Cand imposibilul devine posibil I

20190405_153932

De la prima sedinta cu LSD care i-a oferit o strafulgerare de constiinta cosmica, pana la lucrul lui recent cu Respiratia Holotropica, Stan Groff exploreaza experimente de proiectie astrala, povesti despre sincronicitate, amintiri de la nastere si din viata prenatala, supravietuirea constiintei dupa moarte si multe altele. El este un adevarat explorator al constiintei. Renumit in toata lumea pentru contributiile sale uriase in psihoterapie, si, de asemenea, in paradigma stiintifica extinsa, ce tine cont de dimensiunile spirituale sau transpersonale ale existentei.

…………………….

Cand imposibilul devine posibil: Aventuri in realitatile neobisnuite este o colectie de povestiri ce descriu diferite evenimente din viata mea profesionala si personala, care m-au obligat sa abandonez perspectiva mea stiintifica sceptica si materialista asupra vietii si sa imbratisez filosofiile spirituale orientale, cat si invataturile mistice ale lumii. Acestea au generat in mine un mare respect pentru viata rituala si spirituala si pentru traditiile vindecatoare ale culturilor indigene, pe care stiinta occidentala le expediaza ca produse ale superstitiilor primitive. Sunt constient de faptul ca lectura acestor povestiri nu poate transmite impactul total ale experientelor reale pe care le descriu. Totusi, sper ca in ansamblul lor sa-i ofere cititorului gustul resacralizarii Universului pe care l-au adus in viata mea.

……………….

Holotropic inseamna „orientat spre intreg”

……………..

Desi psihicul meu era profund afectat de efectele LSD-ului, am reusit sa percep ironia si paradoxul situatiei. Divinul s-a manifestat si a preluat controlul in timpul unui experiment stiintific serios cu o substanta produsa in eprubeta unui chimist din secolul al XX-lea, desfasurat intr-o clinica psihiatrica dintr-o tara cu regim marxist, dominata de fosta Uniune Sovietica.

……………

Care era relatia dintre efectele unei substante psihoactive semisintetice, descoperita printr-o serendipitate inedita de un chimist elvetian, si intelegerile filosofice descrise in scrierile unei discipline spirituale stravechi (saivisimul Casmirian)? Si care era explicatia pentru faptul ca nu erau produse dispersate si delirante ale psihicului individual, ci luau forma unei viziuni cosmologice coerente, bine integrate si cuprinzatoare?

Mi-a trebuit ceva timp ca sa gasesc solutia acestei enigme, dar odata ce am intuit-o, raspunsul a parut evident. LSD nu era un agent farmacologic, ce genera experiente exotice prin interactiunea sa cu procesele neurofiziologice din creier. Aceasta substanta remarcabila era in mod clar un catalizator nespecific al dinamicii profunde a psihicului omenesc. Experientele induse de ea nu erau artefacte neurochimice, simptome ale unei psihoze toxice, asa cum le numesc psihiatrii mainstream, ci manifestari autentice ale psihicului omenesc. Aceste experiente puteau fi astfel provocate prin multe alte abordari, intre care diferite „tehnologii ale sacrului” create de disciplinele spirituale orientale.

…………

Abordarea actuala a existentei reflecta faptul ca nu am reusit sa trecem peste trauma pe care nasterea ne-a lasat-o in psihic si peste faptul ca suntem separati si instrainati de domeniul spiritual. Stradania noastra de a obtine realizari exterioare e o proiectie a unui impuls mult mai profund, fundamental, de a finaliza din punct de vedere psihologic procesul nasterii si de a crea o conexiune spirituala. Nu exista un capat al foamei noastre pentru cuceriri exterioare, deoarece nu ne putem satura de ceea ce nu ne dorim si nu ne trebuie cu adevarat.

Pentru cei care au atins aceasta intelegere, viata dominata de cautarea scopurilor materiale pare sa fie o existenta de rutina, care nu aduce si nu poate oferi satisfactie. Din aceasta noua perspectiva, strategia de viata este nereusita, chiar daca atingem scopul dorit. Explorarea de sine responsabila si sistematica ne poate ajuta sa acceptam drama nasterii si sa realizam o legatura spirituala profunda. Acest fapt ne poarta in directia a ceea ce maestrii spirituali taoisti numesc wu wei sau liniste creativa, ceea ce nu e o actiune care implica un efort ambitios determinat, ci a face prin a exista. Acest lucru se mai numeste si Calea ca o scurgere de apa, intrucat imita felul in care lichidul vietii actioneaza in natura.

In loc sa ne concentram asupra unui scop stabil predeterminat, incercam sa simtim in ce directie evolueaza lucrurile si cum ne potrivim cel mai bine cu ele. Aceasta e strategia folosita in artele martiale si in surfing. Ea presupune concentrarea asupra procesului mai degraba decat asupra scopului sau a rezultatului. Cand suntem capabili sa abordam viata in acest mod, in cele din urma realizam mai mult, cu efort mai mic. Pe langa acestea, activitatile noastre nu sunt egocentrice, exclusive si competitive, asa cum sunt atunci cand urmarim obiective personale, ci cuprinzatoare si sinergetice. Rezultatul nu ne ofera numai noua satisfactie, dar serveste, de asemenea, unui tel mai mare al comunitatii in care traim.

Totodata, am observat in repetate randuri si am trait efectiv faptul ca, atunci cand operam in acest cadru taoist, tind sa apara coincidente si sincronicitati extraordinar de benefice, care sustin proiectul nostru si ne ajuta in munca. Dam „accidental” peste informatia de care avem nevoie, oamenii potriviti apar la momentul oportun si fondurile necesare devin disponibile in mod neasteptat. Manifestarea unor astfel de sincronicitati favorabile e atat de extraordinara si de universala, incat eu si Christina am invatat sa o folosim ca pe o busola a activitatilor noastre, ca pe un criteriu important ca ne aflam „pe calea cea buna”.

……….

Niciuna dintre implicatiile noilor descoperiri nu a generat mai multe controverse decat conceptul de urgenta spirituala, pe care l-am elaborat impreuna cu sotia mea, Christina. De-a lungul anilor, am ajuns la concluzia ca multe dintre bolile diagnosticate in prezent ca psihotice si tratate nediscriminativ prin medicatie supresiva sunt, de fapt, faze dificile ale unei transformari radicale a personalitatii si ale deschiderii spirituale. Daca sunt corect intelese si sustinute, aceste crize psihospirituale pot avea ca rezultat vindecare emotionala si psihosomatica, schimbari psihologice remarcabile si o evolutie a constiintei.

Termenul de „urgenta spirituala” descrie natura problematica a acestor stari, dar, in acelasi timp, se refera la potentialul lor pozitiv. Este un joc de cuvinte, ce sugereaza o criza, dar – datorita radacinii latine emergere (a iesi) – si o oportunitate de a accede la un nivel superior de functionare psihologica si constiinta spirituala. Adesea ne referim in acest context la pictograma chinezeasca pentru „criza”, care ilustreaza ideea de baza a urgentei spirituale. Acest caracter e compus din doua imagini, una dintre ele reprezentand „pericol”, iar cealalta – „oportunitate”. Am descris si am discutat acest concept in cartile noastre, The Stormy Search for the Self si Spiritual Emergency.

…………….

Sursa: Stanislav Grof – Cand imposibilul devine posibil

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s