Geneza uitata – Gaia

coperta.jpg

Tot aveam nedumerirea asta. Am simtit natura si tot ceea ce este viu ca fiind de esenta feminina, dar totusi Pamantul pe care-l protejam era masculin. Acum cred ca m-am prins 🙂 . Uite ce zice nenea Radu Cinamar:

Ceea ce oamenii si traditia esoterica numesc Gaia, ca fiind „spiritul planetei”, se refera de fapt la componenta bioenergetica a acesteia, la viata care exista si se manifesta la suprafata ei si, de asemenea, in interior. Tocmai de aceea, Gaia este mai curand asimilata sufletului planetei, care implica viata si dinamicitatea ei. Pe de alta parte, spiritul planetei este chiar constiinta care a creat toate acestea si care reprezinta planeta insasi, fiind de natura masculina. Observatia este importanta in contextul intelegerii legilor manifestarii, unde totul este polar opus. Asadar, spiritul de natura masculina al unei planete, ce creeaza liniile de forta pe baza carora aceasta se formeaza, ii corespunde o natura feminina, care este sufletul planetei ce sustine si dezvolta viata.

Cartea a lamurit si nenumarate alte aspecte de natura tehnica legate de trecutul omenirii, dar ma voi limita aici si acum la bucatica asta.

Sursa: Radu Cinamar – Geneza uitata

Mesaje de la Maestrii Ascensionati vol. 2

coperta

Exista trei tipuri de scoli ale vietii, prin care omul trebuie sa treaca.

Prima scoala este cea a suferintei, pentru ca, la inceput, omul nu poate invata decat prin suferinta. Depinde de fiecare dintre noi cat timo (cate vieti) vrem sa ramanem elevi ai acestei scoli.

A doua scoala este cea a invataturii si intelepciunii. Elevii cei mai silitori din aceasta scoala devin invatatori si pentru altii.

A treia scoala este considerata cea mai grea. Este scoala iubirii. Este vorba de iubirea altruista si de recunoasterea lui Dumnezeu in fiecare om si in toata creatia Sa. Continue reading Mesaje de la Maestrii Ascensionati vol. 2

Cercul vietii III

coperta

Vorba indienilor hopi, cand se intalnesc: „tine-ti deschisa partea de sus a capului”.

……………

Prefer sa daruiesc iubire fiecarui pas fals, fiecarei caderi, fiecarei greseli, fiecarei boacane. Cine s-o faca daca nu eu? Continue reading Cercul vietii III

Perle de la anticar 13

Domn cu doamna lui:
-Carti de dresaj canin aveti?
Ma sui, dau jos stiva, inmanez…
-Ca am acuma un caine proaspat. Stie sa faca pisu afara, aduce mingea, dar vreau sa-l dresez. Are doua luni numa’.
-Daca-i proaspat, om gasi ceva… Hai sa vedem. 

PS: daca mai are cineva caine proaspat si vrea carti, nu mai am, ca le-o luat domnul pe toate 
PSS: nedumerire – oare daca il dreseaza in ungureste dupa o carte in romaneste, cainele va fi bilingv? Raspuns din public: va fi ardelean…

Baronul din copaci

calvino.jpg

Pricepu astfel ca intovarasirile il fac pe om mult mai puternic si scot la iveala calitatile cele mai de seama ale fiecarui individ in parte, prilejuindu-ti o multumire pe care rareori o poti avea daca te tii deoparte, si anume satisfactia de a vedea cat de multi oameni sunt cinstiti, cumsecade si capabili, pentru care merita sa faptuiesti lucruri bune ( pe cata vreme, traind numai pentru tine, se intampla tocmai contrariul, si anume ca vezi cealalta fata a oamenilor, aceea din pricina careia trebuie sa tii mereu mana pe manerul sabiei).

Sursa: Italo Calvino – Baronul din copaci

Cercul vietii II

coperta

Singura activitate care permite integrarea tuturor invataturilor si experientelor este, imi spunea maestrul meu huna, „practica, practica si iar practica”. Obligatoriu in grup, in tacere, pe un munte, intr-un parc public, in multime…

Doar practicand am reusit sa inteleg cu adevarat raportul dintre fizica cuantica si samanism, caci cunoasterea nu devine reala decat atunci cand trece de stadiul de informatie (sub forma lecturilor, a observarii ritualurilor sau ceremoniilor) la cel de traire interioara: ea devine atunci intelepciune. In cursul acestui proces de integrare, cunoasterea se transforma si trezeste alte cunostinte care sunt legate de ea. Continue reading Cercul vietii II

Cercul vietii I

 

coperta

Cautarea viziunii in viata cotidiana

Sunt nenumarati cei care, inainte de mine, si-au intreprins propria „cautare a viziunii”!Eu pur si simplu am urmat aceeasi intentie ca si ei – chiar daca forma in care o faceam era infinit mai putin dura decat hanblecheya (cautarea viziunii) indienilor Sioux.

Acel ritual traditional consta in retragerea in natura – pe un munte, intr-o pestera sau in desert – pentru a capata o viziune care avea sa serveasca drept directie in viata pentru persoana respectiva. Uneori aceasta era capabila sa-si inteleaga viziunea si sa o interpreteze singura. Alteori insa era nevoie de ajutorul batranilor sau al samanilor pentru a-i gasi sensul. Era necesar de fiecare data ca acea persoana sa fie insotita, cel putin la nivel psihic si emotional. Tanarul incepea prin ritualul purificarii in sweet-lodge (coliba de aburi), unde se desfasura inipi (purificare), inainte de a veni sa se aseze printre batranii tribului, care il pregateau pentru cautare si il asigurau ca ii vor insoti demersul prin rugaciunile si prin vigilenta lor. Apoi il trimiteau la locul sacru, care era uneori o groapa sapata in varful unei coline, unde trebuia sa ramana patru zile, fara sa manance sau sa bea, gol, acoperit doar cu o simpla patura. Unii ramaneau chiar mai mult de patru zile.

Femeile puteau si ele sa-si intreprinda „cautarea viziunii”, dar aceasta nu dura decat doua zile – caci a fost intotdeauna recunoscut ca femeile sunt mult mai aproape, prin insasi natura lor, de lumea spiritului… Continue reading Cercul vietii I

no love without freedom, no freedom without love

%d bloggers like this: