In cautarea miraculosului I

20000108_082355

Gurdjieff a fost unul dintre cei mai remarcabili mistici ai vremurilor noastre. Ori de cate ori cineva venea la el pentru a fi indrumat pe o cale spirituala, primul  lucru pe care il facea era sa ii dea discipolului sa bea. Timp de cateva zile Gurdjieff nu facea altceva decat sa ii dea sa bea celui nou venit si in acelasi timp il studia: altminteri nu il initia in nici o practica spirituala. In fiecare zi, persoana respectiva trebuia sa se imbete si atunci incepea sa elimine tot ce a reprimat. Doar dupa aceasta perioada se trecea la o practica spirituala, la o sadhana – sau Munca, cum ii spunea Gurdjieff. Iar daca cineva refuza sa bea, acesta ii cerea imediat sa plece acasa. Probabil nici un alt maestru nu a folosit bautura in acest mod. Insa Gurdjieff era foarte inteligent si putea intelege oamenii intr-un mod foarte profund si valabil. Datorita faptului ca am reprimat intotdeauna, reprimarile au ajuns sa fie incalculabile.

……………..

Unii oameni il experimenteaza pe Dumnezeu ca pe cineva coborand de undeva de sus; este un caz de revarsare a energiei asupra lor. Altii il experimenteaza ca pe ceva ascendent; ceva care se ridica din strafunduri – in acest caz energia are o traiectorie ascendenta. Insa in realitate aceasta divizare nu are sens. Unde il plasam pe Dumnezeu – sus sau jos –  este o problema de aptitudine si conditii. Insa in acest aranjament al lucrurilor trebuie sa alegem unul din ele, iar eu prefer conceptul de ascensiune celui de coborare.

Conceptul de ascensiune a energiei va fi mult mai folositor pentru tine decat cel al descendentei. Si exista anumite motive pentru aceasta. Daca te hotarasti sa alegi conceptul ascendentei, atunci va trebui sa muncesti pentru ca ea sa se ridice. In caz ca alegi celalalt concept, atunci nu iti ramane nimic altceva decat sa te rogi si sa astepti. Nu poti face altceva.

Acesta este si motivul pentru care in lume au aparut doua tipuri de religie – una bazata pe meditatie si alta bazata pe rugaciune. Religiile care folosesc rugaciunea sunt cele care il experimenteaza pe Dumnezeu ca pe o revarsare. El este undeva in cer si nu putem face nimic pentru a-l aduce jos la noi. Daca dorim sa il gasim va trebui sa ne inaltam spre el. Problema este ca nu putem sa urcam; trebuie sa ramanem acolo unde ne aflam. Deci tot ce putem face este sa ne rugam: „O Doamne, Te rugam, coboara-Te asupra noastra! Vino la noi.”

Pe de alta parte exista religii care cred ca trebuie sa ne ridicam singuri, sa ne trezim acea putere interioara latenta. Aceste religii au renuntat la rugaciune si s-au indreptat spre meditatie. Au devenit religii ale meditatiei. Conceptul de sus si jos este cel care face diferenta intre rugaciune si meditatie.

Si tine minte ca, incet-incet, religiile rugaciunii au pierdut teren si vor disparea. Pentru ele nu exista viitor. Religiile bazate pe meditatie cresc in potentialitate pe zi ce trece si au in fata un viitor maret.

……………

Diferenta dintre devot si meditator este destul de mare. Primul nu poate face altceva decat sa priveasca spre cer si sa se roage. Cel de al doilea se va pregati de actiune si va face tot ce poate pentru a trezi energia latenta din el.

Mai exista si alte interpretari care merita a fi tinute minte. Cand credem ca Dumnezeu este la radacina noastra, prezenta sa este simtita peste tot, chiar si in ceea ce noi numim a fi emotiile si instinctele de baza. Atunci nimic nu va mai fi inferior, deoarece Dumnezeu se afla chiar si in regiunea inferioara a corpului. Si el poate fi trezit chiar din locul in care se afla. Cu alte cuvinte, nu exista loc in care sa nu poata fi gasit. Poate fi gasit chiar si in locurile cele mai groaznice de pe Pamant.

Insa cand avem crezul ca Dumnezeu se afla undeva in cer, imediat isi face aparitia condamnarea; tot ceea ce este mai jos decat el este degradat si condamnat, deoarece Dumnezeu nu se afla acolo. Si in mod inconstient incepe sa te cotropeasca sentimentul inferioritatii. Iar consecintele acesteia – consecintele psihologice ale condamnarii de sine si a vinovatiei – sunt pur si simplu dezastruoase.

Dar cand iti doresti sa stai ferm pe picioarele tale, atunci este necesar ca energia sa izvorasca din tine, deoarece ea este cea care iti confera putere si tarie. Daca energia vine de undeva de sus, nu va face altceva decat sa iti atinga capul. Insa pentru ca ea sa aiba un efect major este necesar sa atinga radacinile fiintei.

Iar energia care vine de sus ti se va parea intotdeauna straina. Acesta este motivul pentru care cei care se realizeaza prin rugaciune nu cred niciodata ca Dumnezeu si noi suntem una. Musulmanii au fost intotdeauna impotriva oricui afirma acest lucru. Ei cred ca Dumnezeu si omul nu poare fi unul si acelasi, deoarece Dumnezeu este undeva in ceruri si omul undeva pe pamant. De aceea, ei l-au decapitat pe Mansoor si l-au ucis pe Sarmad. Pentru musulmani nu exista blasfemie mai mare decat cea prin care se afirma ca omul este Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu este sfant si superior, iar omul nu valoreaza nici cat un vierme. Cum sa se poata identifica un om inferior cu Superiorul insasi?

Este si normal sa apara un asemenea crez din moment ce il consideram pe Dumnezeu ca fiind superior, iar pe noi ne categorisim ca niste creaturi jalnice. Atunci cu siguranta vom deveni doua entitati separate. Pentru acest motiv, sufistii nu au fost niciodata acceptati in islam – religia musulmanilor – deoarece sufistii pretind ca Dumnezeu si omul sunt unul.

Imediat ce il instalam pe Dumnezeu pe un tron in ceruri, viata pamanteana este deja condamnata; totul devine un pacat. Iar apoi nasterea in aceasta lume este privita ca un rezultat al pacatului. Dar cand il punem pe Dumnezeu la radacina fiintei noastre, atunci viata pe acest Pamant devine o binecuvantare, o beatitudine. Viata va inceta sa mai fie fructul pacatelor noastre si va deveni un dar al lui Dumnezeu si al compasiunii sale. Prezenta luminii sale va fi simtita chiar si in obiectele cele mai intunecate. Atunci, Dumnezeu va fi prezent chiar si in fiinta celui mai rau om posibil.

………….

Cei care au optat pentru ascensiune au acceptat focul ca simbol pentru Dumnezeu, deoarece focul se ridica permanent in sus. Flacara este vizibila o vreme si apoi se pierde in eter. Ea palpaie in permanenta. In mod similar, cautatorul se ridica si un timp va fi vizibil, dupa care se va pierde in nevazut.

…………..

Sursa: Osho – Kundalini – In cautarea miraculosului vol 1

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s