zicem ca “a fost o intamplare” sau ca “nu am vrut”. Poate dam deoparte intamplarea cu un simplu “n-a fost mare lucru”. Insa aceasta problema este cu adevarat importanta.

Daca nu vrem sa vedem si sa acceptam acele evenimente in care am fost o sursa de suferinta pentru ceilalti, atunci nu ne putem cunoaste cu adevarat pe noi insine, si nici starea de gratie in care traim.

Acum, va rog sa va mai acordati zece minute ca sa alcatuiti lista neplacerilor si dificultatilor pe care le-ati cauzat altora, in ultimele douazeci si patru de ore.

Sursa: Gregg Krech: Naikan – Recunostiinta, stare de gratie si arta japoneza a introspectiei

Simplu si frumos, nu?

Cu drag,

Nemuritoarea de rand

Robin Sharma

Calugarul care si-a vandut Ferrari-ul

Cand esti inspirat de un scop maret, de un proiect extraordinar, toate gandurile tale isi depasesc limitele: mintea transcende limitarile, constiinta se dezvolta in toate directiile si te regasesti intr-o lume noua si minunata. Forte, facultati si talente adormite sunt trezite la viata si te descoperi ca fiind o persoana mult mai grandioasa decat ai visat vreodata. (Patanjali)

…………

Succesul, asemenea fericirii, nu poate fi urmarit. El trebuie sa decurga din ceva. Aceasta, datorita efectului secundar neintentionat, al devotamentului fata de o cauza mai mare decat propria persoana. (Viktor Frankl)

………………

Autoactualizare – concept dezvoltat de Abraham Maslow, care il defineste ca “dorinta omului de implinire, adica tendinta de a deveni ceea ce este el, de fapt, la modul latent: a deveni tot ceea ce poate el deveni.”

…………

Suntem modelati si slefuiti de ceea ce iubim. (Goethe)

……………

Nu suntem fiinte umane care au o experienta spirituala. Suntem fiinte spirituale care au o experienta umana. (zicala din India)

………

In palma care ofera trandafiri ramane intotdeauna un pic de parfum. (proverb chinez)

…..

Tehnici:

  • Inima trandafirului
  • Gandirea opusului
  • Secretul Lacului
  • Legamantul tacerii

…………………

Zece ritualuri ale vietii radiante:

  • Ritualul Solitudinii (sanctuar al sinelui)
  • Ritualul Trupului
  • Ritualul Hraneii Vii
  • Ritualul Cunoasterii Abundente
  • Ritualul Reflectiei Personale
  • Ritualul Trezirii Devreme
  • Ritualul Muzicii
  • Ritualul Cuvantului Vorbit
  • Ritualul Caracterului Congruent (principii: studiu, compasiune, curaj, umilinta, rabdare, onestitate)
  • Ritualul Simplitatii

Sursa: Robin Sharma – Calugarul care si-a vandut Ferrari-ul

Formula fericirii

formula fericiriii

  • Starea corpului se afla in stransa legatura cu starea sufletului. Emotiile isi au originea in corp. Miscarea si sexul sunt in mod evident cele mai sigure metode de a ne readuce buna dispozitie.

  • Activitatea ne face mai fericiti decat inactivitatea. Sfatul de a-ti lua o vacanta atunci cand esti prost dispus nu trebuie urmat. Creierul controleaza in mod similar gandurile, intentiile si sentimentele. De aceea, daca nu avem nici o ocupatie, grijile ne acapareaza cu usurinta creierul. Pe de alta parte, de indata ce ne fixam o tinta, sistemul de anticipare declanseaza o senzatie de placere, iar ori de cate ori o atingem traim un sentiment de triumf. Activitatea determina aproape automat aparitia sentimentelor pozitive.

  • Cand suntem atenti, ne simtim bine, chiar daca nu facem decat sa observam lucrurile din jurul nostru. De multe ori, concentrarea este insotita de sentimente placute. Acest usor extaz se aseamana cu bucuria anticipata. Placerea obtinuta prin concentrarea atentiei poate fi exersata.

  • Emotiile negative, ca furia si tristetea, nu dispar daca le dam frau liber, ci, dimpotriva, devin mai puternice. Obisnuinta de a lasa emotiile sa rabufneasca ocazional e daunatoare. Teoria conform careia aceasta descarcare a energiei psihice ar fi utila a fost infirmata. In schimb, este posibil – si benefic pentru echilibrul emotional – sa-ti stapanesti constient emotiile.

  • Variatia aduce placere. Sistemul de anticipare amorteste atunci cand e asaltat de senzatii placute si da nastere unui cerc vicios al dorintei si al recompensei. Daca ne schimbam mai des centrele de interes, evitam obisnuinta. Invatand sa pretuim necunoscutul si sa privim lucrurile familiare din noi unghiuri, ne mentinem intacta pofta de viata.

  • Liberul arbitru este de multe ori mai important decat indeplinirea dorintelor. Controlul asupra propriului destin reprezinta pentru cei mai multi dintre noi sine qua non a fericirii si multumirii. Sentimentul de neajutorare este una dintre cele mai insuportabile trairi. Oamenii, ca si animalele, manifesta in asemenea situatii tulburari ale sanatatii fizice si mentale. Decat sa platim cu dependenta indeplinirea dorintelor (de exemplu prin datorii), mai bine alegem libertatea.

Relatia noastra cu semenii este insa cel mai important factor in cautarea fericirii. Echivalarea prieteniei si a dragostei cu fericirea nu e defel o exagerare. Atentia acordata celor din jur ne imbunatateste starea de spirit.

Sursa: Stefan Klein – Formula fericirii – minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de azi