Calea spiritualitatii II

20200110_103833

„Liberul-arbitru ne da posibilitatea sa invatam sau sa nu invatam; sa facem rau sau sa facem bine; sa iubim sau sa ne lipsim de iubire si chiar sa vrem sa traim sau nu (si nu intotdeauna a nu dori sa traiesti este sinonim cu a incerca sa te sinucizi). Suntem liberi si putem folosi aceasta libertate pentru a deveni mai buni ca persoane si pentru a face mai buna lumea din jurul nostru, sau dimpotriva. Fiinta umana nu este doar un lucru printre alte lucruri. Celelalte lucruri se determina unul pe celalalt; dar omul, in ultima instanta, este propriul sau determinant. Ceea ce ajunge sa fie, in limitele facultatilor sale si ale mediului sau inconjurator, trebuie sa construiasca singur.” Viktor Frankl

…………………

Secretul sta in a merge, si nu in directia pe care o alegi, pentru ca, in mod sigur, cel care cauta o cale spirituala a gasit-o deja.

…………………

Daca faptul de a te conecta cu sufletul inseamna sa ajungi in varful muntelui, chemarea spiritului este o invitatie de a continua sa urci.

……………

Impartasirea experientei

Odata, intr-un sat indepartat, acum foarte multi ani, traia un barbat foarte, foarte batran. Trecerea anilor ii tot luase cate ceva, cum ar fi agilitatea, indemanarea cu care isi folosea mainile si vederea, dar ii adusese altele, ca de exemplu o mare intelepciune.

Traise in acel sat dintotdeauna si nu surprindea pe nimeni siguranta cu care se misca de colo-colo fara sa aiba nevoie de baston sau de insotitor.

Din acest motiv, in acea noapte intunecata, fara luna, toti au fost surprinsi sa-l vada mergand pe ulitele satului cu o lampa aprinsa in mana.

-Issuf…, i-a spus paznicul, vazandu-l trecand. Tu cunosti ulita aceasta mai bine decat oricine si, in plus, din nefericire, esti orb. De ce umbli la ora asta cu lampa in mana?

-Nu duc lampa ca sa vad pe unde merg, spuse batranul, cunosc ulita milimetru cu milimetru, am parcurs-o aproape in fiecare zi in ultimii o suta de ani. Dar mi s-a povestit ca noaptea e intunecoasa si ca aceia care nu cunosc foarte bine satul s-ar putea sa aiba nevoie de lumina ca sa nu se impiedice. Port lampa cu mine ca sa le fie putin mai usor si mai sigur drumul lor, nu pentru a-l lumina pe al meu.

………..

Se povesteste ca, la un moment dat, Buddha a ajuns intr-un sat de langa o manastire si ca multa lume l-a intrebat de ce nu ii placeau nici calugarii si nici religiile. Se spune ca Buddha a raspuns ca nu intelege nici osteneala si nici sensul acestora.

Intr-o zi, s-au dus sa-l viziteze niste calugari; acestia adusesera un cos plin cu fructe, o ghirlanda din flori si erau purtatorii mesajului de salut respectuos al marelui preot al manastirii.

-Am auzit cuvintele tale, au spus ei, si am venit sa te lamurim ca noi abia daca suntem un fel de intermediari intre Dumnezeu si oameni… si suntem constienti de asta.

Auzind acest comentariu, Buddha a intrebat:

-Dumnezeu are nevoie de intermediari? Nu e oare prezent in toti oamenii si in toate locurile?

Calugarul i-a explicat:

-Nu, Dumnezeu nu are nevoie de ei, insa oamenii trebuie sa-l descopere. Maestrul nostru spune ca noi nu facem  decat sa vindem apa la malul raului, cu speranta ca, intr-o buna zi, oamenii isi vor da seama ca pot lua apa si singuri.

Buddha radea in hohote…

Calugarii l-au intrebat care era partea amuzanta a parabolei lor.

-Dupa cum imi spuneti, faceti un mare efort pentru aceasta sarcina trecatoare, asteptand momentul in care sa nu mai fie nevoie de ea, dar nu vreti sa acceptati ca, daca nu ati fi fost aici sa vindeti apa, oamenilor le-ar fi luat mult mai putin sa-si dea seama ca pot face asta fara voi.

……………

Exista trei forme de relationare cu celalalt.

Una este sa te inteleg, cea mai usoara forma dintre toate. Pentru ca intelegerea tine „de cap”, tine de intelect.

Intelegerea este de la o minte la alta minte. Eu inteleg ce-mi spui si inteleg obiectivul comportamentului tau. Il inteleg, il pot explica si chiar justifica, dar asta nu garanteaza nimic… este, de asemenea, posibil ca astfel sa nu accept acest lucru.

Ceva mai profund – sa spunem ceva mai implicat – decat faptul de a intelege este sa-ti dai seama. Daca am spus ca faptul de a intelege este un lucru care tine de cap, a-ti da seama tine de inima. Spun ca imi pot da seama de ceea ce simti pentru ca eu simt inauntrul meu acelasi lucru ca si tine sau pentru ca recunosc ca in locul tau as simti acelasi lucru sau pentru ca, la un moment dat, am fost exact in aceasta situatie si am simtit ceva foarte asemanator…

Asta inseamna sa-ti dai seama ce se intampla cu celalalt; este ceva foarte greu si mai mult decat temerar.

Fara indoiala, in ciuda acestui lucru, uneori nu este suficient.

Nu doar pentru ca faptul de a-ti da seama nu include a intelege (sunt procese separate si independente), dar si pentru ca nici intelegerea, oricat de emotionant ar suna, nu garanteaza acceptarea.

A accepta este putin mai mult.

A accepta inseamna sa nu ma mai confrunt cu ceea ce esti.

Sa nu ma mai lupt cu ce gandesti si nici cu ce faci, chiar daca nu sunt de acord, chiar daca nu inteleg, chiar daca nu percep si nici nu justific acest lucru.

Cantitatea si stilul lucrurilor care nu imi plac la tine vor fi, in mod sigur, unele dintre punctele care determina relatia noastra.

Vom fi prieteni sau nu.

Vom fi mai apropiati sau mai putin apropiati.

Vom vorbi in fiecare zi sau nu ne vom mai saluta…

Dar, in orice caz, acceptarea mea va implica sa nu sper si nici sa nu pretind (si, cu atat mai putin, sa-ti cer) sa te schimbi.

A accepta inseamna sa iti asumi cu onestitate ca nu „trebuie” sa te schimbi, ca nu vreau sa te schimbi, cel putin nu prin mine si nici pentru mine.

Schimbarea modului tau de actiune, a felului tau de a gandi sau a stilului tau de viata, pe care ti-o doresc (daca este sa vina), se va produce cand vrei tu, cand decizi tu, cand va fi timpul tau, cand va veni ea la tine si ti se va impune, cand va fi momentul tau, cand nu o vei face pentru nimeni si nici impulsionat de un scop ulterior.

Intotdeauna rad cand anunt cuplurile care urmeaza sa se casatoreasca sau sa-si inceapa convietuirea sa se pregateasca pentru ceva care, desi este previzibil, totusi le va suprinde.

Dupa prima bucurie pe care o simti datorita minunii de a te trezi alaturi de persoana iubita si dupa ce intelegi ca astfel vor fi lucrurile pentru tot restul vietii, apare a doua si induiosatoarea emotie. Se poate intampla in dimineata urmatoare sau in prima zi de luni traita impreuna, dar se intampla intotdeauna:

Amandoi cred, chiar daca poate nici unul nu isi asuma curajul de a spune acest lucru, ca celalalt este…ciudat.

Poti sa razi de profetia mea, dar iti recomand ca, atunci cand ti se intampla – si nu este placut – , sa nu lasi acest gand (cu privire la ciudatenia celuilalt) sa te determine sa crezi ca trebuie sa schimbi felul de a fi al partenerului, ca sa nu mai fie asa (si adaug, si mai putin, daca ai convingerea ca este spre binele lui).

……………

Rutina, asa cum ii indica si numele, ne obliga sa parcurgem intotdeauna aceeasi ruta, iar aceasta, bineinteles, contravine capacitatii de a descoperi noul.

Din acest motiv, obisnuiam sa-mi sfatuiesc pacientii, atunci cand veneau sa se planga de faptul ca se simteau blocati intr-o situatie si formulau acest lucru in cuvinte, spunand ca nu stiau incotro sa se indrepte:

-Pentru o zi… schimba-ti obiceiurile… fa o plimbare… suna pe cineva pe care nu l-ai mai vazut de mult… mergi sa mananci ceva ce nu ai incercat niciodata… ofera o sansa capacitatii tale de a-ti da seama.

Este mai mult decat evident ca, mergand exclusiv pe urma pasilor tai, vei ajunge intotdeauna in acelasi loc.

………..

Adapostit si satisfacut de relatia mea de iubire cu toate partile mele, pot depasi teama ca o persoana de langa mine va inceta sa ma iubeasca sau se va indeparta, pot renunta cu usurinta la intentiile mele posesive cele mai egoiste si la nevoia de control, pentru ca relatia mea cu ceilalti nu se concentreaza pe ceea ce pot obtine de la ei, ci pe ceea ce am de oferit.

………….

Sursa: Jorge Bucay – Calea spiritualitatii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s