Revolutia atentiei II

20190508_184712

Dezvoltarea stabilitatii atentiei a fost un element central al traditiilor meditative de-a lungul secolelor, oferind o colectie bogata de tehnici si metode. Aceasta bogata comoara de modalitati traditionale ofera un excelent start pe calea imbunatatirii atentiei.

In traditia budista, aceasta disciplina este numita shamatha (pronuntata „sa-ma-ta”). Shamatha este o cale de dezvoltare a atentiei ce culmineaza cu abilitatea de a ne mentine fara efort atentia focalizata timp de ore intregi. (…) Unii invatatori moderni ai budismului Theravada sustin ca doar o „shamatha de moment” este necesara in meditatia introspectiva, implicand ca atentia sustinuta si focalizata nu este necesara. Valoarea practicii shamatha a fost recunoscuta in budismul chinezesc timpuriu, dar zen-ul modern nu preda metode ce au drept scop precis dezvoltarea atentiei intr-un mod riguros si sustinut, separat de alte metode ale sale.

Budismul tibetan, pe de alta parte, ofera instructiuni detaliate pentru a dobandi o atentie focalizata. Astfel ca este cu atat mai uimitor cu cat dintre numerosii invatatori ai budismului tibetan din zilele noastre, atat din Tibet, cat si din afara sa, foarte putini se dedica unei practici shamatha sustinute. Cu greu urmeaza vreunul sfatul marilor maestri din trecutul Tibetului care sustin ca dobandirea starii de shamatha este necesara pentru ca toate formele avansate de meditatie sa fie eficiente. O minte usor distrasa sau inclinata catre apatie este nepotrivita pentru orice tip de meditatie.

…………

Antrenamentul shamatha incepe cu relaxarea, apoi trece la stabilizarea atentiei si in final la mentinerea relaxarii si a stabilitatii in timp ce amplificam intensitatea.

Multi practicanti ai meditatiei pun accentul pe intensitate deoarece stiu ca ea aduce un gen de euforie. Insa trairea unei intensitati a atentiei de durata are doua conditii, relaxarea si stabilitatea. Daca vrem sa ne amplificam o exceptionala intensitate, mai intai aprofundam relaxarea, apoi stabilitatea si abia in final intensitatea. Iar sub toate aceste insusiri ale atentiei, trebuie sa existe un suport al egalitatii, fara de care puternicile oscilatii ale atentiei si ale emotiilor vor persista la infinit. Un semn general de progres spiritual este imperturbabilitatea in fata vicisnitudinilor vietii, iar pentru aceasta, cheia este starea de egalitate.

………….

Printr-o mica modificare, oricine ne pare strain – cu sperantele, fricile si aspiratiile sale – ne-ar fi putut fi un prieten apropiat.

(…) Misticii realizati sunt de asemenea eliberati de nerabdare. Sunt eliberati de atitudinea „N-am ajuns inca?”. Meditatia este modul lor de a trai. Ei mediteaza douasprezece ore sau mai mult in fiecare zi… pana ating iluminarea. Asta este rutina lor zilnica. Nu stau in asteptarea reusitei, privind lung calendarul, sperand rezultate rapide. Verbul tibetan drupa tradus in mod obisnuit prin „a practica”, inseamna de asemenea „a duce la bun sfarsit”, „a realiza”. Cand sunt intrebati „Ce faci?”, misticii ar putea raspunde „Practic/realizez shamatha.” Practica si realizarea sunt una si aceeasi.

In circumstantele in care ne aflam majoritatea dintre noi, cu servicii si responsabilitati de familie, este important sa integram intelepciunea invataturilor budiste in viata noastra, astfel ca in cursul vietii noastre, ca si misticii avansati, „sa practicam/ sa ne realizam”. Aceasta presupune sa intelegem clar ce semnifica o viata spirituala. Nu este doar o meditatie pe paturica. A ne odihni, a ne plimba, a asculta muzica sunt toate bune pentru inima, trup si minte si, printr-o motivatie altruista, intreaga noastra viata poate fi transformata intr-o practica spirituala.

Din perspectiva psihologiei moderne, faptul ca misticii pot trai in pustie ani de zile fara sa cada in depresie, apatie sau agitatie mentala este uimitor. Misticii sunt capabili de aceasta pentru ca ei descopera si sustin o sursa interioara de pace, un izvor care linisteste trupul si mintea astfel incat orice sentiment de nerabdare sau de asteptare sa se evapore. Stabilindu-ne profund in linistea calma si luminoasa a constientei, o sursa launtrica de bine autentic apare si disipa orice sentiment de singuratate, despresie sau neliniste mentala.

…………..

Meditatie asupra starii de egalitate

Dupa ce ne-am asezat intr-o postura adecvata si ne-am focalizat asupra respiratiei cateva momente, ne gandim la o persoana pe care o stim bine, a carei situatie de viata ne este familiara, dar care nu ne este nici prieten, nici dusman. Suntem atenti la aceasta persoana. Ea, ca si noi insine, ravneste la fericire si la eliberarea de durere, frica si nesiguranta. Ne focalizam asupra ei si urmarim sa ne transferam starea de constienta pentru a vedea lumea prin ochii ei. Din aceasta perspectiva, ne privim pe noi. Indiferent de defectele sale distincte, sau de extraordinarele sale calitati, aspiratia ei catre fericire si dorinta de a se elibera de durere, frica si nesiguranta sunt identice cu ale noastre. Chiar daca nu este apropiata de centrul universului nostru personal, starea sa de bine nu este mai putin semnificativa decat cea  a unei fiinte iubite, pe care o consideram esentiala pentru fericirea noastra.

Acum ne gandim la o persoana esentiala pentru fericirea noastra, cineva fata de care simtim si iubire, si atasament. Suntem atenti la ea si urmarim sa realizam un transfer de constienta pentru a vedea din perspectiva ei astfel incat sa o percepem ca o fiinta ca si noi, cu defecte si calitati. Din aceasta perspectiva, intelegem ca, desi suntem iubiti de unii oameni, multi altii simt indiferenta fata de noi, si e posibil ca unii nici sa nu ne placa. Aceasta persoana fata de care simtim afectiune si atasament are propriile sale dorinte, sperante si temeri. Facem acum un pas inapoi si o privim din afara. Aceasta fiinta nu este sursa reala a fericirii noastre, a starii noastre de siguranta, a bucuriei noastre; acestea nu pot sa apara decat din inima si mintea noastra.

Acum ne gandim la o persoana care poate avea intentia sa ne faca rau si sa ne aduca nefericire, cineva cu care ne simtim in conflict. Ca si inainte, ne imaginam ca vedem din perspectiva ei, ca suntem acea persoana si ii experimentam sperantele si fricile. La mdul esential, aceasta fiinta, ca si noi insine, isi doreste sa gaseasca fericirea si eliberarea de suferinta. Facem acum un pas inapoi si privim aceasta fiinta din afara, intelegand ca nu ea este sursa reala a nefericirii noastre. Daca simtim dificultate sau manie in relatia cu ea, sursa se afla in inima noastra, nu in cealalta persoana.

Intelegem ca nu exista nimic inerent in cel iubit, in cel strain sau in dusman care sa-l faca sa se incadreze intr-o categorie sau alta. Circumstantele se modifica, relatiile se modifica si fluxul evenimentelor da nastere gandurilor precum „acest om este dusmanul meu” sau „ea este fiinta pe care o iubesc”. Ne expansionam campul constientei pentru a-i imbratisa pe toti cei aflati in apropierea noastra, cu sperantele lor, cu temerile, cu aspiratiile si nazuintele lor. Fiecare fiinta este tot atat de importanta ca si celelalte.

Modificarea circumstantelor ne aduce impreuna si, de asemenea, ne separa. Ne expansionam campul constientei asupra intregii umanitati, in toate directiile, incluzand pe toata lumea. Recunoastem ca fiecare fiinta este in esenta ca si noi, si fiecare se situeaza in centrul lumii sale.

Ne imaginam profunzimea pura a propriei constiente, neatinsa de manifestarile egotice ale urii si atasamentului, ca o sfera de lumina alb-stralucitoare ce ne cuprinde inima. La fiecare expiratie, lasam aceasta lumina sa se raspandeasca in toate directiile avand aspiratia: „Fie ca fiecare, inclusiv eu, sa gasim fericirea. Fie ca fiecare, inclusiv eu,  sa ne eliberam de suferinta si de cauzele ei.”Ne imaginam o cascada de lumina raspandindu-se in toate directiile, aducand alinare celor aflati in suferinta, aducand mangaiere, fericire si o stare de bine tuturor. La fiecare inspiratie, inspiram suferinta si cauza nefericirii si durerii fiecarei fiinte constiente. Ne imaginam ca le inspiram sub forma unui nor intunecat care se dizolva in lumina inimii noastre si vizualizam toate fiintele eliberate de suferinta si de cauzele ei.

Inainte sa incheiem aceasta tehnica, ramanem cateva clipe linistiti, fara a ne gandi la ceva anume. Ne fixam constienta in propria sa natura, fara obiect, fara subiect. Acesta este fundalul fertil pentru orice practica spirituala.

Sursa: B. Alan Wallace – Revolutia atentiei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s