All posts by Adriana Oltean

Copacul tau de suflet

Zilele trecute m-am despartit provizoriu de al meu copacel (primul mandru captusit din stanga in pozna de sus). L-am imbratisat cu mare drag si i-am spus “iarna usoara”…si “pi curand”. Si am primit un ppt de la un domn drag si luminos…si am stiut ca al meu copacel mi-o raspuns in felul lui la imbratisare.

Voi reda in continuare “povestea” copacelului tau de suflet. La sfasitul postarii aveti si ppt-ul cu imagini minunate.

Aceleasi ploi ii ploua, acelasi cer privesc, acelasi vant ii bate. Smeriti cresc impreuna. Se iubesc tacuti, ca niste monahi, si ne iubesc si pe noi, ne privesc cu dragoste, ne privesc cu dor, iau privit pe bunicii nostri, pe parintii nostri, acum ne vegheaza pe noi, copiii nostri…

 

Ne invata sa crestem impreuna, sa avem aceleasi radacini, sa rezistam si sa ne bucuram de acelasi cer. Ne invata sa ne cantam unii altora despre dragoste, ne invata sa ne povestim unii altora ce ne ingreuneaza urcusul. Ne invata sa ne mangaiem, asa cum se mangaie ei cu frunzele si coroana. Infloresc impreuna, iar rodul lor il daruiesc cu totul, pentru ei nimic tinand. Cu frunzele ne apara de arsita, de plor, ne ascund de ochii rai. Nu spun niciodata NU., iar cu trupurile lor ne incalzesc in iernile grele. Se rastignesc pentru noi.Aceasta este dragostea copacilor care cresc impreuna. Impreuna se schimba, impreuna isi raresc frunzisul, impreuna se pregatesc de iarna. Impreuna trec prin vifornita si…plini de nadejde asteapta primavara invierii.

 

 

 

Ce fac ei iarna? Se roaga!

 

Ati vazut vreodata copaci suparati?Nu.

 

Ati vazut vreodata copaci furiosi? Nu.

 

Ati vazut vreodata copaci mincinosi? Nu.

 

Ati vazut copaci care respira, care se mangaie, care-si vorbesc, care-si impletesc radacinile, care-si canta impreuna?

 

Ati vazut copaci primitori? Primesc pasarile sa-si faca cuib, iar ele in semn de multumire, le canta si le incredinteaza puii spre crestere si invatare.

 

Primesc vietati care se zbenguie printre crengi, crengile lor. I-ati auzit spunand ceva? Nu. Totul in dragoste si tacere.

 

 

 

Am luat in brate un copac. Am uitat sa-i cer voie, dar nu s-a suparat, fiindca nu stie sa se supere. Spre surprinderea mea, tinandu-l in brate mi-a inflorit un zambet pe chip. Deci, m-a primit. Nu m-a intrebat daca-s murdar sau curat, daca sunt pacatos sau sunt bolnav, daca am gresit sau m-am trufit, daca am barfit sau am mintit, daca m-am mandrit, daca sunt mort sau viu, daca sunt pustiu, daca am inima, sau o piatra in loc de inima. Nu m-a intrebat nimic…Cand l-am luat in brate a inceput sa ma invete dragostea si tacerea copacilor asa cum a invatat-o de la Dumnezeu. Cand l-am luat in brate mi-a adus un zambet pe chip, o inima care-i gata sa bata si sa iubeasca, mi-a aratat ca am un suflet, iar eu am trait pana atunci ca si cand nu l-as fi avut.Mi-a daruit taina copacilor care cresc impreuna.

 

Luati in brate acesti copaci, fiindca o sa va invete dragostea care nu cade niciodata.

 

 

 

Creanga plina de rod este mai repede franta de vant, samanta prea adanca nu razbate si prea multa apa ii stinge suflarea.

 

Copacul cel falnic, cu cat este mai inalt, cu atat radacinile sale sunt mai adanci in pamant, caci din pamant isi trage taria. Cu cat te ridici mai mult, cu atat trebuie sa cobori mai mult, caci masura ridicarii este aceeasi cu masura coborarii.

 

 

 

Puterea omului incepe cu vorba nerostita, ea este asemeni unei seminte care incolteste. Nici nu se vede cand prinde suflare de viata. Lumina este cea care o ridica, pamantul este cel ce-i da hrana, apa ii da vigoarea, iar rabdarea o imbraca cu tarie.

 

 

 

Imbratiseaza mereu “copacul” tau de suflet!

Sursa:

COPACUL TAU DE SUFLET (Multumesc domnului Lucian P.)

Zambete despre iubire

Gandesc, deci sunt nemaritata. (Lizz Winstead)

Drumul catre succes este intotdeauna in constructie. (Anonim)

A trecut atata timp de cand nu am mai facut sex, incat nici nu mai stiu cine pe cine leaga. (Joan Rivers)

Nici un barbat sau femeie din lume nu merita lacrimile tale, iar acela care le merita nu te va face sa plangi. ( Gabriel Garcia Marquez)

In spatele fiecarui barbat de succes sta o femeie uimita. (Maryon Pearson)

Dragostea adevarata e credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita, incredere si daruire impotriva ta insuti, impotriva lumii intregi. Dragostea inseamna sa iti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi. (Charles Dickens in Marile sperante)

Lucrurile mari nu sunt facute din impuls, ci dintr-o serie de lucruri mici puse cap la cap. (Vincent van Gogh)

In fiecare noapte te scot din inima mea si in fiecare dimineata te gasesc acolo la loc. (replica din filmul Pacientul englez)

Sexul este consolarea celor care nu au gasit dragostea. (Gabriel Garcia Marquez)

Nu sunt bogat. Sunt un om sarac cu bani, ceea ce nu-i acelasi lucru. (Gabriel Garcia Marquez)

Opreste trecerea. Stiu ca, unde nu e moarte, nu e nici iubire, si totusi, te rog : opreste ceasornicul cu care ne masori destramarea. (Lucian Blaga)

Sursa: Aurora Liiceanu, Alice Nastase –  Despre iubire

Lumea cutiilor, lumea cercurilor

Sunt  in cautarea unei cutiute linistite…cautare cu peripetii si aplicare de tehnici mai mult sau mai putin martiale…si totusi, exista o cutiuta linistita si pentru mine ! Nu ma las…

 

– Eu traiesc, le spunea Eustace, in natura, unde toate lucrurile sunt legate unele de altele si sunt circulare. Anotimpurile sunt circulare. Planeta este circulara, la fel si traiectoria soarelui. Cursul apei pe pamant este circular, cazand din cer si circuland prin lume pentru a alimenta viata si a se evapora din nou. Locuiesc intr-o tepee circulara si fac focul in cerc, si cand cei care-mi sunt dragi vin sa ma vada, stam in cerc si vorbim. Ciclurile vitale ale plantelor si animalelor sunt circulare. Locuiesc in aer liber, unde pot vedea toate aceste lucruri. Oamenii din vechime intelesesera ca lumea noastra este un cerc, dar oamenii moderni au pierdut din vedere acest lucru. Nu vreau sa locuiesc intr-o cladire, pentru ca o cladire este un loc mort in care nu creste nimic, in care nu curge apa si in care viata se opreste. Nu vreau sa traiesc intr-un loc mort. Oamenii spun despre mine ca nu traiesc in lumea reala, dar americanii moderni sunt cei care traiesc intr-o lume falsa, pentru ca au iesit din cercul firesc al vietii. Am vazut cel mai limpede cercul vietii cand am strabatut calareAmericasi am dat peste cadavrul unui coiot care murise nu demult. Animalul era mumificat de caldura desertului, dar in jurul lui avea un cerc luxuriant, o linie subtire de iarba proaspata si verde. Pamantul imprumuta hrana din acel animal si se regenera. Ce vedeam nu-mi vorbea despre moarte, mi-am dat eu seama; ci despre viata eterna. Am luat dintii coiotului si mi-am facut acest colier pe care il vedeti aici, care sta un cerc in jurul gatului meu, ca sa nu uit niciodata lectia pe care-am invatat-o. mai traiesc oamenii astazi in cercuri? Nu. Traiesc in cutii. Se trezesc in fiecare dimineata intr-o cutie, care le tine loc de dormitor, cand o cutie din apropierea lor incepe sa tiuie ca sa le spuna ca e momentul sa se trezeasca. Apoi mananca micul dejun dintr-o cutie si o arunca aceasta cutie intr-o alta cutie. Parasesc apoi cutia in care locuiesc ca sa intre intr-o cutie cu roti care-i duce la serviciu, o alta mare cutie impartita in minuscule cutii cubice unde o mana de oameni isi petrec zilele stand si holbandu-se la cutiile calculatoarelor din fata lor. Cand ziua ia sfarsit, toata lumea intra in cutia lui cu roti si se intoarce in cutia care-i tine loc de casa si-si petrece seara holbandu-se la cutiile televizoarelor ca sa se distreze. Asculta muzica dintr-o cutie, mananc mancarea dintr-o cutie, isi tin hainele intr-o cutie, isi traiesc viata intr-o cutie! Cei pe care vi-i descriu nu seamana cu cineva cunoscut?

Sursa : Elizabeth Gilbert – Ultimul barbat american

Tagore

Nu pleca, dragostea mea…

 Nu pleca, dragostea mea, fara sa-mi ceri ingaduinta.

O noapte-ntreaga te-am vegheat,

si-acum mi-s ochii grei de somn.

Ma tem ca te voi pierde adormind.

Nu pleca, dragostea mea, fara sa-mi ceri ingaduinta.

Tresar din somn, si mana-ntind, si te ating,

si ma intreb: “Nu-i, oare, vis?…”

O, de-as putea sa-ti impletesc picioarele

cu inima-mi, si sa le tin stranse la piept!

Nu pleca, dragostea mea, fara sa-mi ceri ingaduinta.

Increde-te-n iubire…

“Increde-te-n iubire chiar daca-aduce jale!

Nu-nchide usa inimii tale!”

“Ah, nu, prietene, vorbesti ca sa te aflii-n  treaba.

Din tot ce spui eu nu pricep o boaba!”

“Inima ni-i daruita pentru a fi daruita

c-o lacrima si-un cantec, iubita!”

“Ah, nu, prietene, vorbesti ca sa te aflii-n  treaba.

Din tot ce spui eu nu pricep o boaba!”

“Placerea-i fraged bob de roua: cat rade, moare.

Dar jalea staruie si doare.

Ci lasa jalea dragostei sa dea vapai

in ochii tai!”

“Ah, nu, prietene, vorbesti ca sa te aflii-n  treaba.

Din tot ce spui eu nu pricep o boaba!”

“Floarea de lotus se deschide-n soare

si pierde tot ce-n sanu-i are.

Nu lancezeste in boboc o viata,

sub ceata iernii ce-o ingheata.”

“Ah, nu, prietene, vorbesti ca sa te aflii-n  treaba.

Din tot ce spui eu nu pricep o boaba!”

Maini intarzie-n maini,

si ochi isi cauta-n ochi odihna:

asa incepe soapta inimilor noastre.

La miezul noptii cel care dorea

La miezul noptii cel care dorea

sihastru sa se faca,-si murmura “

“Acum e timpul sa-mi las somnul,

sa-mi parasesc caminul

si sa-l urmez pe Domnul.

Ah, cine oare, m-a tinut

in amagire?”

“Eu” – ii raspunse Dumnezeu,

dar urechile omului

surde ramasera la glasul Domnului.

Cu pruncul adormit la sanu-i,

soata barbatului

dormea in pace pe marginea patului.

Omul zise: “Cine sunteti voi

care m-ati amagit atat amar de vreme?…”

Glasul rosti : “Ei sunt Dumnezeu!” –

dar el nu auzi.

Copilul tresari, tipand, in vis

si  cuibarindu-se mai langa maica-sa.

Glasul porunci: “Opreste-te, nebunule,

nu-ti parasi caminul!”

Dar omul iarasi n-auzi.

Si Domnul suspina si planse :

“De ce vrea robu-mi sa ma caute orbeste

atunci cand el ma paraseste?…”