Visatoarea din Ostende

visatoarea.jpg

-Ma gandesc la ce mi-ati spus adineauri, c-o sa va cicatrizati. Sa nu va deruteze reactia mea: era o aprobare. Sper sa se intample asa cum va asteptati dumneavoastra. As fi chiar incantata.

-Multumesc doamna Van A., si eu as fi incantat.

-Deoarece daca va vindecati inseamna ca oricum n-a meritat.

Am ramas cu gura cascata.

Ma cerceta cu atentie, dupa care declara ferm:

-De o iubire esentiala nu te vindeci niciodata.

…………..

Erau putini oameni in jurul meu. Batrani. Oare din cauza asta indragesc atat de mult oamenii in varsta malul marii? Fiindca la scaldat n-ai varsta? Fiindca revenim la candoarea si placerile simple ale copilariei? Fiindca, in timp ce cladirile si afacerile inregistreaza trecerea timpului, nisipul si valurile sunt mereu virgine, eterne, inocente? Plaja ramane o gradina secreta, unde timpul nu-si poate pune amprenta.

………

-Cel mai greu de suportat a fost s-aud cum isi agita Gerda andrelele la capataiul meu. Trist, nu? Cum are un moment liber, in loc sa puna si ea mana pe o carte, brodeaza, tortureaza croseta, chinuie lana, lucruri din astea. Detest femeile care se ocupa cu lucrul de mana. Si barbatii au oroare de ele. De altfel, uitati-va la tarancile din insulele Aran, in nordul Irlandei! Barbatii li se intorc acasa – daca se-ntorc – doar cu epavele, scuipati de valuri, rosi de sare, iar ele nu-i recunosc decat dupa punctele puloverului! Asta le asteapta pe femeile care-si ocupa timpul cu tricotatul: nu atrag decat cadavre!

………..

-Cum suportati ca va insala?

-Usor: amantele i le alegeam eu.

-Poftim?

-M-ati auzit foarte bine. Ii alegeam femeile cu care avea aceste aventuri.

-El accepta?

-Era conditia mea. Nu acceptam sa-l impart decat daca hotaram eu cu cine-l impart. Si, fiind nebun dupa mine, consimtise.

-Cum ii alegeati amantele?

-Mereu foarte frumoase.

-Chiar asa?

-Foarte frumoase si prostanance. Nu exista zece feluri de a fi frumoasa, dar exista in schimb o mie de feluri de a fi toanta: toanta fiindca n-ai conversatie, toanta fiindca spui doar lucruri plicticoase, toanta fiindca nu te intereseaza decat ce le excita pe femei, nu pe barbati, toanta fiindca te crezi mai desteapta decat esti, toanta fiindca rumegi cate o idee fixa. L-am inscris pe bietul Guillaume la o vizita completa in tara toantelor.

-Am impresia ca va amuza.

-La nebunie. Eram totusi amabila, nu-l trimiteam decat la toante decorative; dac-as fi fost rea, i-as fi ales femei si toante, si urate.

-El cum lua toate astea?

-Foarte bine. Se apropia de ele pentru trasaturile bune, pe urma le parasea pentru cele rele.

…………….

-Ai fi putut sa remarci ca am dat jos cinci kilograme, dar nimeni nu vede asta.

-Sa stii ca tocmai ma intrebam…

-Mincinosule! Oricum, e vorba de cinci kilograme de creier, nu de grasime. Deci, kilogramele alea nu sevad, doar se aud!

Se indeparta cu gura pana la urechi.

Fara sa rada ca ea, in hohote, Maurice o masura totusi cu indulgenta. Cu timpul, afectiunea lor devenise o afectiune lucida: stia ca verisoara lui era foarte diferita de el, putin cultivata, prea sociabila, amatoare de mese pantagruelice, de glume decoltate si oameni cheflii, dar pe el nu-l deranja: cum Sylvie era singura persoana pe care o iubea, se hotarase s-o iubeasca cu adevarat, adica asa cum era ea. Pana si mila pe care o simtea fata de fizicul ei ingrat – tot mai ingrat cu trecerea anilor – il umplea de tandrete. In fond, compasiunea lui fata de napasta fizica a lui Sylvie, era un inlocuitor al celei care si-ar fi putut-o acorda lui insusi.

…………..

-Nu te misca de-aici, ma duc sa iau o carte! izbucni Sylvie.

Maurice isi stapani nervii, fiindca nu voia sa-si strice vacanta; dar, in gand, o impusca pe nefericita de Sylvie. Sa-ti cumperi carti dintr-un supermarket! Isi cumparase el macar o singura data in viata o carte dintr-un supermarket? Cartea e un obiect sacru, pretios, a carui existenta o descoperi mai intai in sanul unei bibliografii, despre care aduni dupa aceea informatii, si la care apoi, daca e cazul, jinduiesti, despre care faci insemnari pe o hartie, si pe care o cauti sau o comanzi la un librar demn de numele pe care-l poarta. In nici un caz nu-ti alegi o carte printre carnati, legume si detergenti.

-Triste timpuri mai traim… murmura el printre dinti.

Sylvie unduia fara nici un fel de complexe pe langa mormanele si standurile de carti, ca si cum ii starneau apetitul. Lui Maurice ii fu de ajuns o privire ca sa constate ca nu erau decat romane, si, cu un gest de martir, isi pironi ochii in tavan, asteptand ca Sylvie sa termine de adulmecat cate o coperta, sa miroasa cutare volum, sa cantareasca un altul, sau sa rasfoiasca altele, cum faci cu salata ca sa verifici ca nu e murdara de pamant.

………

La urma urmelor,au si ei dreptate, negustorii, de pun la vedere cartile alaturi de alimente, isi zise el, fiindca pentru genul asta de consumatori sunt echivalente.

……..

Ce bine ca nimeni nu-mi cercetase gandurile! Ce dureros e capul, incinta asta de cuvinte nerostite, acest sanctuar sumbru, pe care mi-l incadreaza tamplele! Sunt acolo unele cuvinte pe care nu le-as putea rosti fara sa ma nimicesc. Mai bine sa tac. Nu-si extrage fiecare dintre noi consistenta din propria-i tacere?

…………….

Sursa: Eric-Emmanuel Schmitt – Visatoarea din Ostende

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s