Asculta

Un indemn de astazi a fost:

Cand vii in padure vorbeste mai putin si asculta mai mult. Padurea o sa te invete aceasta arta.

Si pentru ca am tot fost ardeleneşă (s.m. persoana din Cluj care nu prea iese din casa), hai tzusti la ascultat. Dar am testat alta carare de data asta…

20190419_121306

20190419_12493320190419_13053920190419_13224920190419_132713

20190419_13442720190419_13531020190419_14174320190419_14254620190419_142711

Ce-am auzit astazi de la padure si verzisorii ei nu s-a auzit in filmari, oricat am incercat. Vantul prin pini nu se aude in a doua filmare 😦

  1. Vantul soptind prin padurea de pini este o minunatie. As putea sa-l ascult ore intregi. Si mirosul de rasina dupa cateva zile de ploaie, brr…Cand o fi sa mor, vreau ca cenusa sa-mi fie imprastiata intr-o padure de pini…
  2. In bataia vantului copacii se intind unii spre altii. Unii isi sterg praful de pe umeri cu respect unii altora, altii se imbratiseaza de-a dreptul. Si asta se aude…Un scrasst de periere, un trosc de imbratisare. Lemn pe lemn. Imbratisarile sunt musai daca esti mladiu si lung; fratii tai intru bautura vantului te sprijina sa nu te frangi; am intalnit insa si cazuri de arcuire pentru copaceii ce n-aveau pe nimeni sa-i sprijine.
  3. Vantul trece in valuri in padure. Un val mic gadila un pic, dar un val mare il auzi venind de departe si zbuciumand padurea.
  4. Copacii gaunosi si uscati fac cea mai mare galagie, ca si oamenii…
  5. Batranii scartaie intelept…
  6. Ma intriga pasarelele. Musai sa aflu cum le cheama. Eu tot le intreb, dar… Sunt multe negre cu ciocul portocaliu care topaie prin frunze (am aflat ca-s mierle); si maro mari de nu le vezi in frunzele uscate; si miticulute sperioase( pitigoi, cinteze).
  7. Spre deosebire de acum cateva saptamani, lumina in padure e galben-verzuie. Mai ca-mi parea rau ca n-aveam clorofila azi in zendo. Inchideai ochii si simteai cum te hraneste, inmugureai si tu.

Cateva ore mai tarziu, un pic smotocita de vant, cu liniste in piept si cu un zambet mare pe chip, totul e perfect in lumea asta. Iar perfectiunea asta este in, intre si dincolo de noi…

PS: Am trisat umpic. Prima pozna nu e din padure. E dintr-o bucatica de Cluj in drumul spre padure unde cineva odinioara s-a gandit sa planteze pini in pereche. Zona Sirena. E o energie de nedescris, sunt bancute goale…la un moment dat non-aleea e ingradita, dar continua pe partea cealalta. Am trecut pe langa ea, pe betoane, ani in sir fara s-o vad. Acum stiu.

PPS: Am gasit cateva din pasarele!

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s