Naikan II

Cu asta trebuia sa incep ieri, in prima postare. Ceva frumos, simplu si atat de diferit de palavrageala de dezvoltare personala a americanilor. Sunt doar trei intrebari…dar ce minunat schimba acestea perspectiva din care privim lucrurile. Cand stai si te uiti in jurul tau si realizezi ca tu nu ai practic nimic al tau, ca esti sprijinit dintr-atatea parti…ei bine, aici se naste smerenia si dorinta de a servi…Cum spunea si Wayne Dyer, intrebarea “Ce-mi iese mie din asta?” este inlocuita radical de “Cum pot servi/ajuta?”

Deci, ce este NAIKAN?

Naikan este un cuvant japonez care inseamna “a privi in interior”, desi o traducere mai poetica ar fi “a te vedea cu ochiul mintii”. Este o metoda structurata a introspectiei, care ne ajuta sa ne intelegem pe noi insine, relatiile noastre si natura fundamentala a existentei umane.

Reflectia Naikan se bazeaza pe trei intrebari:

Ce am primit de la …..?

Ce i-am oferit lui ……..?

Ce necazuri si dificultati i-am cauzat lui….?

Intrebarile in sine par destul de simple. Chiar si sunt. Profunzimea experientei, introspectia, ca si intelegerea ce pot veni din practicarea introspectiei, nu sunt rezultatul analizei intelectuale, sau al teoriilor complexe. Provocarea noastra este aceea de a vedea realitatea asa cum este ea.

Ce am primit de la …..?

Cand iti examinezi relatiile cu altcineva, incepe prin a cauta sa vezi ce ai primit de la acel cineva. Deseori, noi luam astfel de lucruri ca si cum ni s-ar cuveni. Trecem in graba, de-a lungul zilei, fara sa dam prea multa atentie tuturor acelor lucruri “marunte” pe care le primim. Dar oare aceste lucruri sunt cu adevarat mici? Ele doar par asa, pentru ca, atata timp cat avem parte de sprijin, atentia ni se indreapta in alta parte. Dar cand nu avem apa calda la dus, sau ne-am pierdut ochelarii, aceste lucruri marunte ne capteaza atentia. Brusc, devenim constienti de adevarata valoare a apei calde si de a vedea limpede. Pe masura ce inventariezi tot ce ai primit de la ceilalti, vei deveni ancorat in simpla realitate a felului in care ai fost sprijinit si ti s-a purtat de grija. In multe cazuri s-ar putea sa te surprinda cat de lungi iti sunt notitele, sau ce importante sunt articolele pe care ti le-ai notat pe lista, si se poate ca, in mod firesc, sa ti se nasca un sentiment profund de recunostiinta si apreciere. Inima si mintea incep sa ti se deschida catre gratia care strabate intreaga viata. Fara a ne indrepta, in mod constient, atentia catre nenumaratele cai in care lumea ne sprijina, riscam ca atentia sa ne fie prinsa in probleme si obstacole, lasandu-ne sa ratacim in suferinta si autocompatimire.

Asa ca, te rog ca acum sa-ti faci timp cateva minute si sa incepi sa alcatuiesti lista cu darurile pe care le-ai primit in ultimele douazecisipatru de ore. Acest tip de reflectie zilnica se numeste Naikan zilnic (nichijo naikan in japoneza). Nu esti supus la ingradirea de a-ti examina relatia cu o singura persoana, ci ii poti include pe toti cei care te-au sprijinit pe parcursul zilei trecute.

Ce i-am oferit lui ……..?

Cand ati examinat in detaliu ceea ce ati oferit si ceea ce ati primit, puteti determina un bilant al vietii. Puteti compara ceea ce ati dat (creditul) si ceea ce ati primit (debitul) in relatia cu o persoana, sau cu tot restul lumii. Puteti examina o perioada de timp – de la o zi, pana la un deceniu.

Acest process este o reconciliere care nu este doar practica, ci si spirituala, a relatiilor noastre cu altii. Imi datoreaza lumea ceva, sau ii datorez eu lumii ceva? Ii sunt eu indatorat mamei mele, sau este ea datoare fata de mine? Uneori ne traim viata de parca lumea ne-ar datora ceva. “De ce nu am primit acea majorare de salariu?”, “De ce a venit pizza asa de tarziu?”, “Cum se face ca nu ma bucur de mai multa apreciere din partea  sefului meu?”Nu ne place deloc cand ceilalti nu ne indeplinesc asteptarile si traim ca si cum ni s-ar cuveni orice ne dorim. Cand oamenii ne sprijina, noi consideram ca meritam, in mod firesc, eforturile lor, traind ca si cum am fi indreptatiti sa beneficiem de un astfel de efort. Pe masura ce reflectam la viata noastra, incepem sa vedem realitatea ei. Ce este mai potrivit: sa trecem prin viata cu misiunea de a aduna ceea ce ni se datoreaza, sau sa trecem prin viata incercand sa ne platim datoriile catre ceilalti? Sa presupunem ca mi-am dat seama ca eu sunt ce care ii este dator lumii. Aceasta descoperire imi starneste dorinta fireasca de a darui si de a-i sluji pe altii si imi insufla un mare sentiment de recunostiinta si de smerenie realista.

Va rog sa mai stati zece minute si sa alcatuiti o lista cu ceea ce ati oferit altora, pe parcursul ultimelor douazeci si patru de ore. Ce ati facut efectiv pentru altii?

Acum aveti o imagine preliminara a vietii voastre din ultimele douazeci si patru de ore. Ati fost consecventi? Daca ati notat ca i-ati oferit cuiva un zambet sau un multumesc, ati mai notat si toate zambetele si cuvintele de multumire pe care le-ati primit de la altii? Ati avut grija sa scrieti totul, cu cea mai mare exactitate? Daca ati gatit masa pentru cineva, ati notat si ce a trebuit sa primiti ( de ex.: alimentele, vasele de bucatarie, aragazul, cartea de bucate) ca sa puteti  gati pentru altii?

Ce necazuri si dificultati i-am cauzat lui ….?

Cel mai adesea suntem constienti de modul in care ceilalti ne cauzeaza neplaceri sau dificultati. Poate ne taie calea cineva in trafic, ori poate omul care sta la coada in fata noastra la posta are o multime de pachete si ne face sa asteptam prea mult. Suntem foarte atenti cand observam asemenea incidente. In schimb, foarte frecvent nu observam deloc cand noi suntem sursa neplacerilor sau a dificultatilor altora. Sau, daca observam, zicem ca “a fost o intamplare” sau ca “nu am vrut”. Poate dam deoparte intamplarea cu un simplu “n-a fost mare lucru”. Insa aceasta problema este cu adevarat importanta.

Daca nu vrem sa vedem si sa acceptam acele evenimente in care am fost o sursa de suferinta pentru ceilalti, atunci nu ne putem cunoaste cu adevarat pe noi insine, si nici starea de gratie in care traim.

Acum, va rog sa va mai acordati zece minute ca sa alcatuiti lista neplacerilor si dificultatilor pe care le-ati cauzat altora, in ultimele douazeci si patru de ore.

Sursa: Gregg Krech: Naikan – Recunostiinta, stare de gratie si arta japoneza a introspectiei

Simplu si frumos, nu?

Cu drag,

Nemuritoarea de rand

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s