Singura Minte II

20191130_174219

„Fiecare dintre noi este in mod potential Mintea in Ansamblu”, afirma Huxley. „Dar in masura in care suntem animale, sarcina noastra este sa supravietuim cu orice pret. Pentru a face posibila supravietuirea biologica, Mintea in Ansamblu a trebuit sa fie trecuta prin valva reductoare a creierului si a sistemului nervos. Ceea ce iese la celalalt capat este un biet parau al unui fel de constiinta care ne va ajuta sa ramanem vii la suprafata acestei planete.” De-a lungul istoriei, anumite persoane au invatat sa sfideze intr-o oarecare masura functia de valva reductoare a creierului, dupa cum observa Huxley, prin exercitii spirituale, prin hipnoza sau droguri, asa cum invatase el insusi.

………

Cum va puteti teme de moarte,

daca faceti intr-adevar parte din Dumnezeu?

V.S. Ramachandrn, Directorul Centrului pentru Creier si Cunoastere, Universitatea California din San Diego

………….

„Esti iubit. Vei fi mereu iubit. Nu poti face nimic gresit. Nu trebuie sa iti faci nicio grija. Vei fi ingrijit.” (mesaj primit intr-o experienta din apropierea mortii)

…………

Ingerul din biblioteca

Rolul nevoii in influentarea informatiilor care curg catre noi din Singura Minte este sugerat de ingerul din biblioteca, o sintagma alcatuita in joaca de romancierul Arthur Koestler. Dupa ce a citit mai multe relatari in care o carte, o revista, un articol sau un citat apare deodata intr-un moment de necesitate, Koestler spunea ca „cineva este tentat sa se gandeasca la ingerii din biblioteca, insarcinati sa ofere referinte incrucisate.”

Un exemplu a fost relatat lui Koestler, in 1972, de doamna Rebecca West, care cercetase un episod anume ce avusese loc in timpul procesului criminalilor de razboi de la Nurenberg:

Am cercetat procesele si am fost ingrozita ca erau publicate intr-o forma aproape inutila cercetatorului. Sunt rezumate si sunt catalogate la rubrici arbitrare. Dupa ore de cautari, m-am dus la un bibliotecar si i-am spus: „Nu pot sa gasesc, nu am niciun indiciu, ar putea fi oricare din aceste volume.”Am pus mana pe un volum si l-am luat, apoi m-am uitat cu atentie la el si nu numai ca era volumul potriviy, dar l-am deschis si la pagina potrivita.

Un alt cercetator relateaza experienta lui la British Library, in timp ce cauta informatii despre clovni si scamatori. A gasit un volul despre sincronicitate, l-a deschis la intamplare si a citit despre intamplarea de mai sus, in care era vorba de doamna Rebecca West. Descriind ce s-a intamplat, el spunea:

Am pus cartea jos si am privit peste masa la persoana care statea in fata mea. Era unul din acele personaje care parea sa fie permanent prin biblioteci, un barbat sedentar, prafuit, cu ochelari, care citea Un tren cu praf de pusca de Rebecca West. Era chiar cartea in care se gaseau scrierile ei despre procesul de la Nurenberg. Din toate sutele de mii de carti din colectiile British Library, din toate sutele de locuri din aceasta sala de lectura, cum se putea intampla sa stau exact in fata acestei persoane care tinea in mana chiar acea carte.

Scriitorul britanic Colin Wilson povesteste ca, in timp ce scria carte Ocultul, cauta o anumita informatie, cand o carte tocmai a cazut de pe raft si s-a deschis la pagina de care avea nevoie.

In cartea sa  Insemnari de pe o insulita, scriitorul Bill Bryson povestea despre intalnirea sa cu ingerul din biblioteca. Dupa ce a scris, pentru o revista de calatorii, un articol despre coincidente extraordinare, el si-a dat seama ca, desi avea o multime de informatii stiintifice despre studii privitoare la probabilitate si coincidente, aproape ca nu avea suficiente exemple de coincidente remarcabile. Dupa ce a scris o scrisoare catre redactia revistei, in care spunea ca nu va putea trimite la timp articolul promis, Bryson a lasat scrisoarea pe masina de scris pentru a o trimite a doua zi prin posta si a plecat cu masina la redactia The Times of London, unde lucra. Pe usa unui lift, a vazut un anunt al editorului literar despre vanzarea anuala a cartilor trimise pentru recenzii la redactia The Times. Bryson descrie ce s-a intamplat cand s-a dus la acea licitatie: „Locul era plin de oameni care discutau. Am pasit in multime si prima carte pe care mi-au cazut ochii nu putea sa fie altceva decat o carte brosata despre coincidente. Cum a avut loc o coincidenta atat de remarcabila? Dar iata lucrul neobisnuit. Am deschis cartea si am decoperit ca prima coincidenta pomenita in carte se referea la un barbat numit Bryson.”

Geoff Olson, scriitorul si artistul grafic care locuieste in Vancouver, scria:

„Ingerul din biblioteca si fenomenele inrudite sugereaza un aspect al existentei de tipul unei cautari pe Google.” Spre deosebire de o cautare pe Google, totusi, acesta pare sa opereze invers. Singura Minte pare sa ne caute pe noi, descarcand informatiile conform nevoilor noastre, uneori aparand in constiinta noastra ca un inger din biblioteca.

Am un screensaver Word of the Day, in care grupuri succesive de cuvinte trec dintr-o parte in alta a ecranului si se opresc, moment in care este selectat un cuvant si este afisata definitia lui. In timp ce cautam informatii despre ideea ingerului din biblioteca lansata de Koestler in cartea sa Janus, am aruncat o privire pe ecranul computerului meu si am vazut ca fusese selectat cuvantul „Janus”.

Coincidenta? Poate. Dar scriitoarea de literatura science-fiction Emma Bull s-ar putea sa fie mai aproape de adevar: „Coincidenta este cuvantul pe care il folosim cand nu putem vedea parghiile si scripetii.” Sau Singura Minte.

Gasesc ca expresia lui Koestler „ingerul din biblioteca” este o metafora linistitoare. Ideea ca ingerii sunt atrasi de carti si de biblioteci pare potrivita. Daca suntem atenti, poate vom descoperi dovezi si despre un „inger din computer” sau un „inger digital”, din moment ce informatiile stocate candva doar in paginile tiparite din biblioteci devin din ce in ce mai accesibile online.

Eu privesc acesti ingeri ca pe niste emisari ai Singurei Minti, ambasadori care apar atunci cand ii asteptam mai putin, amintindu-ne ca suntem conectati la o retea unitara, universala, de inteligenta.

………………..

Urgenta si „orele petrecute la fereastra”

O senzatie de urgenta profunda il poate catapulta pe om intr-o stare de creativitate superioara. Asa cum scria Samuel Johnson: „Depinde, domnule, cand un om stie ca va fi spanzurat peste doua saptamani, el isi concentreaza mintea ca prin minune.” Matematicianul francez Evariste Galois, de exemplu, la varsta de 20 de ani, a adus contributii stralucite in algebra superioara, pe care le-a scris cu trei zile inaintea unui duel in care credea pe buna dreptate ca va fi ucis.

Arthur Koestler a descris o criza experimentala asemanatoare. Incarcerat mai multe luni in Sevilla, in 1937, in timpul Razboiului Civil din Spania, Koestler era amenintat cu executia, fiind banuit ca ar fi spion, si nu stia daca va mai trai de la o zi la alta. Inchis „la izolator”, el a avut experiente pe care le credea apropiate senzatiilor descrise de mistici, o senzatie de unitate cu toate lucrurile. El a numit aceste experiente „orele petrecute la fereastra”. El scria:

„Orele petrecute la fereastra” m-au umplut cu certitudinea directa ca exista o ordine superioara a realitatii si ca doar ea da sens existentei… ca timpul, spatiul si cauzalitatea, ca izolarea, separarea si limitarile spatio-temporale ale sinelui sunt doar iluzii optice… Era un text scris cu cerneala invizibila; si cu toate ca cineva nu-l putea citi, cunoasterea faptului ca exista era suficienta pentru a schimba textura existentei lui si pentru a face ca actiunile lui sa fie conforme cu textul.

……………

Intr-o zi, maestrul zen Joshu a fost anuntat ca tanarul calugar Kyogen a atins starea de iluminare. Foarte impresionati de aceasta stire, mai multi dintre semenii lui s-au dus sa-i vorbeasca. „Am auzit ca esti iluminat. Este adevarat?”, l-au intrebat ceilalti. „Este”, a raspuns Kyogen. „Spune-ne cum te simti?”, i-a spus un prieten. „La fel de prost ca intotdeauna”, a raspuns iluminatul Kyogen.

……..

„Dupa extaz, urmeaza spalatul rufelor.” (Aforism zen)

…………….

„Un oras este un loc in care sute de oameni singuri locuiesc impreuna.” Thoreau

…………..

„Din toate cuvintele uzate, murdarite, indoite, din vocabularul nostru, „iubirea” este sigur cel mai murdar, cel mai urat mirositor, cel mai unsuros. Strigat de la un milion de amvoane, fredonat lasciv de sute de milioane de difuzoare, a devenit o ofensa la adresa bunului gust si a sentimentelor decente, o obscenitate pe care multi ezita sa o pronunte. Si totusi, trebuie pronuntat, pentru ca, in definitiv, Iubirea este ultimul cuvant.” (Aldous Huxley)

(…) De-a lungul istoriei, primordialitatea iubirii a fost confirmata de nenumarate ori de cei care au trait diverse versiuni ale Singurei Minti – in stari alterate, experiente mistice, reverii, epifanii sau in momente de inalta creativitate. Psihologul Carl Rogers numea aceste experiente o „bunatate delicata si sensibila fata de altii”, la care Huxley adauga: „Si nu doar bunatatea voastra, bunatatea cosmica, bunatatea fundamentala a Universului – in ciuda mortii, in ciuda suferintei.”

………

„Iubitii nu se intalnesc nicaieri, in cele din urma. Ei sunt unul intr-altul tot timpul.” (Rumi)

……

Sursa: Larry Dossey – Singura Minte

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s