Fara identitate

Cateva franturi din reculegerea mea in lectura…sau mai bine zis cateva cuvinte ce lasa sa se intrezareasca cateva din tainele nemuritorilor de rand:

se spune ca atunci cand treci pe langa un obiect frumos fara sa intorci capul, privesti un semen plangand fara sa te cutremuri, ori te multumesti sa murmuri in gand ceea ce ar trebui strigat cu glas tare, moartea nu este prea departe de tine. Se mai spune ca sunt tot atatea feluri de moarte pe cati oameni exista, dupa cum sunt si tot atatea feluri de a trai.”

“Cel mai bun lucru de facut pe un asemenea timp este sa-ti dai drumul intr-o apa, sa te bagi la fund cu cap cu tot si cand te vei simti destul de respingator, destul de strain de religia ei, apa te va arunca singura la suprafata.”

“Cine esti tu, omule? Cu alte cuvinte, prin ce te exprimi, in ce crezi, de unde vii si incotro te indrepti, ce locuri iti cunosc indecizia pasilor, ce ziduri au cochetat cu umbra trupului tau, cine te striga pe nume, cine e-n stare sa simta de la mii de kilometrii bataile inimii tale, si cine in lume exista numai in masura in care tu existi?”

“Lasa-ti gandul sa alunece lin peste vorbe, nu forta zidul memoriei, timpul e bun, pastreaza numai lucrurile placute, numai icoanele luminoase din caile noastre prin lume. De ce vrei sa-l provoci?”

“Insista sa-i spun daca inteleg, daca eu am trait vreodata realmente o dragoste mare, daca am ars, daca am simtit cum mi se topeste orice urma de personalitate si orgoliu in bratele iubitului, daca am vazut vreodata in omul iubit pe insusi Dumnezeu, si daca sub pavaza lui am simtit ca nu mai imi pasa de nimic pe pamant!”

“…nu pot ramane prea mult timp in preajma unei femei. Cu un barbat pot realiza o prietenie cordiala ani de zile, fara ca acesta sa stie despre mine mai mult decat ceea ce intamplator a aflat, din cateva gesturi sau replici. O femeie, in schimb, cu sau fara aprobarea mea, ma intuieste imediat, in foarte scurt timp imi stie pe dinafara intreaga formula, si asta poate deveni uneori insuportabil. Nu de ea, ci de mine fug, evitand-o, dar asta ea n-are cum intelege. Imi suprim un martor devenit incomod. O strategie de amanare, poate, de temporizare a definitivului gest, pe care mai devreme sau mai tarziu voi gasi motivul sa-l duc pana la capat.”

GENOVEVA LOGAN– FARA IDENTITATE

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s