Admiratie

Admir numai ce nu pricep, ceea ce simt ca nu sunt capabil sa inteleg si mi se pare ca e foarte firesc sa fie asa. Cred ca tot ceea ce nu inteleg, lasand la o parte stilul si o oarecare abilitate pe care nu le am, pot face si eu asa ceva. Deci nu-l admir, ci il aprob, pentru ca-l recunosc ; nu ma orbeste, ci intensifica in mine o lumina pe care o aveam deja. Ceea ce nu inteleg ma depaseste si, in consecinta, imi impune, ma intimideaza, ma infricoseaza putin ; totusi admir, caci in orice admiratie e si putina teama. Imi spun : la ce inaltime sau adancime trebuie sa fie acest om, ca sa nu-l pot distinge. Si simt ca, orice efort as face, el va fi mereu la aceeasi inaltime sau adancime, la aceeasi distanta de mine ; admir, si din cauza asta, ma simt tulburat si nelinistit.

Ce frumos este sa ai acest sentiment fata de cel pe care-l iubesti…Ce poate fi mai minunat?

Sursa : Emile Faguet – Arta de a citi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s