Revolutia atentiei

20190508_184712

Meditatie asupra iubirii pline de bunatate:

1.Ce mi-ar placea sa primesc din partea lumii pentru a avea o viata fericita?

2.Ce fel de persoana doresc sa devin?

3.Ce mi-ar placea sa ofer eu lumii, celor din jurul meu si mediului in general?

……….

Sase cerinte ce trebuie indeplinite pentru un antrenament sustinut si riguros:

1.un mediu adecvat

2.sa avem putine dorinte

3.sa fim multumiti

4.mai putine activitati

5.disciplina etica

6.eliminarea gandurilor compulsive

……………

Meditatia tonglen

Dupa ce ne-am fixat trupul si mintea in starea lor naturala, ne imaginam propria constiinta pura – ce transcende toate distorsiunile si tulburarile mintii – ca o sfera de lumina alb-stralucitoare, cu un diametru cam de un centimentru, in zona din mijlocul pieptului. Vizualizam aceasta sfera ca o sursa nesfarsita de iubire si compasiune, ca o raza de bucurie si bunatate infinita. Aceasta este puterea vindecatoare a constientizarii. Acum ne gandim la dificultatile din viata noastra, genul de suferinte pe care le suportam, precum si la cauzele interioare care le provoaca. Ni le imaginam ca pe un nor intunecat care ne ascunde natura profunda si ne impiedica sa cautam fericirea autentica. Nazuind plin de compasiune: „Fie ca eu sa ma eliberez de suferinta si de cauzele sale”, in timpul fiecarei inspiratii, vizualizam cum atragem acest intuneric in lumina inimii, unde dispare fara urma. Cu fiecare respiratie, vizualizam intunericul fiind risipit, si traim usurarea eliberarii de aceasta povara.

Acum, vizualizam propria noastra inflorire ca fiinte umane. Ne imaginam ce binecuvantari ne-ar bucura sa primim din partea lumii, precum si modul in care ne-ar placea sa ne transformam pentru a trai implinirea pe care o cautam. Apoi, nazuind: „Fie ca eu sa gasesc fericirea si cauzele sale”, in timpul fiecarei expiratii, vizualizam lumina ce se revarsa din sursa inepuizabila din inima noastra, patrunzandu-ne fiecare celula a trupului si fiecare fateta a mintii. Vizualizam cum aceasta lumina ne patrunde intreaga fiinta, implinindu-ne aspiratia inimii in timpul fiecarei expiratii.

Acum invitam in campul constiintei o fiinta pe care o iubim. Aplicam aceeasi metoda de mai sus, atragand in noi, plini de compasiune, in timpul inspiratiei, intunericul suferintei cu care se confrunta si a cauzelor sale, si trimitand catre ea lumina fericirii si a cauzelor sale in timpul fiecarei expiratii. In timp ce facem asta, ne imaginam ca fiinta iubita este eliberata de suferinta si descopera fericirea adevarata pe care o cauta.

Dupa ce imaginea fiintei iubite se dizolva in spatiul constiintei, ne gandim la o persoana fata de care simtim o relativa indiferenta si realizam aceeasi metoda, avand in vedere ca atat suferinta ei, cat si starea sa de bine sunt tot atat de reale si de importante ca ale noastre si ale celor dragi noua.

In etapa urmatoare a exercitiului, urmam aceeasi pasi fie cu o fiinta care ne-a ranit candva pe noi sau pe cei apropiati noua, fie cu o fiinta care nu ne place, de exemplu din cauza comportamentului ei dezagreabil. In timpul fiecarei inspiratii, ne propunem sa atragem in noi intunericul cauzelor suferintei acestei fiinte – cum ar fi invidia, ura, tendinta catre inselatorie – ce pot rani, de asemenea, si pe multi altii. In timpul fiecarei inspiratii, vizualizam aceasta fiinta eliberata de inclinatiile sale negative, iar in timpul fiecarei expiratii, o vizualizam gasind fericirea autentica si cauzele sale.

Inainte de a incheia aceasta meditatie, ne putem expansiona constiinta in toate directiile spatiului, cuprinzand toate fiintele constiente in campul nostru de iubire plina de bunatate si compasiune. In timpul fiecarei respiratii, atragem in noi, plini de compasiune, suferinta lumii si cauzele sale, iar apoi revarsam asupra lumii, lumina fericirii si a cauzelor sale. In final, ne eliberam de toate nazuintele si imaginile si pur si simplu ne aducem constiinta in momentul prezent, fara sa ne focalizam asupra niciunui obiect. Doar suntem in prezent.

…………..

Precum teoria lui Einstein conform careia spatiul fizic este deformat de trupurile de materie din interiorul sau, percepem uneori ca spatiul constiintei este deformat de continutul mintii. Uneori, cand ne fixam asupra a ceva, mintea noastra pare sa devina foarte mica. Aspecte fara valoare apar constiintei noastre ca fiinf foarte mari si importante. In realitate, ele nu s-au marit. Mintea noastra a devenit mica. Marimea continutului mintii este corespunzatoare spatiozitatii mintii. Deci, pentru a mentine activitatile mintii la distanta, e necesar sa expansionam cat mai mult posibil spatiul constiintei. In acelasi timp, cu cat ne agatam mai putin de evenimentele mentale, cu atat mai putin se contracta spatiul mintii in jurul lor si se deformeaza.

…….

„Fie ca eu sa ma cunosc pe mine ca sa Te cunosc pe Tine.” (Rugaciunea Sfantului Augustin)

………..

„Inca sunt incapabil sa urmez indemnul templului din Delphi, sa ma cunosc pe mine insumi; si imi pare ridicol sa cercetez alte aspecte cata vreme nu l-am inteles pe acesta.” (Socrate)

……..

Sursa: B. Alan Wallace – Revolutia atentiei

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s