Remedii lente I

20190508_184518

De Carl Honore stiu de aproape 10 ani cand, ca niciodata, am stat ceasuri intregi in Carturesti sa citesc Elogiu Lentorii. Era prea scumpa pentru mine. Cand am avut bani, n-am mai gasit-o. M-am si facut anticar ca sa gasesc cartuca aia 🙂

Carl Honore are doua event-uri la sfarsitul lui iunie in Cluj, TEDxCluj What if? si The Power of Slow in a Fast World.

Pana atunci, il mai citesc umpicus, pentru ca ardelenesa din mine chiuie cand e vorba de incetineala si lucru facut temeinic 😉

 

Puteti cumpara un remediu rapid chiar si pentru viata voastra sociala. Daca aveti nevoie de un partener cu care sa lucrati la sala de sport, de un cavaler de onoare la nunta sau de un unchi dragut, care sa va distreze odraslele in ziua de meci, sau daca doriti un umar pe care sa plangeti, puteti acum sa angajati pe oricare dintre cei de mai sus printr-o agentie ce ofera prieteni de inchiriat. Tariful actual pentru un amic cu care sa hoinaresti prin Londra este de 6,50 lire pe ora.

……………..

Nu toate problemele sunt reale. Unele pot fi remediate cu o solutie rapida si simpla. Insertia unei singure linii de cod poate opri o pagina de web alterata sa creeze haos intr-o companie. Atunci cand cineva se sufoca din pricina unei imbucaturi intepenite pe trahee, manevra Heimlich poate sa disloce obiectul daunator din gat si sa salveze viata victimei. In aceasta carte ma concentrez asupra unui gen foarte diferit de probleme, in care parametrii sunt neclari si schimbatori, in care intra in joc si comportamentul uman, la care s-ar putea sa nici nu existe un raspuns corect. Ganditi-va la schimbarea climei, la raspandirea ingrijoratoare a obezitatii sau la o companie care a devenit prea mare in detrimentul sau.

Atunci cand se confrunta cu astfel de probleme, remediul rapid tinteste simptomele mai degraba decat cauza de la radacina lor. Pune usurarea pe termen scurt inaintea vindecarii pe termen lung. Nu se asigura in fata efectelor secundare nedorite. Fiecare cultura are o traditie de remedii superficiale. Francezii ii spun „solution de la fortune” – solutie la plezneala. Argentinienii spun „leag-o strans cu sarma”. In engleza, vorbim de „tratament-plasture” sau de „solutii cu banda adeziva”. Finlandezii glumesc pe seama lipirii unui pneu spart cu guma de mestecat. Cuvantul hindi „jugaad” inseamna rezolvarea problemelor – de la constructia de automobile pana la repararea pompelor de apa -, amestecand la gramada toate piesele de schimb aflate la indemana. Metafora mea favorita pentru nebunia remediului rapid este expresia coreeana „te pisi pe piciorul inghetat”: urina calda ofera o usurare imediata, urmata de o suferinta si mai mare pe masura ce lichidul ingheata bocna pe piele.

Asadar, ce este Remediul Lent? Aceasta este intrebarea la care vom raspunde in paginile ce urmeaza. Insa de-acum pare limpede ca se bazeaza pe o virtute greu de gasit in zilele noastre: rabdarea.

………..

Remediul rapid poate fi mortal de adictiv. Chiar si atunci cand sunt in joc vieti omenesti si mari sume de bani, cand totul, de la sanatatea si relatiile noastre interumane pana la mediul inconjurator, este in suferinta, cand suntem bombardati cu dovezi ca drumul spre calamitate este pavat cu solutii-plasture, noi inca suntem atrasi de remediul rapid, ca moliile de flacara.

Vestea buna este ca putem invinge acest viciu. In fiecare domeniu al vietii, tot mai multi dintre noi incep sa accepte ca atunci cand atacam probleme dificile, a le rezolva mai repede nu inseamna a le rezolva intotdeauna mai bine, ca solutiile cele mai bune apar atunci cand investim timp, efort si resurse suficiente. Atunci cand reducem viteza, cu alte cuvinte.

……….

Creierul omenesc poseda doua mecanisme elementare de rezolvare a problemelor, cunoscute cel mai adesea drept Sistemul 1 si Sistemul 2. Primul este rapid si intuitiv, aproape ca si cum ai gandi fara sa gandesti. Atunci cand vedem un leu fixandu-ne cu privirea de peste un iaz, creierul nostru schiteaza instantaneu cea mai buna ruta de scapare si ne trimite in cea mai mare graba inspre ea. Remediu rapid. Problema rezolvata. Dar Sistemul 1 nu este potrivit numai in situatiile de viata si de moarte. Este scurtatura pe care o folosim ca sa trecem prin viata de zi cu zi. Inchipuiti-va ca ar trebui sa luati orice decizie, de la ce sandvich sa cumparati la pranz pana la daca e cazul sa intoarceti zambetul acelei necunoscute cu vino-ncoace din metrou, dupa o analiza profunda si o chinuitoare scrutare a propriului buric. Viata ar fi insuportabila. Sistemul 1 ne scuteste de efort.

Dimpotriva, Sistemul 2 este lent si precaut. Este gandirea constienta pe care o desfasuram ca sa calculam cat fac 23 inmultit cu 16 ori ca sa analizam posibilele efecte secundare ale unei noi politici sociale. Ea presupune planificare, analiza critica si reflectie rationala, fiind impulsionata de anumite parti din creier care continua sa se dezvolte dupa nastere pana la adolescenta, motiv pentru care copiii urmaresc in permanenta o gratificare imediata. Deloc surprinzator, Sistemul 2 consuma mai multa energie.

……….

Creierul omenesc are o atractie naturala pentru solutiile familiare. In loc sa pierdem timpul ca sa intelegem o problema in specificul ei, avem obiceiul sa recurgem la remedii care au dat rezultate cu probleme similare din trecut, chiar si atunci cand ne sar in ochi optiuni mai bune. Acest bias, scos la iveala de numeroase cercetari este cunoscut sub denumirea de efect Einstellung (=atitudine). Era util in zilele de odinioara, cand omenirea se confrunta cu un set limitat de probleme urgente si simple, de genul cum sa eviti sa fii mancat de un leu; este de mai putin ajutor intr-o lume moderna, de o tot mai mare complexitate. Efectul Einstellung este unul din motivele pentru care comitem frecvent, in mod repetat, aceleasi erori in politica, in relatiile umane si in cariera.

Un alt motiv este aversiunea noastra fata de schimbare. Conservatorii nu detin monopolul dorintei de a pastra lucrurile asa cum sunt. Chiar si atunci cand exista argumente convingatoare in favoarea unui nou inceput, instinctul uman este sa stai pe loc. Iata de ce putem sa citim o carte de dezvoltare personala, sa dam din cap in semn de deplina aprobare, dupa care sa nu fim in stare sa punem in practica nici unul dintre sfaturile sale. Psihologii numesc aceasta inertie „biasul statu-quo”. El explica de ce stam mereu la acelasi pupitru dintr-o clasa, desi nu exista niciun aranjament prestabilit al locurilor, sau de ce ramanem atasati de aceeasi banca, de acelasi fond de pensii sau furnizor de utilitati cand concurentii vin cu oferte mai bune. Aceasta rezistenta fata de schimbare este intiparita in urzeala graiului nostru popular. „Daca nu s-a stricat, n-o repara”, spunem, sau „Nu poti sa inveti un caine batran sa faca giumbuslucuri noi”. Impreuna cu efectul Einstellung, biasul statu-quo face si mai dificila abaterea noastra de la fagasul unui remediu rapid.

Combinati toate acestea cu reticenta noastra de a ne recunoaste greselile si veti avea inca un obstacol in calea Remediului Lent: asa-numita „problema patrimoniala”. Cu cat investim mai mult intr-o solutie – personal, tehnologie, marketing, reputatie -, cu atat mai putin suntem dispusi sa o analizam critic ori sa cautam o solutie mai buna. Asta inseamna ca mai degraba ramanem fideli unui remediu care nu merge decat sa ne apucam sa cautam unul care merge.

……….

Talentul nostru de a vedea lucrurile purtand ochelari de cal pare sa nu aiba limite. Atunci cand ne confruntam cu fapte bizare care contesta viziunea noastra favorita – dovezi ca remediul nostru rapid nu merge, de exemplu – , avem tendinta sa le respingem ca pe niste rezultate incerte sau ca pe o dovada ca „exceptia intareste regula”. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de bias confirmationist. Sigmund Freud il numeste „negare” si fenomenul merge mana in mana cu problema patrimoniului si biasul statu-quo. El poate genera un camp care distorsioneaza profund realitatea. Cand doctorii le spun ca urmeaza sa moara, multi oameni blocheaza total stirea primita. Uneori ne agatam de credintele noastre chiar si in fata unor dovezi zdrobitoare care le contrazic.

………

In prezent, graba este raspunsul nostru la orice problema. Mergem repede, vorbim repede, citim repede, mancam repede, facem amor repede, gandim repede. Aceasta este epoca exercitiilor de yoga rapide si a povestilor spuse la culcare intr-un minut, epoca „la tanc” asta si „pe loc” cealalta. Inconjurati de gadgeturi care infaptuiesc mici miracole printr-un clic de mouse sau atingerea unui ecran, ne asteptam ca totul sa decurga cu viteza unui program de soft. Pana si cele mai sacre ritualuri ale noastre sunt supuse presiunii vitezei, sunt obligate sa se accelereze, sa decurga in mare viteza. Bisericile din Statele Unite au experimentat inmormantarile la care participantii nu se dau jos din masini. Recent, Vaticanul a fost nevoit sa-i avertizeze pe catolici ca nu pot primi iertarea de pacate daca acestea sunt marturisite printr-o aplicatie de smartphone. Chiar si drogurile noastre recreationale preferate ne imping spre recursul la remediul rapid: alcoolul, amfetaminele si cocaina, toate baga creierul in viteza Sistemului 1.

Economia sporeste presiunea pentru remedii rapide. Capitalismul a recompensat viteza cu mult inainte de comertul online. Cu cat investitorii fac mai repede profit, cu atat mai repede pot sa reinvesteasca pentru a face si mai multi bani. Orice remediu care mentine fluxul banilor sau vioiciunea pretului actiunilor are sanse mari sa triumfe – pentru ca banii trebuie castigati acum si altcineva poate sa curete mizeria mai tarziu. Aceasta viziune s-a acutizat in ultimele doua decenii. Multe companii consuma mai mult timp storcandu-si creierii in legatura cu ceea ce se intampla cu pretul actiunilor astazi decat incercand sa afle ce le-ar intari peste un an. Cand atat de multi dintre noi lucreaza pe baza unor contracte pe termen scurt, sarind de la un job la altul, presiunea de a produce un impact imediat sau de a aborda problemele cu prea putina grija fata de urmarile pe termen lung este imensa. Acest fapt este in special adevarat in sala de consiliu, unde investitura medie a unui director general s-a scurtat abrupt in ultimii ani.

……….

Cate personaje au castigat vreodata puterea declarand: „Imi va trebui mult timp pana sa pun la punct o metoda de rezolvare a problemelor noastre”? Abordarea lenta care sa permita reflectia, analiza sau consultarea poate sa para nehotarata ori slaba, mai ales in momente de criza.

……………

“In trecut, niste intreprinzatori care munceau din greu au facut lucruri uimitoare de-a lungul timpului si chiar le-au facut, nu doar au vorbit despre ele, le-au facut. Noi traim acum intr-o lume unde vorbele nu costa mai nimic si ideile indraznete pot sa creeze o avere uriasa fara a trebui sa produci vreodata ceva. Exista pe lume multimiliardari care nu au facut niciodata nimic altceva decat sa prinda ciclul investitional si ciclul de risc la momentul potrivit, ceea ce intareste o cultura in care oamenii nu doresc sa puna la bataie timp si efort ca sa vina cu solutii reale si durabile ale problemelor. Pentru ca, daca isi joaca toate cartile corect, fara sa le pese de viitor, pot sa obtina beneficii financiare imediate.”

Marco Petruzzi

…………

Primul ingredient al Remediului Lent: recunoasterea faptului ca am gresit, ca sa invatam ceva din eroarea comisa. Asta inseamna sa ne asumam vina atat pentru boacane serioase, cat si pentru mici greseli sau semiesecuri, acestea fiind adeseori semnale de avertizare in privinta unor necazuri si mai mari pe viitor.

Si totusi, darea in vileag a erorilor este mult mai grea decat pare. De ce? Pentru ca nimic nu ne displace mai mult decat sa ne asumam greselile. In calitate de animale sociale, punem mare pret pe status. Ne place fare bella figura, dupa cum spun italienii, ori sa facem o figura frumoasa printre semenii nostri – si nimic nu ruineaza o figura frumoasa mai mult decat s-o dai in bara intr-o anumita situatie.

…………

Cu siguranta este util sa stim ca erorile pe care le comitem rareori li se par celorlalti atat de groaznice cum ni le imaginam noi. Avem o tendinta naturala sa supraestimam gradul in care ceilalti baga de seama gafele noastre sau cat de mult le pasa de ele. Psihologii numesc acest fenomen „spotlight effect” – efectul (de-a fi in) centrul atentiei. Puteti avea o senzatie devastatoare descoperind ca ati venit la o intrunire pretentioasa cu ciorapii desirati sau cu o pata de sos pe cravata, dar sunt toate sansele ca nimeni sa nu bage de seama.

……………..

Sursa: Carl Honore – Remedii lente 2013

…………….

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s