Magister

Mi-am mai dat seama ca incetand sa ma pun pe mine in centrul tuturor lucrurilor si redand acest loc Creatorului mi se schimbau radical nevoile. Inainte, ratiunea era obisnuita sa pretinda, sa lucreze si sa obtina de la lumea din jur ceea ce egoul meu ii cerea. Principiul dupa care ma ghidam era de aducere in interior. Acumulam, ca un avar, tot ce mi se oferea; de la aer, hrana si apa la invatatura, sentimente, impresii, ba chiar si posesii materiale. Cerseam zi de zi aceste bogatii cu care fiinta mea nu inceta niciodata sa se indestuleze. Mai mult, imi parea imperios necesar sa fiu rasplatit atunci cand faceam cate o fapta buna.

Regasindu-L pe Dumnezeu si punandu-L pe El in centru, locul meu se modifica in consecinta. Pe neasteptate, ma situam pe linia cercului, laolalta cu intreaga creatie. Menirea mea nu era doar de a primi…ci si de a da mai departe. Sufletul isi exprima dorinta de a darui, de a scoate la suprafata iubirea ce imi umplea fiinta. Mai mult decat atat, imi deconspira ca ajutorul nu trebuie cantarit in niciun fel de moneda. El se dovedeste a fi rodul firesc al preaplinului iubirii, fiind inzestrat cu acelasi atribut de seama, neconditionarea.

Atitudinea mea fata de lume a devenit, pe zi ce trecea, alta.

M-am obisnuit sa privesc pacatul intr-un mod cu totul nou. L-am definit ca un act golit de iubire. Atata timp cat sentimentul ce statea la baza creatiei lipsea din faptele mele, acestea se transformau in ceva inutil, ba chiar daunator. Luau forma unui abuz: prea multa agitatie, prea multe cuvinte, prea multe ganduri, prea multe senzatii fara rost…E adevarat ca imi hraneau egoul, dar, pe de alta parte, imi tineau ocupata ratiunea, afectul si trupul, cheltuindu-mi mare parte din energie. Pe langa faptul ca nu-mi erau indispensabile, ma impiedicau sa imi urmez drumul.

………………

Ma regaseam pe mine in defectele celor respinsi odata. Realizam ca ma deranjasera la ceilalti tocmai acele lucruri care imi erau proprii. Atata timp cat o vorba, o fapta, o anumita manifestare, rezonau cu un ceva din fiinta mea, ele imi sareau in ochi, indemnandu-ma sa iau atitudine. Judecata nu intarzia sa apara. Brusc, ma situam de cealalta parte a unei false baricade, pierzand din vedere faptul ca reactia negativa experimentata imi deconspira tocmai propriul comportament.

Analizandu-ma, am constientizat ca atitudinea mea fusese gresita. Nu mai puteam privi lucrurile dinspre mine spre exterior. In loc sa ma grabesc sa categorisesc, sa critic ori sa dau verdicte lumii, era mai nimerit sa-mi intorc atentia asupra propriei persoane… sa descopar lacasul ascuns al raului dinauntru. Cei din jur nu faceau decat sa imi ofere un dar pretios:  cu ajutorul lor, puteam ajunge pana in strafundurile eului, decriptand limbajele incalcite ale temperamentului si caracterului meu. Doar imbunatatindu-l pe fiecare dintre ele, deveneam capabil sa-i iert pe altii pentru greselile lor si sa-i iubesc.

………………

Pentru a sti ce vrei sa schimbi, trebuie sa cunosti adevarurile si legile dupa care se conduce totul in Univers. (George Ivanovich Gurdjief)

………………

Urca cu mare chibzuiala de la pamant la cer si apoi coboara din nou pe pamant si strange laolalta puterile lucrurilor superioare si ale celor inferioare. Astfel vei dobandi slava intregii lumi, iar Intunericul se va departa de la tine.

 

Ce este deasupra este asemenea cu ce este dedesubt, iar ce este dedesubt este asemenea cu ce este deasupra, pentru a implini miracolul totului. ( Hermes Mercurius Trismegistus )

………………..

Magister – ansamblul operatiilor de transmutare ce duc la obtinerea practica a pietrei filozofale.

Sursa: Ana Lexa – Magister

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s