Cand totul se prabuseste in jurul tau II

20190129_085723

Metode de abordare a haosului

Exista trei metode traditionale pentru conectarea directa cu situatiile dificile ca o cale spre trezire si bucurie. Vom numi prima metoda „gata cu lupta”; a doua – folosirea otravii ca medicament; iar a treia – tot ce se intampla trebuie privit drept intelepciune iluminata. Acestea sunt cele trei tehnici de abordare a haosului, a dificultatilor si a evenimentelor nedorite din viata noastra de zi cu zi.

Prima metoda, renuntarea la lupta, este ilustrata cel mai bine de instructiunile shamatha-vipashyanna. Atunci cand ne asezam sa meditam, privim direct tot ce ne rasare in minte, punand eticheta de „gandire”, iar apoi revenim la simplitatea si caracterul imediat al respiratiei. Iar si iar, revenim la constiinta imaculata, eliberata de concepte. Practica meditatiei este modul in care incetam sa mai luptam cu noi insine, incetam sa luptam cu circumstantele, emotiile sau starile de spirit. Aceasta instructiune esentiala este un instrument pe care il putem folosi atat in practica meditatiei, cat si in viata. Orice s-ar intampla, putem privi totul fara o atitudine de judecare.

Instructiunea se aplica atunci cand ne confruntam cu neplacerea, in miile sale de forme posibile. Orice sau oricine ne-ar aparea in cale, trebuie sa privim iar si iar acel lucru sau acea persoana si sa o vedem asa cum e, fara sa ii adresam injurii, fara sa aruncam cu pietre in ea, fara sa ne ferim privirea. Lasam totul sa treaca de la sine. Esenta cea mai profunda a mintii nu are preferinte. Lucrurile apar si dispar mereu. Asa stau lucrurile.

Aceasta este prima metoda de lucru cu situatiile dureroase – durerea globala, durerea casnica sau orice durere. Putem pune punct luptei cu ceea ce se intampla si putem vedea imaginea reala a ceea ce se intampla, fara sa numim pe nimeni dusman. Metoda ne ajuta sa ne amintim ca practica noastra nu e menita sa duca la indeplinirea unui scop – nu este vorba aici de castig sau de pierdere – , ci se refera la incetarea luptei si la relaxare in fata oricarei situatii. Asta este ceea ce facem in timpul meditatiei. Acea atitudine se extinde in restul vietii noastre.

Este ca si cum am invita ceea ce ne sperie sa se prezinte in fata noastra si sa ramana, o vreme, alaturi de noi. Tot asa cum Milarepa le-a cantat monstrilor pe care i-a gasit in pestera: „Este minunat ca voi, demonilor, ati venit aici azi. Sa mai veniti si maine. Din cand in cand, ar trebui sa stam de vorba”. Incepem prin a ne ocupa de monstrii din mintea noastra. Apoi ne dezvoltam intelepciunea si compasiunea pentru a comunica normal cu amenintarile si temerile din viata noastra de fiecare zi.

Yoghina tibetana Machig Labdron s-a antrenat fara teama in acest fel. Ea spunea ca, in traditia poporului sau, demonii nu se exorcizeaza. Sunt tratati cu compasiune. Sfatul primit de la invatatorul ei si pe care l-a transmis elevilor era urmatorul: „Apropie-te de ceea ce ti se pare respingator, ajuta-i pe cei pe care crezi ca nu-i poti ajuta si mergi in locurile de care iti este frica”. Aceasta practica incepe cand ne asezam in postura de meditatie si nu mai luptam cu gandurile proprii.

A doua metoda de abordare a haosului este sa folosim otrava ca medicament. Putem folosi situatiile dificile – otrava – drept combustibil pentru trezire. In general, aceasta idee ne este prezentata prin tonglen.

Cand apare o situatie dificila – orice fel de conflict, orice moment in care ne simtim nedemni, in care ceva ne displace, este jenant sau dureros – , in loc sa incercam sa scapam, o inspiram. Cele trei otravuri sunt patima (inclusiv poftele sau dependenta), agresivitatea si ignoranta (inclusiv negarea sau tendinta de a ne inchide in noi insine). Am putea crede ca aceste otravuri sunt ceva rau, ceva ce trebuie evitat. Dar nu aceasta este atitudinea corecta; de fapt, ele pot deveni seminte ale compasiunii si ale deschiderii. Cand apare o suferinta, instructiunile pentru tonglen arata ca trebuie sa lasam lucrurile in voia lor si sa inspiram adanc suferinta aceea – nu doar furia, resentimentul sau singuratatea pe care le simtim noi, ci si durerea identica a altor oameni care, exact in acel moment, simt si ei furie, amaraciune sau izolare.

Inspiram toate acestea pentru toti oamenii. Otrava aceasta nu este doar nefericirea noastra personala, vina noastra, dezonoarea noastra, rusinea noastra – este o parte integranta a conditiei umane. Este legatura noastra de sange cu toate fiintele vii, materialul de care avem nevoie pentru a intelege ce inseamna sa te afli in pielea altcuiva. In loc sa respingem starea respectiva sau sa fugim de ea, o inspiram adanc si ne conectam total la ea. Procedam astfel cu dorinta de a elibera de suferinta pe toti cei afectati. Apoi expiram, trimitand spre exterior sentimentul de spatiu nesfarsit, de aerisire sau de prospetime. Facem toate acestea cu dorinta ca toti sa ne relaxam si sa percepem esenta cea mai profunda a mintii noastre.

Inca din copilarie ni se spune ca e ceva in neregula cu noi, cu lumea si cu tot ce se intampla: nimic nu e perfect, totul are asperitati, gust amar, e prea zgomotos, prea moale, prea ascutit, prea incurcat. Cultivam in noi o tendinta de a incerca mereu sa imbunatatim lucrurile, deoarece ceva nu merge bine, ceva este gresit, ceva reprezinta o problema. Principalul scop al acestor metode este acela de a anula lupta duala sau tendinta obisnuita de a ne lupta cu tot ceea ce ni se intampla sau se petrece in noi. Aceste metode ne invata sa ne indreptam in directia dificultatilor, in loc sa ne ferim de ele. Nu primim prea des acest gen de incurajare.

Tot ceea ce se intampla ne poate fi de folos, ba chiar mai mult de-atat, reprezinta insasi calea. Putem folosi tot ce ni se intampla ca mijloc pentru a ne trezi. Putem folosi tot ce are loc – fie ca este vorba despre emotiile si gandurile noastre conflictuale sau despre o situatie aparent exterioara – pentru a ne arata care parte din noi este adormita si cum ne putem trezi complet, categoric, fara rezerve.

Asadar, a doua metoda consta din a folosi otrava ca medicament, din a folosi situatiile dificile pentru a ne trezi preocuparea reala fata de alti oameni care, la fel ca noi, simt adesea durerea. Asa cum se spune intr-un slogan lojong: „Atunci cand lumea este cuprinsa de rau, toate necazurile, toate dificultatile trebuie transformate in calea catre iluminare”. Aceasta este notiunea implicata aici.

A treia metoda de abordare a haosului consta din a privi tot ceea ce se intampla ca pe o manifestare a energiei trezite. Ne putem considera deja treji; putem considera ca lumea noastra este deja sacra. Prin traditie, imaginea folosita pentru a privi tot ce se intampla ca pe insasi energia intelepciunii este spatiul funerar. In Tibet, spatiul funerar era ceea ce noi numim cimitir, dar nu era la fel de frumos cum sunt cimitirele noastre. Corpurile nu erau depuse sub un strat neted, frumos de iarba, cu o piatra gravata, ingeri si cuvinte frumoase. In Tiber, pamantul era inghetat, asa ca, dupa moarte, trupurile erau taiate in bucati si duse in spatiul funerar, unde erau mancate de vulturi. Sunt sigura ca nu mirosea prea bine si nu era o imagine prea placuta. Ochi, par si oase si alte parti ale trupului peste tot. Intr-o carte despre Tibet, am vazut o fotografie in care niste oameni aduceau un cadavru in spatiul funerar. Vulturi ce pareau cam de marimea unor copii in varsta de doi ani stateau acolo in cerc, asteptand sosirea cadavrului.

Poate ca forma cea mai apropiata de spatiul funerar in lumea noastra nu e cimitirul, ci camera de urgente dintr-un spital. Aceasta ar putea fi imaginea de la care sa pornim, caci ea reprezinta, destul de realist, modul in care functioneaza lumea oamenilor. Miros puternic, sange, impredictibilitate, dar, in acelasi timp, intelepciune luminoasa, ceea ce reprezinta pentru noi hrana buna, benefica si pura.

Daca privim ceea ce se iveste ca energie trezita, ne sunt rasturnate tiparele comportamentale obisnuite prin care incercam sa evitam conflictul, sa devenim mai buni decat suntem, sa netezim lucrurile si sa le infrumusetam, sa demonstram ca durerea este o greseala si ca ea nu ar exista in viata noastra daca am face doar ceea ce trebuie. Aceasta perspectiva rastoarna complet acel tipar, incurajandu-ne sa fim preocupati de studiul spatiului funerar al vietii noastre, ca baza pentru efortul de atingere a iluminarii.

Adesea intram in panica in viata noastra de zi cu zi. Simtim palpitatii si stomacul ni se strange deoarece ne certam cu cineva sau pentru ca am avut un plan minunat care nu functioneaza. Cum pasim in interiorul acestor situatii dramatice? Cum abordam toti acesti demoni reprezentati, in esenta, de sperantele si temerile noastre? Cum incetam sa mai luptam impotriva noastra? Machig Labdron ne sfatuieste sa mergem in locurile care ne inspaimanta. Dar cum facem acest lucru?

Incercam sa invatam sa nu ne separam in doua: latura noastra „buna” si latura noastra „rea”, „puritate” si „impuritate”. Lupta elementara se da cu sentimentul nostru ca gresim, cu vina si rusinea noastra fata de ceea ce suntem. Acestea sunt lucrurile cu care trebuie sa ne imprietenim. Ideea esentiala este ca putem risipi sentimentul de dualism intre „noi” si „ei”, intre „asta” si „cealalta”, intre „aici” si „acolo”, pasind catre acele lucruri pe care le consideram dificile si de care am dori sa scapam.

(…) Acestea sunt trei moduri foarte practice de a aborda haosul: fara lupta, folosind otrava ca medicament si privind totul ca pe o manifestare a intelepciunii. In primul rand, ne putem antrena sa lasam lucrurile sa mearga de la sine. Sa incetinim ritmul suficient incat sa putem fi prezenti, sa renuntam la judecati si scheme mentale si sa nu mai luptam. In al doilea rand, putem folosi fiecare zi a vietii noastre pentru a avea o alta atitudine fata de suferinta. In loc sa o respingem, o putem inspira cu dorinta de a pune capat durerii tuturor, cu dorinta ca toti oamenii de pretutindeni sa simta multumire in suflet. Putem transforma durerea in bucurie.

In al treilea rand, putem deveni constienti de existenta suferintei, a intunericului. Haosul de aici si haosul de acolo – aceasta este energia fundamentala, jocul intelepciunii. Depinde doar de perceptia noastra daca vedem situatia in care ne aflam ca fiind rai sau iad.

………………

Sa nu salvez situatia era total impotriva modului in care actionam de obicei. M-am simtit ca si cum o roata uriasa ma impingea spre directia obisnuita, iar eu o intorceam in sens invers.

Despre asta este vorba in dharma; inversarea felului in care facem totul cu atata siguranta, inversarea rotii samsarei. Totul incepe atunci cand ne surprindem actionand, din obisnuinta, in acelasi fel in care am actionat intotdeauna. De obicei simtim ca exista o mare problema si ca trebuie sa o rezolvam. Instructiunile ne spun sa ne oprim. Sa facem ceva ce nu ne sta in obicei. Sa facem orice in afara de a ne grabi in aceeasi directie veche, catre folosirea acelorasi vechi trucuri.

………….

In anul 2000, consiliul batranilor din Hopi a emis o profetie pentru vremurile pline de provocari in care ne aflam acum. „Un râu curge acum foarte repede”, au spus ei. „Este atat de mare si de iute, incat vor fi si dintre cei carora le va fi frica. Vor incerca sa se agate de tarm. Se vor simti ravasiti si vor suferi teribil”. Lumea moderna ne poate arata foarte limpede cat de captivi suntem, cu mintea fixa si intepenita, invartindu-ne, din obisnuinta, pe roata suferintei. Aceste vremuri arata ca optiunea agatarii de mal este tot mai putin convenabila. Asadar, inteleptii din Hopi ne sfatuiesc „sa inaintam catre mijlocul râului, sa tinem ochii deschisi si capul la suprafata apei”. Odata ajunsi acolo, vom putea sa ne vedem tovarasii de drum in râu si vom putea „sarbatori”. Inteleptii nu se tanguie pentru ceea ce se intampla. Din contra, ei spun: „Poate fi o sarbatoare!”

Sursa: Pema Chodron – Cand totul se prabuseste in jurul tau

One thought on “Cand totul se prabuseste in jurul tau II”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s