Magul din Java I

magul

Fiinta umana perfectionata, nemuritoare, sau hsien (literal, „omul muntelui”) este o figura centrala a Taoismului religios. Tehnicile prin care oamenii cautau nemurirea se bazau atat pe alchimia interna, cat si pe cea externa. Scoala externa (wei-dan) a dezvoltat tehnici bazate pe experimentarea unor substante chimice si pe regimuri alimentare si a sperat la nemurirea fizica efectiva. Exista dovezi concludente ca ei chiar au inventat un elixir care oferea o intinerire cel putin partiala (am auzit ca in zilele noastre conducatorii moderni ai Chinei consuma o asemenea potiune pentru a-si mentine vitalitatea si tineretea). Scoala interna (nei-dan) a pus accent pe controlul respiratiei, pe exercitii fizice speciale, pe meditatie si tehnici sexuale. Prin controlul respiratiei si deplasarea fortei vitale (chi) prin campurile corpului, persoana isi prelungea viata in acest trup si ajungea la nemurire prin hranirea in interior a unui „corp spiritual” embrionar (shen), care devenea sinele nemuritor dupa moarte. De-a lungul evolutiei sale, Taoismul nei-dan a ajuns sa se structureze in jurul a trei teme:

1.Filosofia wu-wei (spontaneitate si non-interventie), legata de un profund respect pentru viata si de o perceptie largita a lucrarilor naturii la toate nivelurile.

2.Alchimia interna pentru transmutarea inzestrarilor mintii si corpului intr-un spirit nemuritor cu putere asupra lumii fizice. Acest spirit, shen, era creat si hranit prin distilarea energiei vitale (chi), potentata de puterea inerenta din samanta sexuala purificata (jing). Aceasta „purificare” era un proces de meditatie.

3.Practica absolutei meditatii, prin care sunt infrante pasiunea si dorinta, permitand astfel practicantului Taoist sa intre intr-o stare de iluminare, in care corpul spiritual poate exista independent de corp si poate radia pentru a „calari pe nori”.

Cuvantul hsien in chineza este compus din ideograma pentru munte si cea pentru om – si inseamna exact asta. Se crede ca, desi muntii in sine sunt yang, unii munti sunt plini de yin-ul primordial al universului – si la aceasta energie se aduna cautatorii Taoisti sa-si „incarce bateriile” si sa se bucure de linistea imprejurimilor in meditatie. Eu insumi vin dintr-o zona muntoasa, asa ca pot sa probez acest lucru cand ma antrenez in munti – energia pe care o simt este de sute de ori mai puternica decat ceea ce simt cand ma antrenez in orasul in care locuiesc de obicei.

Scoala wei-dan, care a cautat formula chimica pentru nemurirea fizica efectiva, nu are o legatura directa cu acest text. Pe de alta parte, nei-dan, sau scoala interna, are. Taoistii nei-chia, care au urmat aceasta scoala, au cautat un mijloc prin care conditia existentei umane sa poata fi transformata intr-una care sa dureze la nesfarsit – dar nu neaparat in forma fizica. Pentru a realiza acest lucru, ei au lucrat exclusiv cu instrumentele pe care ni le-a oferit natura – acelea ale mintii, corpului si spiritului nostru. „Elixirul nemuririi” era decantat nu in vreun vas, folosind arsenic, mercur si perle, precum in scoala wei-dan, ci chiar in corp, folosind propriile energii vitale ale persoanei.

In China, cele trei calitati ale energiei omului sunt numite San Bao, sau „cele trei comori”. Acestea sunt jing, chi  si shen, sau esenta, energia si constiinta (spiritul). Prin transmutarea celor trei comori din forma nerafinata, in forma subtila si prin reactia lor ulterioara se concepe un „ceva” misterios. Acest „ceva” este spiritul embrionar, care, ca orice copil, are nevoie de gestatie, inainte de a putea fi nascut.

Insa daca yoghinul Taoist reuseste sa isi dezvolte corpul spiritual, el poate exista independent de corpul sau fizic si, ca atare, este nemuritor.

In centrul credintei in corpul spiritual se afla premisa ca, in vreme ce omul are un suflet care continua sa traiasca dupa moarte, acest suflet nu este nemuritor si ca muri si el dupa o vreme.

(…) Jing – termenul inseamna de fapt „esenta” – este materia primordiala a vietii. Multi cred ca ni se da o cantitate fixa  de jing pentru toata viata si ca, daca o folosim pe toata, ne paraseste norocul. La barbati, jing se afla in forma nerafinata in sperma si este depozitata in testicule. Intr-o forma mai rafinata, jing circula prin maduva osoasa a corpului si este stocata in rinichi. Ca urmare, pastrarea esentei era de o importanta cruciala; aceasta este abordarea care a dus la teoriile de ejaculare controlata si retinere a spermei, care au devenit reprezentative pentru Taoism in literatura occidentala populara. Unii invatatori spuneau ca jing are o tendinta naturala de a iesi in afara corpului. Ca urmare, ei interziceau actul sexual vreme de o mie de zile in sir in timpul antrenamentului, pentru ca jing-ul sa se poata „acumula” si sa insufleteasca centrii energetici ai corpului. Altii permiteau un minim de eliberare sexuala; filosoful Sun Szuemo recomanda urmatorul program: „Pentru barbatii la douazeci de ani, o ejaculare la patru zile; la treizeci de ani, una la opt zile; la patruzeci de ani, una la saisprezece zile; la cincizeci de ani, una la douazeci si una de zile. De la varsta de saizeci de ani in sus, emisia trebuie evitata in general, desi un barbat de saizeci de ani, care este inca robust, isi poate permite o ejaculare pe luna.”

(…)Shen, comoara finala, este ceva mai dificil de identificat. In forma nerafinata, cu siguranta inseamna „minte, sine, suflet”; voi folosi termenul constienta personala. Asa cum am stabilit mai devreme, multi Taoisti cred ca spiritul in sine nu poate dura la nesfarsit si ca trebuie „cultivat intens” pentru a se obtine premiul nemuririi. Se pare ca exista un proces pentru aceasta.

Am spus ca jing, esenta vietii, este mai intai transmutata si rafinata, devenind chi. Am vazut prezentate in literatura multe procedee pentru aceasta – de la cele mai seducatoare, la cele mai dureroase. Cea mai obisnuita abordare este, pur si simplu, abstinenta sexuala, combinata cu exercitii de respiratie.

Daca observati ca accentul este pe barbat si pe sperma, aveti dreptate; putine s-au scris in textele Taoiste, care sa fie de folos femeilor aflate in cautarea Caii. Cu toate acestea, in istorie si in legende, au existat nemuritori Taoisti si Maestri care erau femei. Literatura nu spune nimic despre cum si-au dezvoltat ele puterile si cum au obtinut nemurirea (luarea vreunei pastile trebuie omisa ca posibilitate).

Odata jing transmutat in chi prin meditatie si respiratie, practicantul se elibereaza de legaturile vietii lumesti si „cauta linistea”, astfel incat sa poata insufleti in continuare shen-ul, prin chi. (Se spune ca zona in care se afla germenele shen este intre si in spatele sprancenelor – al treilea ochi, cum il numesc unii.) Dar o data shen conceput, trebuie sa intre in gestatie; o data incheiata gestatia, trebuie sa se nasca; o data nascut, trebuie hranit – si asa mai departe, pana ce poate sa existe independent. Procedura cere rafinarea continua a jing-ului in chi si transferarea energiei chi catre shen. Nu mai e nevoie sa spunem ca aceasta procedura necesita o vreme indelungata, poate chiar intreaga viata a practicantului – si nu era un lucru pe care sa-l poti trata cu usurinta.

Pentru alchimistul Taoist, dantien-ul era creuzetul in care se decanta elixirul nemuririi. Acolo, jing-ul se rafina si devenea chi, iar chi-ul purificat din dantien era trimis in sus catre „Valea Spiritului”, intre sprancene, sa nasca shen-ul embrionar. Nu mai e nevoie sa spunem ca dantien-ul era o „marfa” extrem de pretioasa si pastrata cu atentie (intr-adevar, in China se obisnuieste chiar si astazi sa se infasoare abdomenul impotriva frigului, lasand pieptul si bratele invelite mai putin).

De la acest punct, mai exista un pas – daca practicantul dorea intr-adevar nemurirea. Shen-ul independent trebuia unit cu Originea Lucrurilor, cu Tao. In esenta, invatatorii spuneau ca personalitatea trebuia sa se uneasca cu fluxul intregului univers. Daca un astfel de lucru este posibil, poate fi doar etapa finala a dezvoltarii umane.

In Tao Te Ching se face referire clara la embrionul shen si la continuitatea constiintei dupa moarte:

Acela care isi pastreaza centrul indura.

Aceia care mor, dar continua sa existe, sunt nemuritori.

…………….

Tot ce exista pe Pamant este yang, desi Pamantul in sine este yin. Noi, ca fiinte umane, suntem creaturi yang, dar avem si energie yin. Combinatia celor doua ne da viata. Cand murim, cand incetam sa mai avem viata, constienta noastra trece in starea yin de fiintare. Dar nu ramane nealterata in acest proces.

…………..

Sursa: Kosta Danaos – Magul din Java