Cantarile vietii I

krishna-das

Am inceput sa ascult o inregistrare de-a lui deloc intamplator. Nu eram fan al incantarilor indiene, nici de departe. Dupa doua saptamani aveam pe coloana sonora din strafundurile mintii vreo doua din melodiile lui. Apoi a venit cartea asta cadou de la editura. Inca o carte cu vibratii sufletesti.

Povestea lui de viata este cea a unui om centrat in inima. Ram Dass si el au ajuns sa aiba acelasi guru indian, Neem Karoli Baba… Maharaj-ji le-a schimbat viata amandurora.

Nu stiu ce sa zic. E un om simplu si frumos si drag care a fost un cautator. Si s-a gasit prin cantec.

Ma surprind fredonandu-i melodiile la greu.

Krishna Das

…………….

In ceea ce ma priveste, nu ma raportez cu adevarat la acest cuvant (Dumnezeu). Oarecum, ma face sa ma simt incordat. Crescand in Occident, „Dumnezeu” era de fiecare data in afara mea, ceva distant si aprig. Nu m-am putut niciodata relationa cu ceea ce oamenii numeau „Dumnezeu”. In hindi si sanscrita, exista un milion de nume ale lui Dumnezeu si toate inseamna Dumnezeu. Doar ca sunt mai moi si blande, intruchipand calitati diferite ale iubirii si care-i ofera inimii spatiu in care sa imbratisezi si sa fii imbratisat, in multiple cai.

Chiar si asa, pentru mine nu e vorba de conceptul de Dumnezeu. Calea descrie iubirea; este vorba de a fi conectat, de a simti acea prezenta si de a fi acea iubire. Acesta e locul caruia ii inchin cantecul meu. Iar acel loc e intotdeauna prezent, deoarece nu se gaseste in afara, ci inauntru. Asadar, tot ce trebuie sa fac e sa-mi amintesc sa-l caut, iar apoi sa ma situez in el.

…….

Mintea ar trebui pastrata in inima

Deoarece inca nu a ajuns la Telul Suprem.

Aceasta este intelepciunea si aceasta este eliberarea.

Orice altceva nu sunt decat vorbe goale.

-Maitri Upanisad

…….

Daca nu urmezi o practica, nu-ti dai seama cat de „dus” esti, de cele mai multe ori. Plutim prin substanta visului nostru diurn, total inconstienti, functionand mecanic, reactionand si fiind pusi in miscare de ganduri si emotii. Abia cand ne asumam o practica, incepem sa vedem cum ne irosim timpul.

…………..

Nu uitati ca, daca veti dori sa faceti progrese pe cale si sa va inaltati pana la locurile dupa care ati tanjit, cel mai important lucru este sa nu ganditi mult, ci sa iubiti mult, facand tot ceea ce va trezeste mai mult dragostea. Sf. Tereza de Avila

……….

Exista multe moduri de a medita si toate aceste moduri diferite sunt bune. Incantarea este si ea meditatie. Cantam, emanam muzica, facem zgomot si renuntam; nu ne blocam in postura „celui care mediteaza”, intrucat facem totul cu bucurie. Repetam numele doar pentru bucuria pe care ne-o ofera aceasta actiune. E paradoxal, deoarece ne-am astepta sa functioneze si  nu o facem cu speranta de a obtine ceva. O facem dintr-o pornire naturala. Si e acolo, fara echivoc.

……………..

Sistemul nostru de convingeri se schimba in doua moduri. In primul, ajungem in contact cu ceva sau cu cineva care, din punct de vedere spiritual, pare a avea ceea ce cautam. Capatam un impuls de la acea persoana sau lucru, iar apoi incepem cautarea. In alte situatii, resimtim o nefericire atat de adanca, incat durerea devine insuportabila. Ceva trebuie facut. Iar asta ne obliga sa iesim din inchisoarea propriilor convingeri, cautand o solutie pentru a stinge focul mistuitor.

………

Daca ne e frica sa nu fim raniti, nu ne vom ingadui sa ne imbarcam in viata.

In ultima instanta, vom ajunge sa traim intr-o stare in care inimile ne sunt atat de expansive, atat de deschise pentru a iubi, incat oricine si orice va fi liber sa vina si sa plece, fara a fi judecat sau respins. Dalai Lama marturisea odata: „Cred ca s-ar putea spune despre mine ca am avut o viata grea. La o varsta foarte frageda, am fost obligat sa preiau grele responsabilitati politice si spirituale in tara mea. A trebuit sa vad milioane de oameni de-ai mei suferind si murind sub opresiunea chineza. Dar sunt fericit.”Iar dupa un atac asupra poporului sau, efectuat de catre chinezi, isi descria sentimentele in termenii urmatori: „In minte mi se plimba ganduri tulburi, dar inima mi-e ferma.” Nimic nu i-a distrus nici fiinta, nici pacea sufletului. In ciuda a tot ceea ce s-a intamplat cu el, cu poporul si tara sa, cu milioane de oameni sacrificati si patria pierduta, poate spune: „Dar sunt fericit”. Are un anume fel de fericire si pace care nu vin si pleaca, pentru ca nu depind de lucruri exterioare. E vorba de un alt fel de fericire. Si ne asigura ca ne e si noua accesibil.

…………

In prezent, sunt mult mai interesat sa indepartez acele lucruri din mine care ma impiedica sa traiesc permanent in dragoste.

……..

Iubirea pe care am simtit-o venind dinspre Maharaj-ji, cand am fost cu el in India, a fost atat de extraordinara si neobisnuita incat continua sa se reverse. Nu venea spre mine daca eram bun, nici nu se oprea din curgere cand eram rau…iar el stia totul. In nici un caz nu se punea problema de a fi vrednic de dragoste. Desigur, acesta e chiar specificul gratiei, nimeni n-o merita. De aceea se si numeste gratie. Ajunge la noi cand ne asteptam mai putin – cand suntem la capatul puterilor si nu vedem cum am putea merge mai departe, ajungem la o raspantie  si dam peste ea. Ne impiedicam, ne prabusim si ne trezim in gratie. Gratia ne inconjoara in fiecare clipa, dar o simtim doar in rare momente. Este adevarata stare a Universului. Dupa cum spunea Suzuki Roshi: „vino sa te plimbi cu mine in ploaie. Dar nu te grabi. Ploua peste tot.”

Ce ne tine la distanta de ploaia blanda a gratiei? E propria noastra obsesie, interminabila, care tine cat e ziua de lunga, cea cu eu, pe mine, al meu. Ne trezim dimineata si imediat incepem sa lucram la scenariul „filmului despre Mine” : Ce sa fac? Unde sa ma duc? Cum voi ajunge acolo? E suficient din asta? Este prea mult? Ce se va intampla? Ce sa imbrac? Cum arat? Oare ii place de mine? De ce nu-i place? Tot asa, cat e ziua de lunga. Filmul despre Mine. Ii scriem scenariul, il regizam, il producem si ne instalam in el ca protagonisti. Scriem cronici, pe care apoi le citim si cadem in depresie! Apoi mergem la culcare, iar a doua zi o luam de la capat. Am vazut aceste secvente de atatea ori. Si totusi, de fiecare data cand deschid televizorul, e invariabil acolo: pe mine, mie si lucrurile mele.

Treptat (un cuvant-cheie) si inevitabil (alt cuvant-cheie), practici spirituale cum sunt incantarea elimina aceasta versiune subiectiva a vietii, dizolvand lent atasamentele care ne fac sa ne simtim separati de oamenii din jurul nostru, separati si decuplati de la frumusetea care ne locuieste inimile. Tot ce facem in viata e conectat la toti si la totul din jur, dar pentru ca suntem inchisi in propria noastra lume marunta, atunci cand incercam sa ajungem la o alta persoana, singurul lucru pe care reusim sa-l atingem este propria noastra versiune privin respectiva persoana, asa cum tot ce ating ceilalti este propria lor versiune despre noi. Foarte rar ne atingem cu adevarat  reciproc.

(…)Intr-o anumita masura, noi toti locuim in propriul nostru univers. Trebuie sa devenim constienti de maniera in care functioneaza aceste programe ale noastre, de modul in care ne pigmenteaza existenta si ne decupleaza de la legatura cu alte persoane, pe care, in consecinta, le vedem doar de la distanta, din spatele baricadelor noastre private. Toata lumea vine cu incarcatura propriului trecut si isi duce incarcatura propriului viitor, in fiecare clipa. Traim cu gandul ca suntem cel mai important lucru din univers si ca toti ceilalti exista in raport cu noi. Ma uit la tine, vad modul in care te imbraci si cum iti porti parul, iar in minte imi vin o multime de ipoteze inconstiente despre cine esti. De fapt, nu e vorba de cine esti, ci doar de versiunea mea cu privire la tine. Asa procedeaza fiintele umane.

…….

Practicile spirituale pot incetini „filmul despre Mine”. Treptat, ajungem la negocierea unui armistitiu cu ceea ce percepem ca fiind asa-zisa lume din afara noastra. Urgenta unor reactii reflexe slabeste si avem sansa de a nu reactiona atat de repede. Facem un targ cu noi insine de a nu crede tot ce gandim, pentru a ne acorda ragazul de a merge mai departe astfel incat sa putem vedea daca reactiile noastre se bazeaza pe ce se intampla cu adevarat sau pe ce credem ca se intampla.

Ne miscam spre acel loc din interior mai putin reactiv, in care ne simtim mai bine in raport cu noi insine, deoarece exista mai multa pace. In acel loc e ascunsa dragostea. Aceasta tentativa de armistitiu este ca un preludiu. Ne apropiem de Fiinta preaiubita care traieste in noi – aceeasi Fiinta preaiubita care locuieste in fiecare – si incepem sa experimentam ce inseamna cu adevarat trairea in dragoste. Ori de cate ori urmam o practica, citim o carte sfanta sau facem ceva care ne deschide, lucram impotriva acelei constructii cinematografice automatice si inconstiente.

………..

Sursa: Krishna Das – Cantarile vietii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s