Inima pura, minte iluminata

20181030_181049

Trei ani de calatorii in afara pentru a ajunge in acelasi loc inauntru.

……………………………..

Omul e bogat cat saracia nevoilor sale.

…………………..

Ma simteam foarte libera, libertatea drumetiei in care faceam ce voiam cand voiam, fara teama. Era o placere care izvoraste din actul inconstient de a-ti pune palmele pe fata si a-ti da seama ca zambesti si ca zambetul e de-acum expresia ta naturala.

…………………

E adevarat ca daca iti iubesti dusmanul il ucizi, pentru ca inceteaza sa existe.

………………………..

Totul era grozav pe lume. Numai de m-as putea desparti de ego suficient cat sa rad de greselile mele, cred ca asta ar fi cea mai eficienta reactie.

…………..

Zilele astea simt frigul si cam atat. Nu exista comentariul; sinele meu nu-i rezista si nici nu trebuie sa-l conving. Precum koan-ul despre a nu te uda, mi-e frig; sigur ca mi-e frig, dar nu chiar frig. Takuhatsu [cersit] va iesi bine si am irosit prea multa energie facandu-mi griji cu iarna.

………………….

Munca isshaken mei [din tot sufletul si cu toata inima] nu este corvoada.

……………

De curand ma simt ridicol de fericita. Fara motiv. Debordez de bucurie. Mi-amintesc cand eram mult mai tanara si m-am hotarat sa ma sinucid la 26 de ani. Dupa 30 de ani o luam la vale, deci 26 de ani erau suficient de trait. Gandeam ca daca pana la acea varsta nu reusesc sa fac ce mi-am propus in viata oricum nu voi mai face vreodata, asa ca la fel de bine as putea sa pun punct. Acum am 26 de ani si ma simt de parca mi-as fi trait viata. Ciudata senzatie. Ca si cum as fi aproape de moarte. Orice dorinte, ambitii si sperante as fi putut avea ori s-au implinit, ori s-au evaporat spontan. Sunt complet satisfacuta. Sigur ca vreau sa ajung mai in profunzime, sa vad mai limpede, iar de-as putea si as avea parte doar de trezirea asta marunta, superficiala, as fi foarte multumita. Perspectiva unei ierni reci si lungi nu-i doar in regula, e chiar satisfacatoare. Totul pare sa fie minunat. Chiar si bolile indezirabile, dureroase au o exaltare si o frumusete patrunzatoare. Asa ca intr-un sens simt ca am murit deja; nu mai am nimic la care sa aspir, nimic care sa-mi justifice sau sa-mi stimuleze existenta. Cadavru viu la 26 de ani, si ce viata am dus!

M-ar jena sa spun asta oricui, suna asa de aiurea, dar de-acum mi-au ramas vreo 50 sau 60 de ani (cine stie?) de viata – deschisi, nescrisi, gata de trait. Vreau sa-i traiesc pentru alti oameni. Ce altceva sa fac cu ei? Nu ca ma astept sa schimb lumea sau macar un fir de iarba, dar e ca si cum a ma darui e tot ce pot face, cum florile nu au de ales decat sa infloreasca. Tot ce pot face momentan e sa ofer oamenilor aceasta libertate, aceasta fericire, si cum sa o fac mai bine decat prin zazen? Asa ca trebuie sa ajung tot mai in profunzime si sa muncesc din greu, dar deja nu pentru mine, ci pentru toti cei pe care ii pot ajuta.

 

Dupa cum reveleaza aceasta reflectie, Maura nu considera iluminarea ca ceva ce trebuie atins doar pentru sine. Isi dorea sa se goleasca pe sine pentru a-i servi pe ceilalti pe calea compasiunii. Aceasta a fost dorinta Maurei. Dar nu si karma ei. Dupa ce a parasit manastirea in drumul spre Irlanda, a murit intr-un accident de autobuz in Thailanda. Avea 27 de ani.

Sursa: Maura O’Halloran – Inima pura, minte iluminata

One thought on “Inima pura, minte iluminata”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s