Cercul vietii I

 

coperta

Cautarea viziunii in viata cotidiana

Sunt nenumarati cei care, inainte de mine, si-au intreprins propria „cautare a viziunii”!Eu pur si simplu am urmat aceeasi intentie ca si ei – chiar daca forma in care o faceam era infinit mai putin dura decat hanblecheya (cautarea viziunii) indienilor Sioux.

Acel ritual traditional consta in retragerea in natura – pe un munte, intr-o pestera sau in desert – pentru a capata o viziune care avea sa serveasca drept directie in viata pentru persoana respectiva. Uneori aceasta era capabila sa-si inteleaga viziunea si sa o interpreteze singura. Alteori insa era nevoie de ajutorul batranilor sau al samanilor pentru a-i gasi sensul. Era necesar de fiecare data ca acea persoana sa fie insotita, cel putin la nivel psihic si emotional. Tanarul incepea prin ritualul purificarii in sweet-lodge (coliba de aburi), unde se desfasura inipi (purificare), inainte de a veni sa se aseze printre batranii tribului, care il pregateau pentru cautare si il asigurau ca ii vor insoti demersul prin rugaciunile si prin vigilenta lor. Apoi il trimiteau la locul sacru, care era uneori o groapa sapata in varful unei coline, unde trebuia sa ramana patru zile, fara sa manance sau sa bea, gol, acoperit doar cu o simpla patura. Unii ramaneau chiar mai mult de patru zile.

Femeile puteau si ele sa-si intreprinda „cautarea viziunii”, dar aceasta nu dura decat doua zile – caci a fost intotdeauna recunoscut ca femeile sunt mult mai aproape, prin insasi natura lor, de lumea spiritului…

Hanblecheya avea loc in perioada adolescentei, cand tanara persoana cauta sa afle sensul pe care trebuia sa-l dea vietii sale. Acest ritual de trecere ii permitea sa se confrunte cu propria frica, cu partea ei de umbra si sa verifice ceea ce aflase deja teoretic – anume ca ajutorul ii putea veni din propria capacitate de a intra in raport cu energiile de dincolo de ea, de dincolo de lumea palpabila.

Dupa cum spune vizionarul lakota Lame Deer: „Implorarea unei viziuni este inceptulul oricarei religii. Trebuie sa-ti fie sete de un vis care vine din inalt. Fara asta, nu esti nimic. Eu cred asta. E ca si cu profetii din Biblia voastra. Ca si cu Iisus, postind in desert so asteptandu-si viziunea. Asa e si cu noi, Sioux-ii, cand ne practicam hanblecheya. Omul alb a uitat de toate astea. Dumnezeu nu-i mai vorbeste in cuminecatura. Si chiar daca ar face-o, omul alb n-ar crede! Ar cataloga ceea ce s-a petrecut drept science-fiction. Profetii vostri mergeau in desert ca sa implore un vis, iar desertul li-l daruia. Insa omul alb din zilele noastre a transformat religia si pe el insusi intr-un desert. Desertul omului alb este un loc lipsit de vis si de viata. Nimic nu creste in el. Si totusi, spiritul apei este intotdeauna acolo, gata sa-l transforme intr-un tinut inverzit.”

……….

Trebuie spus – chiar daca ni se da sansa de a cunoaste sensul general al vietii, se poate intampla ca, in decursul anilor, sa ne indepartam de calea ce ne-a fost menita. Dintr-un drum bine delimitat, care ne ducea spre padure, am ajuns treptat pe o carare abia vizibila, si care astazi se pierde printre tufisuri. Atunci devine esential sa ne reorientam, sa actualizam harta cu ajutorul careia sa ajungem din nou la drumul cel bun.

Acest principiu se poate duce inca mai departe, invatand sa folosim orice calatorie,  orice schimbare de mediu, fiecare deplasare ori asteptare (in anticamera unui medic, in timpul unei calatorii cu trenul, sau in timpul unei simple dupa-amieze petrecuta la tara) pentru a regasi centrul de echilibru spiritual si a intreba spiritele, in asteptarea unei imagini, a unei intuitii, a unei perspective noi… Asadar, „cautarea viziunii” nu mai este un ritual sau o metoda particulara, ci devine arta de a trai.

…………..

Rugaciunea caii binecuvantate a frumusetii

O, wan-kan-tanka, mare spirit, mister sacru

Wakan, stra-strabunica, univers sacru

Sqan, stra-strabunic, galaxie sacra

Din inima mea de copil iti trimit rugaciunile mele

Asculta-ma

 

Fie sa pasesc in frumusete pe Pamant, bunica noastra

Sub lumina soarelui, bunicul nostru

In armonie cu mineralele, plantele si animalele,

Si cu oamenii

Fie sa ii primesc in toata frumusetea lor

Fie ca frumusetea sa se afle in calea mea

Sa stiu sa descopar frumusetea peste tot in jurul meu

Fie ca frumusetea sa se afle in spatele meu

 

Fie ca toti acei care aleg sa ma insoteasca

Sa-mi perceapa frumusetea

Sa primesc frumusetea prin partea mea stanga

Urmand principiul feminin

Sa daruiesc frumusete prin partea mea dreapta

Urmand principiul masculin

Fie sa nu fac nimic care sa dauneze copiilor

 

Fie ca frumusetea sa vina din binecuvantarea marilor spirite

Odata cu fiecare pas pe care il fac pe drumul vietii

Sa invat sa-mi traiesc cuvantul

Si sa ating eu insami viata

Si pe fiecare prin frumusetea mea

 

Aceasta e binecuvantarea pe care o cer in aceasta clipa

Cea a caii binecuvantate a frumusetii

Si a dansului soarelui

Asta e tot ceea ce cer, pentru toti ai mei.

………………

Aceasta calatorie lunga, aceasta traiectorie circulara care se inchide in punctul de pornire este imaginea acelui cerc pe care indienii il numesc Roata Medicinei si care e baza cosmologiei lor. Aceasta roata, numita si Cercul Vietii, imi calauzeste calatoria interioara si drumul de mai bine de zece ani. Voi face deci o reconstituire a traseului acestei traiectorii circulare care a dat forma periplului meu: este prima forma pe care o voi pastra in mine pentru totdeauna.

Al doilea simbol pe care l-am gasit pe acest drum a fost cel al crucii cu patru brate egale care este inscrisa in interiorul cercului Rotii Medicinei. Ea reprezinta cele patru directii cardinale: Nord-Sud, Est-Vest si zenit-nadir. Simbolul atinge subiecte vibrante si esentiale: energia femininului, energia masculinului; energia copilului, energia batranului; energia Pamantului, energia Soarelui. In centrul crucii se afla Arborele Vietii, care traieste in noi atunci cand stim sa integram in interiorul nostru toate aceste elemente. Acest simbol al crucii a devenit pentru mine simbolul universal al integrarii, al centrarii.

Al treilea simbol este cel al triunghiului in care traiesc indienii de la campie, numit tipi. In alte culturi, el reprezinta de asemenea Trinitatea. De fapt, tipi  combina in mod magnific triunghiul (in inaltime) cu cercul (la baza). El reprezinta combinatia celor trei forte: iubirea, puterea si cunoasterea.

……………

Mi s-a spus intr-o zi ca exista doua cai in cunoasterea de sine: calea lunara si cea solara. Calea lunara consta in principal in alegerea destul de timpurie a unui guru sau a unei practici specifice care va fi urmata intreaga viata. Calea solara este alcatuita dintr-un ansamblu de ucenicii, de surse si de maestri diversi, desfasurata de-a lungul anilor. Nu este nici o indoiala ca eu am ales calea solara, deschizandu-ma permanent tuturor surselor si traditiilor.

……………….

Sursa: Maud Sejournant – Cercul vietii

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s