Zambim, glumim, dar parasim incinta

Always-Smile-in-the-Morning-760x500

Acum cateva zile am prins o zi superba de primavara, atat de superba incat am luat-o pe jos spre oras la o cafea. Ce-i 5 km dus, 5 km intors cand ai timpul in palma?

Undeva la jumatate, m-am surprins raspunzand taios “NU” unei tigancuse imbracata dupa ultima moda ce sarise la mine pentru “un ban”. Ei bine, NU-ul ala m-a surprins si pe mine cat de taios si incisiv era. A reverberat in continuare vreo cateva minute in interiorul meu, innegurandu-ma.

Si atunci mi-am adus aminte de ce zicea Pema Chodron, descriind una din practicile ei.

Mergi pe strada cu intentia de a fi cat se poate de deschis catre oricine. Aceasta este o practica pentru a fi mai cinstit cu tine insuti si a fi mai disponibil din punct de vedere emotional fata de ceilalti.

Pe masura ce mergi… ai sentimentul ca zona inimii si a pieptului iti sunt deschise. Cand treci pe langa oameni, ai putea chiar sa simti o legatura subtila intre inima ta si a lor, ca si cum ati fi legati printr-un fir invizibil. Ai putea sa gandesti “Sa fii fericit”, cand treci pe langa ei. Ideea principala este sa ai un sentiment de interconexiune cu cei pe care-i intalnesti.

Observati, fara a judeca, gandurile si sentimentele ce apar pe masura ce trecem pe langa fiecare persoana.

De ce nu? Ca doar nu-s doar un ficus de apartament care studiaza intens…

Aplicarea sfatului ei mi-a schimbat ziua. Treceam, “fii fericit”, judecam, “sa fii sanatos”, ma mai depaseau cativa, “sa fii iubit”, mai uitam si ma prindeam asupra faptului, “ce om frumos”… si tot asa. E atata de fain sa mergi constient si sa zambesti oamenilor de pe drum. Sau sa le doresti tot binele. Si mai e si gratis, adica nu costa (vorba lui Lici de la Business). Si cam uiti de tine. Si se face liniste… sau, ma rog, auzi primavara.

Treceam pe langa niste studenti la o cafenea in strada si am prins:

-Bai, sunt unii oameni care n-au ce face cu banii. Sa-ti iei mirositor de camera cu douaj’ de milioane….?!

Mi-am regasit gropitele din obraji timp de 10 min de la un simplu…”mirositor de camera”…mi se blocase maxilarul pe zambet. Inca n-am avut si iubit pe post de “mirositor de camera”, dar e buna ca idee de afacere… 😛

Ca sa nu mai zic de batranelul ce venea la vale pe o bicicleta pegas juma’ cat el. Tot numai un zambet. Zici ca era un cocker spaniol grizonat cu urechile-n vant dupa ce prinsese viteza. Pe pegas 🙂 Mi-o facut o pofta de i-am calcat pe urme o ora mai tarziu.

Si nenea de la magazinul cu multe care imi va aduce chestii pentru biciclit … ne-am luminat ziua reciproc.

Si multe altele…. a fost ca un bulgare de zapada ce se face mare odata pornit la vale.

Tu alegi cum iti faci ziua. Eu joi am ales sa si aplic din cele citite. Si m-am simtit ca un copil jucaus si recunoscator (si mazgalit cu ulei de la pusul lantului). Si fericit.

Asa mere treaba? Nu-i nimic, ca mai fac 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s