Nebunia furtunii

Am primit un dus rece in fata. M-a trezit bine. Am ramas si cu un zambet tamp pe figura. Sa va povestesc…

Vine o prietena la noi la Socrate, intreaba de carti de Freud, ca de Jung stie de data trecuta ca nu avem, ia “Vina de a fi femeie”, la care eu ma stramb. Nu prea il am la suflet pe nea’ Freud; daca sap bine stiu si de ce, dar nu dezvolt pe moment subiectul. In schimb, ma aprind cu privire la Jung, la incursiunile lui in propriul subconstient, la Cartea Rosie si imaginile onirice si mandale din ea. Si scap porumbelul legat de cautarile mele spirituale…

-De ce ai face asa ceva (cautare spirituala)? Nu esti multumita cu viata ta? Te doare ceva? Esti nefericita? De unde vine cautarea? Ai da si (atatia) bani pentru asta? De ce? Cand a inceput? Uite, eu sunt fericita. Ma trezesc din cand in cand si ma bucur de viata. Ma bucur cand vad cum curg norii, ca sunt libera sa fac ce vreau. Adica n-am motive sa fiu nefericita. Sunt sanatoasa, am doua picioare….De ce n-as fi? Mi-am dat seama ca ma descurc si singura, mi-a luat ceva timp sa vad asta dar esti tu cu tine in viata asta. Bine, si eu am nevoie sa ma ghideze cineva, sa nu merg eu de capul meu. De-aia vreau sa si merg la psiholog in curand. Sa invat si cum sa-mi cresc copilul mai bine. Dar vreau sa te inteleg. De ce? De ce sa cauti daca poti sa nu? Ce motive ai, ce te determina?

Sub noianul de intrebari, daca la inceputul intalnirii eram si eu suvoi de cuvinte, m-am calmat. Am facut ochii mari, in launtrul meu s-a facut liniste si am zambit. Oricum era pe fuga si nu mi-ar fi auzit raspunsurile. Ce era de spus? M-am vazut prin ochii ei. O nebuna turata cu sclipiri in ochi, prinsa in febra unei cautari pe care nu o intelege.

Era fericita asa. Ma bucur nespus pentru ea. De ce sa o tulbur? De ce sa-i spun ca am gasit?

M-a ajutat mult sa ma vad prin ochii ei. Am de invatat asta de la ea. M-a oprit pentru cateva clipe din a ma lua atat de in serios. Ar trebui sa ma opresc pe cale din cand in cand si sa ma si bucur de peisaj. Dar…

“Nebunia furtunii e-n mine…” , si unele furtuni nu-s de pus in cuvinte.

Si linistea tot in mine e, si tot far’ de cuvinte… 😉

4 thoughts on “Nebunia furtunii”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s