Cei opt munti

munti.jpg

Invatasem deja un fapt in fata caruia tata nu se resemnase niciodata, anume ca e imposibil sa transmiti celor ramasi acasa ce simti acolo sus.

…………..

-Numai ca ea e femeie. Daca ma duc sa stau in padure, nimeni nu zice nimic. Daca face asta o femeie, e considerata vrajitoare. Daca tac, care e problema? Sunt doar un barbat care nu vorbeste. O femeie care nu vorbeste trebuie sa fie pe jumatate nebuna.

(…) Daca mama ar fi fost barbat, atunci sigur ar fi dus viata pe care si-o dorea. Nu cred ca era genul care sa se marite. Cu siguranta nu cu tatal meu. Singurul ei noroc a fost ca a scapat de el.

…..

-Am inteles. Faci turul celor opt munti.

-Cei opt munti?

Barbatul a luat de jos un betigas cu care a desenat un cerc in tarana. I-a iesit perfect, se vedea ca era obisnuit sa-l deseneze. Apoi, inauntrul cercului, a trasat un diametru, si apoi un al doilea perpendicular pe primul, si apoi un al treilea si al patrulea de-a lungul bisectoarelor, obtinand o roata cu opt spite. Eu mi-am zis ca daca ar fi trebuit sa ajung la figura aceea, as fi pornit de la o cruce, dar era tipic pentru un asiatic sa porneasca de la cerc.

-Ai mai vazut un desen ca asta?

-Da. In mandale.

-Corect. Noi spunem ca in centrul lumii sta un munte foarte inalt, Sumeru. In jurul muntelui Sumeru sunt opt munti si opt mari. Asa arata lumea pentru noi.

In timp ce spunea asta, a facut, in afara rotii, un mic punct pentru fiecare spita si apoi un mic val intre un punct si altul. Opt munti si opt mari. In fine, a facut o coroana in jurul centrului rotii care putea sa fie, m-am gandit, piscul inzapezit al muntelui Sumeru. O clipa si-a examinat opera si a clatinat din cap, ca si cum ar fi fost un desen pe care il facuse deja de o mie de ori, dar in ultima vreme si-ar fi iesit un pic din mana. Oricum, si-a atintit betigasul spre centru si a conchis:

-Si spunem: o fi invatat mai multe cine a facut turul celor opt munti sau cine a ajuns in varful muntelui Sumeru?

Serpasul carator de gaini m-a privit si a zambit. Si eu la fel, pentru ca povestea ma amuza si credeam ca o inteleg intru totul. A sters desenul cu mana, dar stiam ca nu-l voi uita.

……….

Indragostitii, m-am gandit: e frumos ca exista pe lume, dar intr-o camera te fac intotdeauna sa simti ca e pra mult.

………….

Sus, la barma, doi ani de absenta lasasera urme, asa incat, atunc cand am vazut casuta, mi-a venit sa-i cer scuze: buruienile incepusera deja s-o impresoare, diferite barne ale acoperisului erau curbate s desprinse si, cand am plecat, uitasem sa scot bucata de horn care iesea din zid, asa ca zapada mi-o rupsese, provocand pagube pana in casa. Muntelui i-ar fi fost de-ajuns doar cativa ani ca sa si-o ia inapoi si s-o reduca iarasi la gramada  de pietre care fusese odata.

……..

Invatasem de la tatal meu, la mult timp dupa ce incetasem sa merg in urma lui pe carari, ca in unele vieti exista munti pe care e imposibil sa te intorci. Ca in vieti ca a mea si a lui nu te poti intoarce pe muntele care se afla in centrul tuturor celorlalti si la inceputul povestii tale. Si ca celui care, la fel ca noi, a pierdut un prienten pe primul si cel mai inalt dintre ei, nu-i ramane decat sa hoinareasca pe cei opt munti.

Sursa: Paolo Cognetti – Cei opt munti

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s