Cealalta realitate

castaneda

Te gandesti prea multl la tine. Asta iti genereaza o oboseala ciudata, care te face sa blochezi lumea din jurul tau si sa te agati de argumentele tale. De aceea tot ce obtii sunt doar probleme.

……..

-Cum poti evita dorinta, dorinta pura de a-i ajuta pe semenii tai, oamenii?

-Cum crezi ca-i poti ajuta?

-Alinandu-le greutatile. Cel mai bun lucru pe care-l poti face pentru semenii tai e sa incerci sa-i schimbi. Tu insuti esti angajat in asta. Nu-i asa?

-Nu. Nu sunt. Nu stiu ce sa schimb, sau de ce sa schimb ceva la semenii mei.

-Dar eu, Don Juan? Nu ma invatai tu pe mine sa ma schimb?

-Nu. Nu incerc sa te schimb. Se poate intampla ca intr-o zi sa devii un om al cunoasterii – nu exista nici un mod de a cunoaste asta – dar asta nu te va schimba. Probabil ca intr-o zi o sa fii in stare sa vezi oamenii in alt mod, iar atunci o sa-ti dai seama ca nu poti schimba nimic in ei.

-Ce inseamna acest alt mod de a vedea oamenii, don Juan?

-Oamenii arata diferit atunci cand ii „vezi”. Micul Fum o sa te ajute sa-i vezi pe oameni ca niste fibre de lumina.

-Fibre de lumina?

-Da. Fibre, albe ca niste panze de paianjen. Fibre foarte fine, care circula de la cap spre buric. Astfel, omul arata ca niste oua de fibre care circula. Iar bratele si picioarele ca niste tepi luminosi care tasnesc in toate directiile.

-Asa arata toti?

-Toti. In afara de asta, fiecare om se afla in contact cu tot ce exista in jurul lui, nu prin intermediul mainilor sale, ci prin intermediul unui manunchi de fibre lungi care tasnesc din centrul abdomenului sau. Fibrele astea fac legatura omului cu mediul inconjurator; ele ii pastreaza echilibrul; ele ii dau stabilitatea. Deci, asa cum o sa „vezi” intr-o zi, omul e ca un ou luminos, indiferent ca e cersetor sau rege, si nu exista nici un mod de a schimba ceva; sau mai exact, ce poate fi schimbat in oul luminos? Ce?

……………..

Numai un excentric si-ar asuma misiunea de a deveni om al cunoasterii din propriul lui indemn. Un om inteligent trebuie sa fie pacalit pentru a face asta.

………………..

-Rasul meu, ca tot ceea ce fac, este real, dar este de asemenea si nebunie controlata, pentru ca e inutil; nu schimba nimic si totusi rad.

-Dar, dupa cate inteleg eu, don Juan, rasul tau nu e inutil. Te face fericit.

-Nu! Sunt fericit pentru ca aleg sa privesc la lucruri care ma fac fericit si astfel ochii mei prind partea comica a lor, iar eu rad. Ti-am spus acest lucru de nenumarate ori. Trebuie sa-ti alegi intotdeauna un drum cu inima, pentru a fi la maximul posibilitatilor si probabil ca astfel poti rade intotdeauna.

………..

Specia noastra, a oamenilor, e obisnuita sa invete, ca e bine, ca e rau. Eu am invatat sa „vad” si iti spun tie acum ca nimic nu conteaza; acum e randul tau; poate ca intr-o zi o sa „vezi” si atunci o sa stii daca lucrurile conteaza sau nu. Pentru mine nu conteaza nimic, dar pentru tine poate va conta totul. Ar trebui sa stii de acum ca un om al cunoasterii traieste prin actiune, nu prin ceea ce gandeste despre actiune, nici gandindu-se la ce va gandi dupa ce va termina actiunea. Un om al cunoasterii isi alege un drum cu inima si il urmeaza; apoi el priveste si se bucura si rade; apoi el „vede” si stie. El stie ca viata lui se va termina prea devreme; stie ca el, sau oricine altcineva, nu merge nicaieri; stie, pentru ca „vede”, ca nici un lucru nu e mai important decat altul. Cu alte cuvinte, un om al cunoasterii nu are onoare, demnitate, familie, nume, tara, ci numai viata de trait, iar in asemenea circumstante, singura lui legatura cu semenii sai este nebunia lui controlata. Astfel, un om al cunoasterii se straduie si aspira si transpira si gafaie, iar daca altcineva il vede, el e la fel ca oricare alt om, doar nebunia din viata lui se afla sub control. Nemaifiind nici un lucru mai important decat altul, un om al cunoasterii isi alege orice actiune si actioneaza in acea idee, ca si cum ar fi importanta pentru el. Nebunia lui controlata il face sa spuna ca ceea ce face e important pentru el si il face sa actioneze ca si cum ar fi asa, dar, totusi, el stie ca nu este asa; astfel ca atunci cand el duce actiunea la capat, se retrage in pace si indiferent daca actiunile lui au fost bune sau rele, au dat rezultate sau nu, asta nu mai face parte dintre problemele sale.

Un om al cunoasterii poate alege, pe de alta parte, sa ramana total impasibil si sa nu actioneze niciodata si sa se poarte ca si cum aceasta impasibilitate ar conta pentru el; ar avea dreptate si in asta, pentru ca ar fi de asemenea nebunia lui controlata.

………….

l-am intrebat pe don Juan daca nebunia lui controlata insemna ca un om al cunoasterii nu mai place pe nimeni.

El s-a oprit din mancat si a ras.

-Esti prea preocupat sa-ti placa oamenii, sau sa fii placut de ei. Un om al cunoasterii simpatizeaza, asta-i tot. Lui ii place orice, sau place pe oricine doreste, dar isi foloseste nebunia controlata pentru a nu fi preocupat de asta. Opusul a ceea ce faci tu acum. A-i placea pe oameni, sau a fi placut de ei, nu e tot ce poate face un om.

…………….

Un luptator isi alege subiectele care ii formeaza lumea.

………..

-Un luptator este constient ca lumea se schimba imediat ce se opreste din discutia cu el insusi si trebuie sa fie pregatit pentru socul acesta emotional.

-Ce vrei sa spui, don Juan?

-Lumea este asa-si-asa, asa si pe dincolo, pentru ca noi ne spunem singuri ca e asa. Daca ne oprim din discutia asta, atunci lumea nu va mai fi asa-si-asa. In acest moment, nu cred ca esti pregatit pentru o lovitura atat de monumentala, de aceea trebuie sa incepi sa-ti asamblezi lumea.

-Zau ca nu inteleg!

-Problema ta este ca amesteci lumea cu ceea ce fac oamenii. Inca o data, nu esti unic in asta. Fiecare dintre noi procedeaza asa. Lucrurile pe care le fac oamenii sunt scuturi impotriva fortelor care ne-nconjoara; ceea ce facem ca oameni ne da confort si ne face sa ne simtim in siguranta; ceea ce fac oamenii este intr-adevar foarte important, dar numai ca scut. Nu invatam niciodata ca lucrurile pe care le facem ca oameni sunt doar niste scuturi si le lasam sa ne domine si sa ne ravaseasca. De fapt, as putea spune ca, pentru omenire, ceea ce fac oamenii e mai mare si mai important decat lumea insasi.

-Ce numesti tu lumea?

-Lumea este tot ce e inchis aici, a spus si a batut in pamant. Viata, moartea, aliatii si tot ce ne inconjoara. Lumea e incomprehensibila. Nu o vom intelege niciodata ; nu o sa-i deslusim vreodata secretele. De aceea, trebuie s-o tratam asa cum este ea, un mister ciudat! Totusi, un om obisnuit nu face asta. Lumea nu este niciodata un mister pentru el, iar cand ajunge la varsta batranetii, este convins ca nu mai are de ce trai. Un batran n-a teriminat lumea. A terminat doar ceea ce fac oamenii. Dar, in confuzia lui stupida, el crede ca lumea nu mai are mistere pentru el. Ce pret mizerabil trebuie sa platim pentru scuturile noastre!  Un luptator este constient de confuzia asta si invata sa trateze lucrurile in conformitate. Lucrurile pe care oamenii le fac nu trebuie in nici un caz sa fie mai importante decat lumea. Si astfel, un luptator trateaza lumea drept un mister nesfarsit, iar ceea ce fac oamenii, drept o nebunie fara sfarsit.

Sursa: Carlos Castaneda – Cealalta realitate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s