O minte curioasa

curioasa

Am fost intrebata care este ikigai-ul meu, motivul pentru care ma trezesc in fiecare dimineata si o iau de la capat. Ikigai-ul meu este curiozitatea. Sunt atatea lucruri minunate de aflat pe lumea asta incat nu ma pot plictisi, n-am vreme sa mor inainte de a-mi completa puzzle-ul meu interior. Cum recunoaste si autorul, sunt flamanda de a invata.

Doar ca, spre deosebire de el, eu pot citi. El de mic a fost dislexic si ii era foarte dificil sa citeasca si sa se si bucure pe parcurs de actul in sine. Asa ca, crescand, a gasit o solutie sa-si satisfaca aceasta curiozitate care-l macina si pe el. A ajuns sa-si conceapa “conversatiile curiozitatii”. Daca este o idee cu care raman din aceasta carte este ca poti sa-ti extinzi intentionat orizontul gandirii si cel al lumii tale descoperind cum o vad altii. Fiecare conversatie poate fi o conversatie a curiozitatii din care sa inveti ceva nou, asa dupa cum povesteste si mai jos.

Pentru mai multe conversatii ale curiozitatii cu semnificatie!

PS: Poza cu omuletul de pe coperta e pur si simplu geniala. Un omulet care se uita cu curiozitate si inocenta la lumea in care e.

………………….

Leacul pentru plictiseala este curiozitatea.

Nu exista leac pentru curiozitate. (Dorothy Parker)

……………..

A fost inceputul a ceva ce mi-a schimbat – si continua sa-mi schimbe – viata si cariera si care, in cele din urma, a inspirat aceasta carte. Am inceput sa port ceea ce eu am numit conversatiile curiozitatii. La inceput, le purtam doar cu cei din bransa. O perioada indelungata, am urmat o regula: in fiecare zi, trebuia sa ma intalnesc cu o noua persoana din industria divertismentului. Dar, foarte curand, mi-am dat seama ca puteam sa ma extind si sa vorbesc cu oricine, din orice domeniu care mi-ar fi starnit curiozitatea. Nu doar cei din showbiz sunt dornici sa vorbeasca despre sine si despre munca lor – oricine este.

Timp de treizeci si cinci de ani, am localizat persoanele care-mi starneau curiozitatea si le intrebam daca se poate sa stam de vorba o ora. Am purtat cate douasprezece conversatii ale curiozitatii pe an, dar, uneori, am avut si cate una pe saptamana. Scopul meu a fost sa am cel putin cate una la doua saptamani. Dupa ce mi-am instaurat aceasta rutina a conversatiilor curiozitatii, singura mea regula a fost ca persoanele sa provina din afara cinematografiei si a televiziunii.

Ideea nu era sa petrec si mai mult timp cu genul de persoane cu care lucram zi de zi. Descoperisem repede ca showbizul este incredibil de insular – tindem sa vorbim doar noi intre noi. Este simplu sa gandesti ca filmele si televiziunea sunt versiuni in miniatura ale lumii. Nu este doar gresit, ci este o perspectiva care duce la filme mediocre si, de asemenea, la plictis.

Eram atat de serios in privinta conversatiilor curiozitatii, incat deseori petreceam un an sau mai mult incercand sa-mi aranjez o intalnire cu anumiti oameni. Petreceam ore intregi sunand, scriind scrisori, lingusind, imprietenindu-ma cu asistentii. (…) Scopul era acela de a da frau liber curiozitatii mele si m-am extins cat de mult am putut.

………….

Curiozitatea […] este nesupunere in forma ei cea mai pura. (Vladimir Nabokov)

………….

Toti suntem prizonierii propriului mod de a gandi, ai propriului mod de a ne raporta la oameni. Ne obisnuim atat de mult sa vedem lumea in felul nostru, incat ajungem sa gandim ca lumea chiar este asa cum o vedem noi.

Pentru cineva care isi castiga existenta din a gasi si a spune povesti pe ecranele de cinema si televiziune, acest provincialism poate fi periculos. El este si plictisitor.

Unul dintre cele mai importante moduri in care eu folosesc curiozitatea in fiecare zi este acela de a privi lumea prin ochii altora, sa privesc lumea in moduri care altfel mi-ar scapa. Este extrem de reconfortant sa mi se aminteasca, mereu, cat de diferit arata lumea pentru alti oameni. Daca intentionam sa spunem povesti captivante si variate, trebuie sa putem surprinde aceste puncte de vedere.

……..

Curiozitatea va invinge frica mai usor decat curajul; intr-adevar, i-a condus pe multi in pericole din fata carora curajul fizic ar fi dat inapoi infricosat, deoarece foamea si dragostea si curiozitatea sunt marile forte care propulseaza viata. (James Stephens)

………….

Curiozitatea este cea care creeaza empatie. Ca sa-ti pese de cineva, trebuie sa-ti pui intrebari despre persoana respectiva.

Curiozitatea creeaza interes. Poate crea si entuziasm.

O prima intalnire romantica abunda in intrebari si raspunsuri, in efervescenta de a descoperi o persoana noua, de a afla cum va puteti raporta la ea si in ce fel sunteti diferiti. Nu puteti decide daca este mai distractiv sa-i puneti intrebari persoanei cu care v-ati intalnit sau sa-i raspundeti la intrebarile legate de dumneavoastra.

Doar cateva luni mai tarziu, iubitul sau iubita, sotul sau sotia dumneavoastra va devin familiari. Aceasta este frumusetea si stabilitatea unei relatii apropiate, solide: aveti sentimentul ca stiti bine persoana respectiva, ca va puteti baza pe ea si pe reactiile ei, ca puteti, probabil, chiar sa le si anticipati.

Iubiti acea persoana. Iubiti versiunea acelei persoane pe care o pastrati in mintea si in inima dumneavoastra.

Dar familiaritatea este adversara curiozitatii.

Si, cand curiozitatea noastra in privinta celor mai apropiati noua paleste, acela este momentul in care legatura noastra incepe sa se destrame. Se destrama in liniste, aproape invizibil. Cand incetam sa mai punem intrebari autentice despre cei din jurul nostru – si, cel mai important, cand incetam sa le mai ascultam cu adevarat raspunsurile – , atunci incepem sa pierdem legatura.

Ce-ai facut azi la birou, draga?

Nu cine stie ce. Dar tu?

Imaginati-va pentru o clipa un cuplu casatorit, cu varste in jur de 35 de ani, care au doi copii care acum dorm, este ora noua seara, sunt obositi, fac curatenie in bucatarie sau impacheteaza hainele spalate ori stau in camera de zi ori se pregatesc de culcare. Se gandesc la toate lucrurile obisnuite care ni se aglomereaza in minte la sfarsitul zilei: mi-am amintit sa raspund la invitatia la petrecerea de aniversare? Cum o sa se descurce Sally la evaluarea de proiect? Oare de ce Tom este asa rece in ultima vreme? Iar am uitat sa fac rezervarea biletelor de avion! Conversatia cuplului este sporadica sau este pur pragmatica – tu faci asta, eu o voi face pe cealalta.

Poate este doar un moment de oboseala si de tacere inainte de culcare. Dar daca se aduna o luna de astfel de nopti petrecute impreuna, daca se aduna un an de astfel de nopti petrecute impreuna, acesta este modul in care oamenii se indeparteaza unul de celalalt.

Familiaritatea este confortabila, chiar linistitoare. Dar cuplul a incetat sa mai fie curios unul in privinta celuilalt – curios cu adevarat. Nu mai pun intrebari autentice. Nu mai asculta raspunsurile.

Este cam simplist, bineinteles, dar cel mai rapid mod de a readuce vigoarea si entuziasmul in relatiile dumneavoastra este readucerea curiozitatii autentice intre parteneri. Intrebati-va sotul sau sotia cum si-a petrecut ziua si acordati atentie raspunsurilor. Puneti intrebari despre prietenii copiilor dumneavoastra, despre orele de curs, despre ce ii intereseaza cel mai mult la scoala si acordati atentie raspunsurilor.

……..

Cate casnicii in care legatura dispare si apare plictiseala ar putea fi ajutate prin trezirea unei curiozitati autentice de ambele parti? Avem nevoie de aceste reamintiri zilnice ale faptului ca, desi locuim cu o persoana, de fapt nu o cunoastem astazi – decat daca o intrebam despre ziua ei de astazi.

Consideram ca de la sine intelese nu doar relatiile cu cei mai apropiati noua. Consideram de la sine inteles si faptul ca ii cunoastem atat de bine, incat stim ce li s-a intamplat astazi. Stim ceea ce ei gandesc.

Dar nu stim. Acesta este unul din aspectele distractive ale curiozitatii si unul din aspectele valorii curiozitatii: creeaza momentul de surpriza.

Si, inainte de momentul de surpriza, vine momentul de respect. Curiozitatea autentica necesita respect: imi pasa de tine si imi pasa de experienta ta cu lumea si as vrea sa imi povestesti totul.

…………

Poate ca, intr-o zi, oamenii nu vor mai fi interesati de necunoscut, nu vor mai fi atatati de mister. Acest lucru este posibil, dar, cand Omul isi pierde curiozitatea, va fi ca si cum el isi va fi pierdut aproape toate celelalte lucruri care il definesc ca om. (Arthur C. Clarke)

…………..

Din ce cauza internetul nu a facut mai multe pentru a instaura o mai cuprinzatoare Epoca de Aur a Curiozitatii?

Nu cred ca intrebarile pe care le tastam pe un motor de cautare de pe internet sunt un fel de curiozitate. Putem cauta intrebarea: „Care este mai rapida, masina sau albina?” si gasim cateva discutii interesante.

Dar internetul se confrunta cu riscul, dupa cum ne spune Barbara Benedict, de a se transforma intr-o versiune mai comprehensiva a papei. Este, pur si simplu, o versiune mare a „masinii cu toate raspunsurile”.

Da, uneori, pur si simplu, ai nevoie sa afli produsul intern brut al Ucrainei sau cate uncii sunt intr-o pinta. Dintotdeauna am avut carti foarte bune pe care le puteam consulta pentru astfel de lucruri – World Almanac a fost pe vremuri o sursa fundamentala.

Acestea sunt fapte.

Dar iata intrebarea cu adevarat importanta: faptul ca avem in palma toate cunostintele din lume ne face mai curiosi sau mai putin curiosi?

Cand cititi despre viteza de zbor a albinelor, faptul va inspira sa cititi mai mult despre aerodinamica albinelor – sau produce exact efectul opus, satisfacandu-va curiozitatea suficient incat sa va intoarceti la Instagram?

Karl Marx a fost cel care a numit religia „opiumul maselor”. A vrut sa spuna ca religia era conceputa sa furnizeze suficiente raspunsuri pentru ca oamenii sa inceteze sa mai puna intrebari.

Trebuie sa avem grija, fiecare dintre noi, ca internetul sa nu ne anestezieze in loc sa ne inspire.

Exista doua lucruri pe care nu le putem gasi pe internet – exact la fel cum au fost doua lucruri pe care Robert Hooke nu le-a gasit in Biblie sau in decretele regelui Carol I al Angliei.

Nu putem cauta raspuns la intrebari care nu au fost puse inca.

Si nu putem cauta pe Google o idee noua.

Internetul ne poate spune doar ceea ce stim deja.

………..

Sursa: Brian Grazer – O minte curioasa

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s