Meditatie creatoare I

20181122_140204

Scopul meditatiei budiste nu este revenirea la o stare „necreata”, de calm desavarsit si cu o minte golita; nu este nici regresia in „inconstient” sau explorarea trecutului. Este un proces de transformare, de transcendere, in urma caruia devenim constienti de prezent, de puterile si posibilitatile nelimitate ale mintii, cu scopul de a ajunge stapani pe destinul nostru cultivand acele calitati care duc la realizarea naturii noastre atemporale: altfel spus, la iluminare. Astfel ca in loc sa contemplam un trecut pe care nu-l putem schimba si asupra caruia nu avem nici cea mai mica influenta, rolul meditatiei este sa arunce semintele eliberarii finale si sa cladeasca acum trupuri ale unei perfectiuni viitoare, purtand chipul celor mai inalte idealuri ale noastre. In acest scop nu este suficient sa ne „spiritualizam” pur si simplu viata; trebuie sa ne „materializam” spiritul. A dispretui materia de dragul spiritului este o atitudine cu nimic mai buna decat a o lua drept unica realitate. Novalis spunea candva ca lumea exterioara nu este altceva decat lumea interioara intr-o stare de mister. Daca privim lumea cu ochii poetului – asadar cu ochii spiritului – vom descoperi ca cel mai simplu obiect material, mai mult, tot ce poseda forma, fie de la om, fie de la natura, este un simbol, semnul unei realitati de ordin mai inalt si al unor relatii mai stranse intre fortele universale si cele individuale decat ne-am fi asteptat. Si intrucat e vorba de aceleasi forte care ne modeleaza constiinta, viata launtrica, sufletul chiar, cuvintele lui Novalis nu sunt o exagerare poetica, ci reprezinta un adevar profund. Ne-am obisnuit sa asociem cuvantul „materie” cu ceva inferior si fara valoare, in contrast cu ceea ce numim „spirit”, lipsindu-ne astfel de mijloacele prin care sa patrundem in miezul realitatii si sa dam un sens vietii noastre, existentei noastre individuale in aceasta lume materiala. Am sfasiat unitatea profunda dintre lumea interioara si cea exterioara, declarand-o pe una ca „spirituala” iar pe cealalta doar „materiala” si deci, in ultima instanta, „iluzorie”.

Ii revine meditatiei sarcina deosebita de a uni cele doua lumi in loc sa renuntam la una in favoarea celeilalte. Meditatia nu inseamna evadare din lume, ci o metoda de a privi lumea mai in profunzime, nestingheriti de prejudecati sau de obisnuinte care sa ne orbeasca in fata miracolelor si a misterelor care ne inconjoara. Atat in filozofie cat si in religie, concepte precum: unitate, universalitate, infinit, nemarginire, informal, vacuitate, imuabilitate, atemporalitate, eternitate si alte asemenea abstractiuni uniliterale de tip pur conceptual au devenit un sumum bonum, o amprenta a unei spiritualitati intelectuale care incearca sa le izoleze de termenii lor complementari: diversitate, individualitate, forma, materialitate, miscare in timp si spatiu, schimbate, crestere, transformare etc.; acestia au ajuns sa fie depreciati si dispretuiti ca niste calitati de ordin inferior si negatii ale realitatii ultime. Este un exemplu tipic de gandire pur conceptuala si de rationament logic, aflate la fel de departe de intelegerea realitatii – sau, daca putem spune astfel, a naturii realitatii, care poate avea multe dimensiuni – ca si incercarea de a izola polii pozitivi de cei negativi intr-un camp electric sau magnetic.

……………..

Adevarata natura a mentalului nostru cuprinde tot ce este viu. Promsiunea lui Bodhisattva de a elibera toate fapturile nu este deci atat de prezumtioasa pe cat s-ar parea. Ea nu s-a nascut din iluzia ca un muritor s-ar putea erija in salvatorul tuturor fiintelor ori in mantuitor al lumii, ci este consecinta realizarii faptului ca numai in starea de iluminare vom fi capabili sa devenim una cu intreaga faptura. Prin actul acesta de unificare ne eliberam pe noi insine odata cu toate fiintele vii, care sunt potential prezente si participa la natura mentalului nostru – mai mult, sunt parte a acestuia, in intelesul cel mai adanc.

……………

Cata vreme dispretuim lumea si incercam doar sa fugim de ea, nici n-am biruit-o, nici n-am supus-o si suntem departe de eliberare. De aceea se spune: „Lumea aceasta este lumea lui Buddha, in ea poti gasi eliberarea. A cauta iluminarea izolandu-te de lume e o nesabuinta la fel de mare cu a cauta coarnele unui iepure”. Caci: „Cine urmeaza sincer calea lumii, nu-i va blama greselile”.

……………….

Cand religia imbatraneste, credinta e inlocuita cu dogma, virtutea cu atasamentul fata de reguli, devotiunea cu ritualismul, meditatia cu speculatia metafizica si intelepciunea cu scolastica. Momentul este atunci prielnic pentru un alt „salt existential”, pentru redescoperirea adevarului si o noua incercare de traducere a sa in viata.

……………..

In povestirile Siddhasilor, ele [paradoxurile] iau fie forma miracolului, ca simbol al experientei interioare, fie arata ca omul se poate inalta prin chiar acele lucruri care de obicei il duc la cadere; de pilda, slabiciunea poate fi transformata in putere, iar o eroare poate deveni un avantaj, cu conditia sa fim in stare sa privim la noi insine ca la un strain, fara simpatii ori prejudecati, iar la lumea din jurul nostru, ca si cum am vedea-o pentru prima oara.

Suntem orbi in fata realitatii, caci ne-am obisnuit atat de mult cu noi insine si cu cele inconjuratoare, incat am incetat sa mai fim constienti de ele. Dar odata ce rupem legaturile obisnuintei prin puterea unei situatii paradoxale, sau printr-o sclipire a intuitiei, totul devine o revelatie in viata de zi cu zi.

……………..

Nu este suficient sa patrundem pana la constiinta intuitiva a unitatii universale daca nu am realizat si polul opus, intelepciunea distinctiva a viziunii interioare si a discernamantului spiritual care trezeste in noi simtul valorilor si responsabilitatea fata de sine. Nu ajunge sa ne identificam cu unitatea datorata unei origini comune ori unei stari potentiale de Buddha, daca nu facem si pasul decisiv catre transformarea si reintegrarea tendintelor si elementelor divergente ale psihicului. (…)

Cat priveste responsabilitatea fata de sine la care ne-am referit mai sus, ea presupune, evident, dezvoltarea unei individualitati centralizate, fapt la fel de insemnat ca si caracterul ei dinamic (ne-absolut). Prin urmare, conditia prealabila a oricarei experiente meditative consta in a deveni tot mai constient de centrul launtric.

…………

Daca intuitia nu-si gaseste o expresie limpede in gandire, ea nu poate avea o influenta reala asupra vietii noastre, caci nici o forta nu poate actiona daca nu este structurata si directionata. Pe de alta parte, gandurile si adevarurile elaborate doar pe plan intelectual trebuie confirmate si realizate prin experienta directa, daca este sa aiba puterea de a ne transforma viata si fiinta cea mai profunda.

Cei care se cantoneaza in domeniul cugetului raman prizonierii gandurilor lor, la fel cum cei calauziti de intuitii mai mult sau mai putin vagi devin prizonierii unor simtaminte si emotii de moment.

Dar aceia care-si pot coordona si armoniza gandurile si intuitiile, profita la maximum de amandoua: ei se bucura de libertatea unei minti intuitive, nestingherita de concepte si prejudecati. Acestia au satisfactia creatoare de a construi din elementele experientei intuitive edificiul solemn al unei viziuni atotcuprinzatoare asupra lumii si de a dezvolta o filozofie a vietii care-si largeste necontenit perspectiva pana ajunge la implinire in starea de iluminare perfecta.

Sursa: Lama Anagarika Govinda – Meditatie creatoare si constiinta multidimensionala

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s