Am ales Romania

20190507_092010

Clotilde Armand este de profesie inginer cu studii la MIT, unde l-a si intalnit pe sotul ei, matematicianul Sergiu Moroianu. A avut functii de conducere la Distrigaz Sud, American Airlines, Airbus, KPMG, fiind actual director general al grupului de firme Egis din Romania, Bulgaria si Republica Moldova. In 1999 s-a mutat cu familia in Bucuresti.

Mi s-a parut fascinant sa vad Romania prin ochii unei frantuzoaice de vita nobila, care a ajuns sa iubeasca Romania si sa lupte cu sistemul corupt din Distrigaz Sud de la nivel de manager, ba a mai activat si in politica cu succes.

O femeie puternica de care vom mai auzi.

Am traversat un sat adormit care mi s-a parut si el foarte frumos, cu gardurile lui, cu copacii stropiti cu var pe trunchiuri. Am urcat pe munte. Atunci s-a facut lumina si m-am trezit in mijlocul Carpatilor. A fost o descoperire extraordinara. Imi amintesc acele momente de fiecare data cand cineva ma intreaba: „Cum ti se pare la noi? Nu-i asa ca Romania este o tara frumoasa?” – si mi se pune foarte des aceasta intrebare, aproape de fiecare data cand vorbesc pentru prima oara cu cineva. Atunci, imi amintesc de acea calatorie cand, pentru prima data, am fost la munte, in Romania, si raspund cu un zambet larg, cu toata sinceritatea, avand aceasta imagine in minte: „Da, e o tara extrem de frumoasa!”, si simt cum interlocutorul meu si cu mine ne unim sufleteste intr-o clipa in care stim ca impartasim aceeasi traire, intr-o clipa de multumire fata de Dumnezeu, care ne-a facut acest dar: am vazut frumosul aici, in Romania.

………..

Am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa critic Romania niciodata. Nici pe romani in general. Vreau ca oamenii sa se simta pusi in valoare, iubiti, acceptati asa cum sunt, cu calitatile si defectele lor, la fel cum ar trebui sa privim Romania asa cum este, cu lucrurile ei bune si cu cele rele, pe cele din urma luptand sa le schimbam. Nu inseamna in nici un caz ca am incetat sa-i critic pe politicienii din sistem, majoritatea corupti si de prost-gust. Dar asta nu ma impiedica sa privesc Bucurestiul ca pe un oras frumos, plin de oameni sufletisti, iar Romania ca pe o tara cu un patrimoniu imens, cu multi oameni de valoare si cu  o evolutie buna, spre mai bine, prin meritul oamenilor de rand, al oamenilor care construiesc Romania, in ciuda sistemului actual, care a promovat cei mai ticalosi membri ai societatii.

Am discutat cu multi, multi romani si de fiecare data am resimtit ca intrebarea lor despre cum vad eu Romania are aceeasi incarcatura din ochii copiilor, care ii intreaba timizi pe parinti daca sunt frumosi. Romanii au nevoie de un mesaj pozitiv, de incurajare, de promovare, de speranta.

Vreau sa le ofer romanilor un astfel de mesaj, vreau ca romanii sa aiba o parere mai buna despre ei insisi. Aceasta e misiunea mea, o misiune care a aparut de la sine locuind in Romania, discutand cu oamenii, raspunzand la intrebarile lor, citindu-le in priviri suferinta.

Zi dupa zi am capatat convingerea ca trebuie sa-mi asum aceasta misiune fata de Romania: o tara care m-a primit cu bratele deschise, cu o mare generozitate, cu ochii sclipitori ai batranilor care se uitau la mine nedumeriti cand imi auzeau accentul – „Fata, dar de unde vii tu?” – , cu o masa arhiplina de bunatati in orice colt al tarii, bunatati gustoase cum nu mai gasesti in Occident, pentru ca nimeni nu mai lucreaza asa pamantul si nu mai ofera asa totul primului strain care a ajuns in sat, pierdut, dar sigur ca va gasi tot ce va avea nevoie, pentru ca asa sunt romanii. Prima mea misiune pentru noua mea tara cred ca ar trebui sa fie incercarea de a deveni o oglinda fermecatoare, care sa le dea incredere romanilor din jurul meu, care sa-i faca sa vada viata lor si pe cea din jur intr-o lumina frumoasa, care sa le stinga aceasta suferinta si sa le permita sa simta puterea pe care o au de a transforma lucrurile, de a face ca apa sa devina vin. Prima mea misiune este ca tara copilariei copiilor din Romania sa fie o tara a copilariei fericite pentru toti copiii, uitand de suferintele fiecaruia: o tara cu povesti de iubire, povesti de eroism, povesti de oameni curajosi, povesti care ii ajuta pe copii sa devina niste adulti puternici, entuziasti, generosi!

Sursa: Clotilde Armand – Am ales Romania, Humanitas 2016

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s