In salbaticie

in salbaticie

Atatia oameni traiesc in nefericire si, cu toate astea, nu iau initiativa de a schimba situatia in care se afla, pentru ca sunt conditionati de o viata sigura, confortabila si conservatoare, care ar trebui sa le aduca liniste interioara, dar in realitate nimic nu e mai daunator spiritului aventuros al omului decat un viitor sigur. Estenta spiritului omenesc este pasiunea pentru aventura. Bucuria de a trai este data de intalnirile cu experiente noi, si de aceea nu-i bucurie mai mare decat sa ai un orizont care se schimba neincetat, pentru fiecare zi un soare nou si diferit. Ron, daca vrei mai mult de la viata, va trebui sa renunti la siguranta monotona si sa adopti o existenta dezordonata, care la inceput o sa ti se para aiurea. Dar, odata ce te obisnuiesti, o sa-i descoperi sensul si incredibila frumusete.

……….

„In America exista acea conditie numita „Marele râu cu doua inimi”: sa-ti incredintezi ranile salbaticiei pentru a te vindeca, a te schimba, a te linisti. Si, ca in povestea lui Hemingway, daca ranile nu sunt prea adanci, merge. Dar nu suntem in Michigan (sau Big Woods, Mississippi, ca la Faulkner). Suntem in Alaska.”

Edward Hoagland, Up the Black to Chalkyitsik

……………

„Cat despre reintoarcerea la civilizatie, cred ca n-o sa se intample prea curand. Nu m-am saturat de salbaticie – din contra, ma bucur tot mai mult de frumusetea ei si savurez viata ratacitoare pe care o duc. Prefer saua tramvaiului cu cai si un cer stropit cu stele unui tavan, cararea intunecata si dificila care duce spre necunoscut oricarei sosele pavate si adanca pace a salbaticiei nemultumirii hranite de orase. Ma poti acuza pentru faptul ca stau intr-un loc in care simt ca sunt una cu lumea dimprejurul meu? Este adevarat ca imi lipseste o companie inteligenta, dar sunt atat de putini cei cu care as putea imparti lucrurile cu adevarat importante pentru mine, incat am invatat sa ma infranez. E suficient ca sunt inconjurat de atata frumusete…

Judecand chiar si dupa descrierea ta sumara, stiu ca n-as putea indura rutina si monotonia vietii pe care tu esti obligat sa o traiesti. Nu cred ca ma voi putea stabili vreodata intr-un singur loc. Am cunoscut deja prea multe profesiuni ale vietii si as prefera orice in schimbul unei existente banale.”

Ultima scrisoare trimisa de Everett Ruess fratelui sau, Waldo, datata 11 noiembrie 1934

………….

„Salbaticia i-a atras dintotdeauna pe cei plictisiti sau dezgustati de om si de lucrurile facute de el. Ea nu oferea numai o evadare din societate, dar constituia si un test ideal pentru individul din perioada romantica, de practicare a unui cult din care adesea el isi modela propriul suflet. Singuratatea si libertatea totala a salbaticiei creau cadrul perfect pentru melancolie sau exaltare.”

Roderick Nash, Wilderness and the American Mind

……………….

Spre deosebire de Muir si Thoreau, McCandless a plecat in salbaticie nu ca sa mediteze la natura sau la lume in ansamblul ei, ci mai degraba pentru a explora tinutul din interiorul sufletului sau. A descoperit totusi repede ceea ce Muir si Thoreau stiau deja: o sedere indelungata in salbaticie iti indreapta inevitabil atentia si spre exterior, nu doar spre interior, fiind imposibil sa traiesti doar din ce-ti ofera pamantul, fara sa capeti o intelegere a lui si sa stabilesti o legatura cu el si cu tot ceea ce contine.

Sursa: Jon-Krakauer-In-salbaticie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s