Eliberarea de materialismul spiritual III

20181220_174550

Rabdarea are capacitatea de a percepe spatiul. Ea nu se teme de situatiile nou create pentru ca nimic, dar nimic, nu poate surprinde un bodhisattva. Orice s-ar intampla, fie el distructiv, haotic, creativ, de bun augur sau favorabil, acesta nu va fi niciodata tulburat ori socat, deoarece are constiinta spatiului dintre el si situatia respectiva. O data ce ai devenit constient de acest spatiu, atunci totul se intampla acolo. Toate evenimentele se desfasoara in acel spatiu. Nimic nu mai are loc „aici” sau „acolo”, inceteaza orice relationare sau confruntare. Prin urmare, rabdarea transcendentala inseamna o stare de plutire deasupra lumii si disparitia nevoii de a ne lupta cu cineva sau cu ceva.

…………………..

Vyria este tipul de energie care ne ajuta sa rezolvam situatiile astfel incat sa nu ratam nicio sansa, nicio posibilitate. Cu alte cuvinte este bucurie, o energie a bucuriei, asa cum mentioneaza Shantideva in a sa Bodhisattva – charyavatara. Nu este o energie cu care sa ne straduim din greu simtind ca asa trebuie sa facem, este o energie a veseliei, deoarece am devenit complet interesati de capacitatile noastre creative. Intreaga viata ti se deschide prin generozitate, se activeaza prin moralitate, se intareste prin rabdare, ajungand astfel la momentul actual, la bucurie. Nimic nu-ti va parea neinteresant sau plictisitor pentru ca viziunea existentiala a unui bodhisattva este extrem de cuprinzatoare si plina de interes. Acesta nu evalueaza nimic, dar nici nu inseamna ca este complet inert. Nu e nici absorbit de „cele mai inale niveluri ale intelepciunii”, de „cea mai profunda stare de samadhi”, asa incat sa nu mai facem diferenta intre zi si noapte, sau intre mic dejun si pranz. N-a devenit nici incoerent, nici greu de cap. Dimpotriva, intelege conceptualizarile si verbalizarile asa cum sunt in realitate, putand apoi sa treaca dincolo de concepte si evaluari. Vede similitudinea micilor etichetari facute de ceilalti. Are un punct de vedere atotcuprinzator, iar prin urmare manifesta fata de viata, asa cum este ea, un mare grad de interes. Prin urmare, un bodhisattva nu tanjeste dupa nimic. El doar traieste si atat.

Cand paseste pe Calea Bodhisattva, el face un legamant ca nu va atinge iluminarea inainte de a fi ajutat toate fiintele sensibile sa ajunga la starea de desteptare mentala, starea lui Buddha. Pornind prin acest act de daruire, de deschidere si de sacrificiu, el isi urmeaza calea aratand un interes iesit din comun fata de tot ce se intampla, aratandu-se neobosit in rezolvarea problemelor existentiale. Este virya, o lucrare intensa asupra bucuriei. Pentru a intelege pe deplin ca am renuntat la incercarea de a deveni Buddha, pentru a ne da seama ca acum avem timp sa ne traim viata cu-adevarat, ca am trecut dincolo de graba noastra obsesiva, este nevoie de o cantitate nemasurata de energie.

Cu atat mai interesant, desi un bodhisattva a facut legamantul de a nu atinge iluminarea, fiind atat de precis si patrunzator, el nu iroseste nicio secunda. Intotdeauna traieste viata la intensitate maxima si, inainte sa-si dea seama ce i se intampla, atinge iluminarea. Dar lipsa dorintei de a o atinge continua, destul de ciudat, nu-i asa, chiar si dupa ce a incercat starea lui Buddha. Atunci compasiunea si intelepciunea vor tasni de la sine reintarindu-i energiile si convingerile. Daca nu ne lasam coplesiti, energia noastra va avea chipul bucuriei. Daca vom fi complet deschisi si pe de-a-ntregul constienti, nu vom avea niciun moment de intunecare. Aceasta este virya.

…………..

Un bodhisattva nu interactioneaza cu nimic, el doar se confrunta cu situatiile zilnice din punct de vedere fizic. In meditatia sa nu fiinteaza nicio autoritate centrala, el nu se supravegheaza nici actionand, nici meditand, astfel incat actiunile sale vor fi mereu meditatie, iar meditatia va fi intotdeauna actiune.

………….

Prajna semnifica inteligenta, ochiul atotvazator, opusul egoului care se autosupravegheaza clipa de clipa. Bodhisattva preface observatorul sau egoul in cunoastere specifica, prajna paramita. „Pra” inseamna „supra”, iar „jna” „cunoastere”. Avem deci, o supra-cunoastere, o cunoastere completa si patrunzatoare care intelege totul. Constientizarea axata pe „acesta” si „acela” a fost data de-o parte, aparand dubla cunoastere, prajna cunoasterii si prajna intelegerii.

Prajna cunoasterii are de-a face cu emotiile. Este eliberarea de emotiile conflictuale, e atitudinea pe care o ai fata de tine, asadar, revelarea a ceea ce esti. Prajna intelegerii este transcenderea preconceptiilor initiale fata de lume. Este intelegerea situatiei asa cum este. Prin urmare, prajna intelegerii creeaza posibilitatea de a trata situatiile in cel mai echilibrat mod cu putinta. Prajna indeparteaza chiar si cea mai mica tentatie de a separa „acesta” de „acela”. Iata motivul pentru care sabia are doua taisuri. Ea nu taie numai in directia „aceasta”, ci si in „cealalta”. Bodhisattva inceteaza sa mai resimta starea de enervare produsa de separarea intre aceasta si cealalta. Va pluti doar prin inima situatiilor fara sa fie nevoie sa verifice ce-i in urma.

…………………………

Î: In viata de zi cu zi, starea de nepasare este asociata cu cea de absenta. Prin urmare, daca, asemeni unui bodhisattva, cineva lasa impresia de dezinteres, atunci poate fi considerat o leguma?

R: Neimplicarea inseamna sa devii o piatra sau o meduza. Acolo exista o cantitate de energie, dar din punctul de vedere al unei persoane care se implica activ, o senzatie de dorinta sau de furie nemanifestata si reprimata in sine, o cantitate de energie care nu va fi pusa in actiune, va duce la o stare de nemultumire, de angoasa, la senzatia de sufocare. Asa se intampla daca tratezi energia din punct de vedere unidimensional.

Energia nu se manifesta deloc sub forma tipica a distrugerii sau a dobandirii a ceva. Exista si energii care n-au nimic de-a face cu dragostea sau cu ura. Acestea sunt energii manifestate ca precizie, claritate, intelegerea situatiilor. Sunt energii ale inteligentei care se manifesta in permanenta, dar cu care nu stim sa operam corect. Intotdeauna privim energia drept ceva distructiv ori gata sa ne ajute sa dobandim ceva. Exista forme mult mai subtile. Daca te vei afla in permanenta legatura cu realitatea asa cum este ea, nu va exista nici un moment de intunecare. Sclipirea acelor energii care izvorasc in permanenta va transcende ignoranta si simplitatea unei gandiri unidirectionale.

Î: Dar cum poti sa stii cum si incotro sa-ti canalizezi energiile?

R: Deoarece acum intelegi situatiile mult mai clar, cu mult mai multa claritate decat o faceai inainte, pentru ca acum le intelegi asa cum sunt, vei sti singur cum si incotro sa-ti indrepti energiile. Pana acum, in loc sa vezi adevarata stare a lucrurilor, iti impuneai propria viziune asupra vietii. Odata valul indepartat, vezi cum stau lucrurile, si poti adopta metoda cea mai buna. Si atunci poti sa comunici corect si deplin. Nu trebuie sa-ti impui nimic. Schimbul din actul comunicarii se face permanent, ca intr-un dans fara inceput si fara sfarsit. Este asemeni stralucirii soarelui si cresterii plantelor. Soarele nu-si doreste sa dea viata plantelor. Acestea reactioneaza pur si simplu la prezenta luminii solare si lucrurile se desfasoara in mod firesc.

Î: De la sine?

R: De la sine. E o actiune foarte precisa, ca si in cazul cresterii plantelor. Am putea spune de o precizie stiintifica. Asadar actiunile vor deveni extrem de exacte deoarece vin de la sine.

…………..

Î: Intelegerea lucrurilor asa cum sunt ele necesita oare atat intelegerea subiectului, cel care percepe, cat si a obiectului?

R: E o problema foarte interesanta. Pentru a vedea lucrurile asa cum sunt, trebuie sa te situezi intr-un tinut al nimanui. Intelegerea situatiilor necesita un salt. Acest asa numit salt poate fi facut plasandu-te in „nicaieri”. Daca observi de undeva de deasupra, o sa-ti dai seama si de distanta si de perceptie. Asadar, aflat undeva, intr-un tinut al lui nicaieri, poti sa intelegi cum stau lucrurile. Este ca si cum ai incerca sa-ti gusti propria limba. Mai gandeste-te.

Î: Ne spuneti ca lucrurile pot fi intelese numai privind din acel tinut al lui nicaieri, dar scripturile budiste ne vorbesc despre trecerea pe celalalt mal al raului. Ne-ati putea lamuri?

R: Este un soi de paradox, cam ca ideea saltului catre niciunde. Cu siguranta ca scripturile vorbesc depsre traversarea pe celalalt mal, dar acolo nu vei ajunge decat daca, pana la urma, iti dai seama ca acolo nu exista niciun tarm. Cu alte cuvinte, facem o calatorie inspre „tarmul fagaduintei”, catre malul celalalt, dar nu ajungem decat cand ne dam seama ca ne-am aflat acolo dintotdeauna. Intr-adevar, este de-a dreptul paradoxal.

Sursa: Chogyam Trungpa – Eliberarea de materialismul spiritual

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s