Irezistibil II

20190419_102451

„Atunci cand abordezi viata de parca ar fi un sir de praguri care trebuie atinse, traiesti „intr-o stare aproape continua de esec”. Prin definitie, aproape mereu nu esti in locul pe care l-ai definit ca fiind intruchiparea realizarii sau succesului. Si daca ar fi sa ajungi acolo, vei descoperi ca ai pierdut tocmai acel ceva care iti oferea sentimentul unui scop – asa ca vei stabili un nou obiectiv si o vei lua de la capat.” (Oliver Burkeman)

Scott Adams promova o alternativa: in loc sa ai obiective, traieste-ti viata in functie de sisteme. Un sistem este „ceva ce faci cu regularitate si care iti creste sansele de a fi fericit pe termen lung”. Pentru un caricaturist s-ar putea sa fie desenarea unei caricaturi in fiecare zi; pentru un scriitor, scrierea a 500 de cuvinte in fiecare zi. Spre deosebire de scopuri, sistemele se asociaza cu un flux mai stabil de maxime de mica intensitate. Sunt linii de orientare pentru o viata implinita, zi de zi, in loc sa sugereze imaginea unui scop final maret, fara instructiuni despre cum se poate ajunge la el.

……………

In cantitati moderate, exista o logica intuitiva de a stabili obiective personale, pentru ca iti spune cum sa iti cheltuiesti resursele limitate de timp si energie. Dar astazi scopurile vin singure peste noi, neinvitate. Fa-ti un cont pe o retea sociala si curand vei cauta sa-ti faci prieteni si sa primesti Like-uri. Fa-ti un cont de e-mail si vei viza mereu sa ai o casuta postala electronica fara mesaje necitite. Poarta un ceas pentru fitness si vei simti nevoia sa faci in fiecare zi un anumit numar de pasi. Joaca Candy Crush si vei simti nevoia sa iti depasesti actualul scor maxim. Daca ceea ce urmaresti se intampla sa fie legat de timp sau numere – participarea la un maraton, sa zicem, sau compararea salariului – obiectivele se vor arata sub forma unor nume rotunte si a comparatiilor sociale. S-ar putea sa descoperi ca vrei sa alergi mai repede si sa castigi mai mult decat altii si sa depasesti anumite praguri naturale. Sa termini un maraton in 4:01 va parea un esec, la fel si un castig de 99 500 de dolari. Aceste obiective se aduna si alimenteaza obiceiuri care dau dependenta si care aduc cu ele esecuri sau, mai rau, succese repetate care genereaza noi si noi scopuri ambitioase.

………….

Lev Vigotski a explicat ca pustii invata cel mai bine si sunt cel ai motivati atunci cand ceea ce invata este la un nivel imediat superior fata de aptitudinile din acel moment. In contextul salii de clasa asta inseamna ca un profesor ii indruma sa depaseasca obstacolul reprezentat de sarcina, dar nu intr-atat de mult incat acestia sa simta ca aptitudinile lor existente la acel moment nu au fost utile in raport cu descoperirea solutiei la sarcina. Vigotski a numit aceasta „zona proximei dezvoltari”.

Atunci cand se joaca, adultii nu sunt instruiti de un profesor – dar un joc bine conceput da iluzia indrumarii.  Cei care joaca Tetris, indiferent de aptitudinile lor, isi petrec cea mai mare parte a timpului  in zona proximei dezvoltari. Se lupta cu cel mai lent nivel al jocului pana cand isi dezvolta incet o senzatie de stapanire care le permite sa joace al doilea nivel, apoi pe al treilea si tot asa. Dificultatea jocului creste progresiv – dar aptitudinile tin pasul – sau mai degraba sunt la un nivel imediat sub cel mai dificil nivel la care au reusit sa ajunga. Zona proximei dezvoltari ofera o motivatie profunda.

………

Fluxul descrie experienta confruntarii unei provocari medii cu nivelul necesar de abilitate pentru a depasi acea provocare. Ambele ingrediente sunt esentiale. Daca provocarea este intensa, dar nu esti suficient de priceput, vei simti anxietate; daca ai aptitudini, dar provocarea e slaba, te vei plictisi.

In contextul jocurilor, expertii numesc aceasta senzatie bucla ludica – din latinescul ludere, care inseamna jucaus. Intram intr-o bucla ludica atunci cand, imediat dupa ce ne-am bucurat de scurtul fior aferent rezolvarii unui element din ansamblu, apare un nou element incomplet. Bucla ludica poate sa apara in timpul unui joc solicitant, intr-un joc de cuvinte dificil, in sarcini de lucru repetitive, dar care ne stimuleaza, pe aparatele de jocuri de noroc electronice care ne ofera mici castiguri intre multe pierderi si in nenumarate alte experiente in care ne scufundam. Buclele ludice, la fel ca toate experientele din flux, sunt foarte puternice.

…………..

Experienta unei aproape-victorii ne pune pe jar si ne impulsioneaza sa facem ceva – orice – pentru a usura senzatia de dezamagire care urmeaza dupa un esec pe ultima suta de metri.

………

Intr-o lucrare clasica, profesorii de marketing Drazen Prelec si Duncan Simester au aratat ca oamenii vor plati pana la de doua ori mai mult pentru acelasi obiect atunci cand folosesc o carte de credit decat atunci cand platesc cash. Cardurile de credit, la fel ca cele folosite in automatele de jocuri de noroc electronice, ascund de cheltuitor feedback-ul, iar el trebuie sa tina seama castigurilor si pierderilor. American Express a consacrat candva sloganul „Nu pleca de acasa fara el”, dar Prelec si Simester au inversat istet acel slogan la 180 de grade in momentul in care si-au intitulat lucrarea „Intotdeauna sa pleci de acasa fara el.”

………

Oamenilor li se pare irezistibil tinutul dintre „prea usor” si „prea dificil”. Este taramul lui suficient-de-provocator pentru jocuri pe calculator, obiective financiare, ambitii profesionale, obiective in retelele sociale si teluri pentru fitness. Experientele care dau dependenta traiesc in acest loc in care regulile de oprire se destrama in fata stabilirii obsesive de noi obiective. Expertii de pe nisa tehnologiei, creatorii de jocuri si designerii de produs isi ajusteaza marfurile pentru a se asigura ca le creste progresiv complexitatea pe masura ce utilizatorii isi dezvolta intelegerea si priceperea.

………….

Zeigarnik si-a sintetizat astfel rezultatele: „Cand subiectul isi propune sa faca operatiile impuse de una dintre sarcini, se dezvolta in interiorul lui si o cvasinevoie de finalizare a acelei sarcini. Aceasta este ca fenomenul sistemelor in tensiune care tind spre starea de exhilibru. Finalizarea sarcinii inseamna echilibrarea sistemului aflat in tensiune sau eliminarea cvasinevoii. Daca o sarcina nu este dusa la bun sfarsit, atunci o stare de tensiune se mentine si cvasinevoia ramane nesatisfacuta.”Asa s-a nascut Efectul Zeigarnik: experientele incomplete ne ocupa mintea mult mai mult decat cele incheiate.

Odata ce incepi sa te uiti dupa el, Efectul Zeigarnik se vede peste tot. Sa ne gandim la cantecele care-ti raman in cap – melodii usor de memorat pe care le auzi in minte iar si iar (…).

…………..

Cei care se pozitioneaza impotriva unei idei sunt atrasi de acea idee la nivel subconstient.

……….

Secretul pentru a invinge obiceiurile care dau dependenta este sa le inlocuim cu altceva.

…….

Alti jucatori de World of Warcraft, mai ales cei din medii mai sarace sau din clasa muncitoare, sunt atrasi de elementul de fantezie care le permite sa „calatoreasca” in locuri noi pe care altfel s-ar putea sa nu le vada niciodata. Iar altii sunt agresati la scoala, asa ca dependenta satisface pentru ei nevoia de razbunare sau de dominare fizica. Fiecare motiv de baza presupune o solutie diferita. Odata ce intelegi de ce fiecare dependent se joaca ore la rand, poti sugera o noua rutina care sa le satisfaca motivatiile ascunse. Jucatorului agresat s-ar putea sa-i prinda bine lectii de arte martiale; calatorului frustrat s-ar putea sa-i fie de folos sa citeasca niste carti exotice si sa se uite la documentare; iar jucatorul singuratic ar avea de castigat din cultivarea unor noi legaturi sociale. Chiar daca nu se ajunge usor la solutie, primul pas este intelegerea motivului pentru care dependenta a oferit o satisfactie de la bun inceput, respectiv care este nevoia psihologica refuzata in tot acest timp.

………….

Exista o parghie psihologica subtila care pare sa faciliteze formarea obiceiurilor: limbajul pe care il folosim pentru a ne descrie comportamentul. Sa presupunem ca incercati sa evitati sa mai folositi reteaua Facebook. De fiecare data cand sunteti tentati, puteti sa va spuneti fie „Eu nu am voie sa folosesc Facebook”, fie „Eu nu folosesc Facebook”. Suna cam la fel si diferenta s-ar putea sa para minora, dar nu este. „Eu nu am voie” ia controlul din mainile voastre si il atribui unui agent extern oarecare. Va ia din putere. Sunteti copilul intr-o relatie invizibila, constrans sa faceti ceva ce nu ati vrea sa faceti si, asemenea copiilor, multi oameni sunt atrasi de orice nu li se permite sa faca. In schimb, „eu nu” este o declaratie de putere care spune ca acela este un lucru pe care voi nu il faceti. Puterea deciziei va apartine si transmite ca sunteti un anumit tip de om – genul care nu foloseste Facebook din principiu.

………………

Gandindu-se la eventualitatea in care ar trebui sa faca gimnastica dupa o zi grea la serviciu, unui grup i s-a cerut sa spuna „Eu nu am voie sa sar peste exercitiile mele”, iar celuilalt grup i s-a cerut sa spuna „Eu nu sar peste exercitiile mele”. Dupa 10 zile, femeile s-au intors la laborator pentru a-si prezenta progresele. Doar 10% dintre femei s-au tinut de obiectivul lor in conditiile in care li s-a cerut sa isi spuna „Eu nu am voie”, in timp ce 80% si-au urmarit scopul atunci cand si-au spus „Eu nu sar [peste]”. Cuvintele folosite le-au dat mai degraba putere in loc sa le sugereze ca erau la mila unei forte externe mai presus de controlul lor.

Sursa: Adam Alter – Irezistibil-dependenta de tehnologie si afacerile din spatele ei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s