Cercul vietii II

coperta

Singura activitate care permite integrarea tuturor invataturilor si experientelor este, imi spunea maestrul meu huna, „practica, practica si iar practica”. Obligatoriu in grup, in tacere, pe un munte, intr-un parc public, in multime…

Doar practicand am reusit sa inteleg cu adevarat raportul dintre fizica cuantica si samanism, caci cunoasterea nu devine reala decat atunci cand trece de stadiul de informatie (sub forma lecturilor, a observarii ritualurilor sau ceremoniilor) la cel de traire interioara: ea devine atunci intelepciune. In cursul acestui proces de integrare, cunoasterea se transforma si trezeste alte cunostinte care sunt legate de ea.

…………

Folosind anumite stari de constiinta modificata, terapeutul saman poate sa ajute persoana sa-si regaseasca centrul – cu alte cuvinte sentimentul de armonie, stiind cum sa o re-aseze pe axele esentiale ale Lumii ce reprezinta Roata samanica – numita in lumea indiana Roata Medicinei. Sentimentul de a fi in legatura cu aceasta roata permite, dupa expresia indienilor sioux oglalas, „sa mergi pe un pas sacru” sau, pentru indienii navajos, „sa te pastrezi in centrul lumii”.

………….

In Roata exista trei axe: doua sunt situate in planul orizontal care se numeste plan cardinal si comporta patru directii pe care le cunoastem cu totii – nordul, sudul, estul si vestul. Prima axa ne vorbeste despre polaritatea masculina si despre cea feminina, percepute inca de multi dintre noi ca un conflict desfasurat in cadrul intregii societati si luand forme particulare in cadrul familial. Aceste polaritati rau integrate pot sa duca le probleme emotionale si fizice grave. Aceasta axa este axa est-vest a Rotii Medicinei.

Axa a doua, nord-sud, ne duce, prin punctul sudic, la copilul aflat in deplina sa inocenta, iar prin cel nordic la batranul cu adanca sa intelepciune. Ea ne evoca, de asemenea, relatia dintre trecutul intregii umanitati si viitorul pe care il cream. Noi ne aflam in centru, in punctul prezentului, in care este continuta totalitatea timpului. Necunoasterea acestui potential permanent de creatie poate duce la alienare sau la depresie.

In sfarsit, a treia axa ne vorbeste despre relatia intre ceea ce indienii numesc Mama-Pamant – care ne inscrie in realitatea noastra animala, terestra, materializata in carne, in corpul fizic – si Cerul-Tata sau Soarele – care ne aminteste de natura noastra spirituala, intangibila, infinita si eterna. Atunci cand intre cele doua polaritati, sub picioarele si deasupra capului nostru, nu este stabilita legatura, resimtim o ruptura interioara, un gol pe care incercam sa-l umplem cu numeroase dependente ce ne sunt familiare (alcool, droguri, supraconsum, televiziune etc.). Veritabila fiinta umana este aceea care, cum spun indienii, se gaseste intre Pamant si Cer.

Noi ne situam, intr-adevar, la punctul de contact intre energia terestra si cea celesta, intre masculin si feminin, intre trecut si viitor. In acest punct de intalnire creste Arborele Vietii din samanism, ale carui radacini sunt bine ancorate in Pamant si servesc la sustinerea ramurilor ce se inalta spre Cer, protejandu-le in toate directiile vietii.

…………

Verdele este o culoare pe care am inceput s-o port intr-o zi, cu toate ca inainte nu imi placuse deloc; este culoarea celei de-a patra chakre, cea a deschiderii inimii, fara de care nu poate sa aiba loc nici o vindecare veritabila. Mi se deschidea, in sfarsit, calea inimii.

………..

Expresie indiana: „A vorbi cu capul si cu inima.”

………..

Visele lucide constituie un spatiu privilegiat pentru vindecare si transformare. Impresia unei schimbari interioare este insotita de un nou nivel al constiintei. Vindecarea restaureaza in corpul energetic tesutul care il alcatuieste si un nou element al intelegerii se adauga psihicului nostru. Corpul emotional este din nou armonizat. Se instaleaza un sentiment de bucurie si de pace.

……………..

„in practica psihiatrica actuala, multi oameni sunt trecuti in categoria psihoticilor nu pe baza comportamentului lor, ci in primul rand pe baza continutului experientelor avute. Aceste experiente sunt de natura transpersonala si se afla in contradictie flagranta cu simtul comun si cu punctul occidental de vedere asupra lumii […]. noua definitie a ce este normal si ce este patologic nu se bazeaza pe continutul si natura experientei, ci mai degraba pe  maniera in care o intelege acela care o traieste si in care integreaza in viata sa asemenea experiente neobisnuite. Integrarea armonioasa a experientelor este cruciala pentru sanatatea mintala, iar sustinerea si ajutorul bazate pe intelegerea totalitatii spectrului constiintei umane sunt de o importanta capitala in tratarea numeroaselor forme pe care le iau maladiile mintale.” Fritjof Capra

……………

Un saman huna mi-a rezumat, in stilul sau simplu si direct, ceea ce da nastere – dupa spusele lui – maladiei societatii.

-Oamenii nu vad ceea ce sunt in intregime, adica nu vad forta creatoare divina fara de limite din ei. Se vad cu mult mai mici decat sunt in realitate, nu-si estimeaza adevarata valoare si adevarata putere. Atunci se abandoneaza altora – familiei, muncii sau tarii lor si astfel transfera unui sistem intreaga lor autoritate. Rezultatul este ca vor simti lipsa acestei puteri interioare si vor dori sa o ia de la cei carora le-au transferat-o. Astfel, vor deveni agresivi si se vor razvrati. Dar nu vor vedea in nici un caz ca ei sunt cei care au creat aceasta stare de fapt. Exista atunci posibilitatea ca ei sa se lase dusi inca mai departe de iluzie si sa se distruga cu droguri ori cu dependente de alte feluri, ajungand uneori chiar la sinucidere sau la distrugerea celor din jur.

-Este un tablou pesimist dar, din nefericire, foarte realist, ii raspund eu. Ce putem face sa schimbam aceasta situatie?

-E simplu. Se incepe cu asumarea intregii responsabilitati asupra propriei vieti. Cu alte cuvinte, sa acceptam in totalitate ideea ca noi am provocat ceea ce ni se intampla. Asta mai inseamna, in acelasi timp, sa ne luam din nou in stapanire puterea, de la fiecare persoana careia i-am dat-o, de la fiecare idee, de la fiecare situatie. Sa stim ca suntem liberi. Mai suntem responsabili si de fiecare dintre actele sau abtinerile noastre si deci nu putem sa reprosam nimic altora. Trebuie sa stim ca daca am permis cuiva sa ne ataseze de obiecte, locuri, idei ori idealuri, suntem capabili sa ne si eliberam de ele.

-Si cum putem sa constientizam aceste atasamente?

-La inceput, persoanele: poti privi atasamentele sub forma fie a unui cordon ombilical, fie a unei raze de lumina care porneste din abdomenul tau ori din alta parte a corpului si te leaga de o anumita persoana ori fiinta. O traditie samanica feminina spune ca femeile care au avut raporturi sexuale cu un barbat au tendinta de a lasa sa se instaleze acest fir de lumina intre vaginul lor si trupul barbatului respectiv. In sfarsit, anumite atasamente seamana cu niste cordoane ombilicale terminate cu un soi de ventuza care absoarbe energia celui de care sunt atasate. De fapt, transferul de energie se poate face in ambele sensuri, fie spre sine, fie spre celalalt. Asta se aseamana cu fenomenul vampirismului; poate ca ai avut ocazia sa experimentezi felul in care prezenta unor anumite persoane cu care intri in contact te goleste de energie.

-Da, desigur.

-Ei bine, asta se petrece, de asemenea, la un nivel subtil si constant. Uneori, atunci cand ne aflam intr-o stare de confuzie, cand nu suntem capabili sa luam o decizie sau cand suntem nemultumiti de noi insine, e bine sa ascultam vocea slaba care vorbeste si care ne reproseaza atitudinea pe care am adoptat-o si care ne lipseste de putere; sa ne intrebam de unde vine vocea unui profesor: „esti categoric o nulitate!” sau a unui parinte: „n-ai prea fost la inaltime”, „tu nu poti niciodata sa faci ceva ca toata lumea” etc. Recunoastem tonul vocii, nu ne este familiar? Nu este interesant de observat ca nu e vorba de propria noastra voce, ci de aceea a altuia? Acest altul are inca putere asupra noastra. Avem de gand sa-l lasam?

(…)-Al doilea principiu, este sa spui adevarul, propriul tau adevar. Este o modalitate de a-ti afirma puterea personala.

Al treilea este sa ai grija de tine, de viata ta, de emotiile tale. In sfarsit, al patrulea, sa-ti urmezi inspiratia, visul. Sa faci ceea ce te face fericit. Si tocmai prin asta ne manifestam iubirea pe care o simtim fata de noi insine si care este fundamentul acestui intreg demers. Fara indoiala, practicarea, practicarea si iar practicarea acestui principiu ne va da puterea pe care o dorim.

………

Sursa: Maud Sejournant – Cercul vietii